Turcia, altfel 4 - Efes

TIPĂREȘTE

Pana acum 10 ani, cuvantul "Efes" insemna pentru mine doar Templul Artemisei din Efes si berea Efes Pilsen. Habar nu aveam cum arata Efesul antic si nici nu ma interesa prea tare. Mai tineam minte cateva pasaje gasite prin Biblie (da, am citit Biblia), pasaje care se refereau la Efes. Apoi am vazut o fotografie cu fatada Bibliotecii lui Celsus si mi-am spus: "Oau! Trebuie sa ajung acolo neaparat! ", incepand sa cotrobai pe net in cautarea altor fotografii si sa citesc pe nerasuflate relatarile romanilor care au ajuns pe acele meleaguri. Yoghinii indieni au o vorba inteleapta (de la Budhha citire): "Orice dorinta naste suferinta. " Chiar si simpla dorinta de a bea un pahar cu apa rece naste o suferinta care dispare odata cu bautul acelui pahar. Asa a fost si Efesul pentru mine, pana ce nu l-am "baut", nu mi-am astamparat setea datorata acestui oras antic faimos.

Am plecat din Kusadasi dimineata, pe la ora 9:30 si dupa 19 km am ajuns in preajma orasului antic. Efesul ne-a intampinat cu o parcare uriasa dar si cu disperarea turcilor de a-ti lua musai banii pentru parcare: esti introdus printr-un culoar de vreo 4 metri latime, culoar prin care poti doar sa intri, nu si sa iesi, si esti taxat indiferent de caii putere pe care ii ai sub tine: tricicleta, trotineta, bicicleta, scuter, motoreta, motocicleta, masina mica, jeep, microbuz, autocar - TIR-urile mai lipsesc. Am achitat taxa standard de parcare pentru masina mica (7,5 lire) si am reusit cu chiu cu vai sa gasim un loc de parcare langa un chiosc, pandind un turist care tocmai parasea situl arheologic.

Dupa ce am parcat, ne-am regasit cu totii, cei 8 turisti, la intrarea de jos in orasul antic, langa casele de bilete, dupa ce in prealabil am scapat de avalansa vanzatorilor care doreau cu orice pret sa cumperi ceva de la ei (daca nu doriti sa cumparati ceva, va reamintesc tehnica de a nu va uita la marfurile expuse, altfel nu veti avea scapare).

Biletele de intrare costa 20 de lire de adult, copiii pana la 12 ani inclusiv (12 ani 11 luni si 30 zile maxim) intra gratis iar copiii mai mari (13-18 ani) achita 10 lire. Ca de obicei, in cazul unui sit arheologic mare, ne-am rasfirat ca prepelitele, urmand sa ne regasim de-a lungul traseelor sau la iesire, atentionandu-ne prin walkie-talkie daca am terminat cu totii vizita. Aceste doua statii walkie-talkie (model Cobra - le gasiti in Praktiker sau Dedeman, la 80-90 lei perechea) sunt perfect legale, nu costa mult, au o bataie de 5 km, se cumpara numai pereche, folosesc acumulatori reincarcabili, sunt micute cat o vrabiuta si le puteti folosi ani de-a randul.

Totodata, vreau sa va spun ca Efesul a fost unica destinatie turistica in care nu ne-am grabit cu vizitatul, deoarece am avut la dispozitie intreaga zi; tot in aceasta zi am vizitat Biserica Sf. Ioan si Artemisionul si am reusit sa facem si o baie seara, pe plaja centrala din Kusadasi. Citisem pe diverse forumuri ca pentru Efes iti trebuie 2-3 zile de vizitat. Eu va spun ca 2-3 ore sunt de ajuns pentru vizitare, in mers festina lente. Chiar si Florione s-a linistit si nu a mai intrat in criza de timp, inlocuind celebra fraza number two: "Bai, sa ne grabim, nu avem prea mult timp! " cu fraza: "Bai, sa nu ne grabim, avem destul timp! "

Pana sa incep cu detalierea orasului antic, sa va fac un foarte scurt rezumat al Efesului, pentru a fi in tema cu ceea ce urmeaza. Asa ca luati-va cafeaua, berea, vinul, wiskey-ul etc. sau aprindeti-va tigara, trabucul sau marijuana (glumesc) si luati de cititi: se spune (Strabon si Pausanias) ca orasul a fost fondat de amazoane prin Epoca Bronzului (acum vreo 4000 de ani), stiti voi, tipele alea superbe, care nu aveau un san si care faceau love cu bietii barbati doar o data pe an (barbatii, of course, aveau chef sa faca love de mai multe ori pe an, dar uite ca nu se putea. Ce-or fi cautand amazoanele prin locurile acestea nu stiu (teritoriul lor aflandu-se in nordul Marii Negre) dar poate asa este cool, sa spui ca orasul a fost fondat de amazoane.

Pana la sosirea ionienilor prin anul 1300-1200 i. Chr. (o populatie al carui teritoriu original s-a aflat in jurul orasului Izmir si care se spune ca s-ar afla la originea fondarii orasului), locatia orasului s-a tot mutat de colo-colo, in functie de aluviunile raului Menderes. Alta varianta spune ca primul ctitor ar fi Androclos, fiul regelui Atenei, Kodros, care, fugind din calea dorienilor impreuna cu un grup de emigranti, cauta un loc bun pentru intemeierea unei asezari. Oracolul lui Apollo spusese ca locul cu pricina ii va fi indicat de un peste si de un porc salbatic. Intr-o zi, in timp ce incerca sa prajeasca un peste, acesta ca prin minune s-a reintors la viata si a sarit din tigaia aia sau ce o fi fost ea. Speriat, un mistret care se ascundea in tufisuri, a luat-o la fuga iar Androclos s-a luat dupa el, omorandu-l intr-un final. Si uite asa a luat fiinta Efesul. Cativa ani mai tarziu, dupa ce Androclos a murit in lupta impotriva carienilor (in batalia impotriva orasului Priene, oras pe care-l voi descrie in alta postare), in memoria primului rege al orasului a fost ridicat un mausoleu in dreptul portii Magnesia, la intrarea de sus.

Regiunea in care se afla orasul a fost devastata de mai multe popoare migratoare, apoi a fost cucerita de ionieni, cimerieni si lidieni, a avut si timpuri de glorie si bogatie pe vremea lidienilor (regele Crassus cel bogat) au aparut si persii la orizont apoi si-a facut aparitia Alexandru Macedon, ca intr-un final, regele Attalos al III-lea (vezi episodul Turcia altfel 3 - Pergam) care stapanea si aceste tinuturi, sa "doneze" romanilor orasul. O dezvoltare extraordinara a avut-o sub Lisimah, unul din generalii lui Alexandru Macedon, dupa el urmand 50 de ani de pace si prosperitate. Lisimah a mutat orasul cu 2,5 kilometri mai jos, langa mare, fortand si locuitorii sa se mute in noul oras, a construit ziduri imprejmuitoare si un port, devenind astfel unul din cele mai importante porturi din zona mediteraneeana (daca aveti curiozitatea, pe Google Earth puteti vedea urmele portului precum si canalul navigabil).

Cand Attalos l-a donat romanilor, se spune ca orasul avea o populatie de 200.000 de locuitori. Datorita taxelor foarte mari impuse de romanii hrapareti, in anul 88 i. e. n are loc o rascoala condusa de Mithridade iar populatia vorbitoare de limba latina, aproape 80.000 de locuitori, este macelarita. Ca urmare, armata romana condusa de Sulla se naspusteste asupra orasului, facandu-l praf si pulbere. Acum intra in rol imparatul Augustus, in a carui perioada se construiesc majoritatea cladirilor pe care le putem vedea astazi. In timpul lui, orasul se dezvolta foarte mult, beneficiind si de climatul bland, de coasta, devenind unul din cele mai importante centre comerciale si de schimburi economice dar si un centru politic si intelectual de prima mana (aici isi avea salasul a doua scoala de filosofie din zona Marii Egee).

Datorita conditiilor propice, sosesc aici si primii crestini, impreuna cu cativa apostoli (Pavel si Ioan cel iubit de Iisus) dar si Fecioara Maria, care si-a petrecut aici ultimii ani din viata (nu a fost inmormantata aici ci in alta parte; exista si o varianta ca ar fi ingropata la 5 metri sub pamant aici, la Efes; alta varianta spune ca mormantul ei s-ar afla la Ierusalim). Aici si-a scris Ioan Apocalipsa iar Pavel epistola catre efeseni si evanghelia (s-au scris mai multe evanghelii, insa numai 4 au fost recunoscute in mod oficial). Ar fi multe de scris despre influenta crestinilor asupra orasului, despre prigonirea si inchiderea lui Paul intr-o inchisoare de aici, insa ma lungesc prea mult si nu voi insista pe rolul jucat de crestini. V-as plictisi prea mult.

In apropierea orasului s-a construit din timpuri imemoriale si Templul Artemisei (in mai multe variante, distrus si reconstruit de mai multe ori), templu care avea o stransa legatura cu viata orasului. Despre acest templu voi scrie in alt episod.

Decaderea orasului a survenit in mod natural. Pana spre perioada bizantina (400-500 d. Hr.) raul Meandres a inceput sa care aluviuni si uite asa s-a format o delta mocirloasa care a adus cu ea doua mari neplaceri: blocarea portului si malaria. Marea s-a retras tot mai mult, cu aproximativ 5-6 km iar noua situatie datorata raspandirii crestinismului (construirea de biserici, traiul modest al crestinilor) a dus la abandonarea treptata a tuturor cladirilor superbe ale orasului. Capac i-a pus cutremurul din anul 614 d. Hr., care a distrus cea mai mare parte a orasului. Incet-incet, alaturi de Efes ia fiinta orasul Selcuk iar populatia se muta in acest nou oras, care mai are o rabufnire de glorie, pace si prosperitate sub conducerea emirului Seljuk. Gata, acum sa trecem la treaba!

Privit de sus, Efesul are forma literei S. Sa nu credeti ca tot asa arata si in antichitate. Nu, nene, ceea ce se vede este doar ceea ce s-a scos la suprafata. Restul este ingropat pe dealul care strajuieste uriasul amfiteatru sau in diversele coline pe care le veti vedea la tot pasul. Alte ruine se gasesc de-a lungul aleii care duce spre port iar altele in afara zidurilor cetatii. Tot locul inseamna o adevarata babilonie de bolovani, resturi de coloane si ruine aruncate parca de niste uriasi care s-au jucat cu ele. Uneori, aceasta priveliste te deprima, gandindu-te ca mai bine ar fi curatat locul de toti acesti bolovani, ducandu-i in alta parte, lasand numai ruinele ramase in picioare. Probabil in viitor sapaturile vor continua si vor fi aduse la suprafata alte minunatii. Aceasta forma S este constituita din 3 drumuri: drumul portului (drumul Arcadian), drumul de marmura si drumul gradinilor si era umpluta in antichitate de o parte si de alta cu case si temple, ca in orice oras antic.

Pentru vizitarea orasului, Efesul dispune de doua intrari (in antichitate avea trei intrari): prima, jos in vale, strajuita de o parte si de alta de stadion si de biserica Maicii Domnului; cealalta, sus, in varful dealului, dincolo de micutul Odeon. Deci daca va parcati masina la una din aceste intrari-iesiri, veti fi nevoiti sa va intoarceti pe jos la masina. Eu va recomand sa intrati prin intrarea de jos (vedeti harta atasata), deoarece dupa ce veti termina vizita si va veti indrepta spre Casa Fecioarei Maria aflata undeva sus, pe dealuri, veti trece la vreo doua sute de metri de "Grota celor 7 adormiti" (va voi povesti in episodul urmator despre ea), grota pe care o veti rata daca veti vizita Efesul incepand cu intrarea de sus. Cei care veniti cu autocarul veti fi lasati de obicei la intrarea de sus si preluati la iesirea de jos, unde se afla magazinele cu suveniruri, bauturi racoritoare, delicatese etc. si unde trebuie neaparat sa lasati ceva lire turcesti sau euroi, ce-i atat de greu de inteles? S-au gandit turcii la tot, fiti linistiti...

Am intrat in sit pasind pe o alee lunga, strajuita de pini uriasi, care-ti trimiteau o umbra odihnitoare, dandu-ti parca si un pic de curaj, stiind ce calduri inabusitoare te asteapta la capatul ei. Cum intrati pe aceasta alee, imediat in dreapta gasiti si toaletele, gratuite, moderne, racoritoare. In sit putea vedea si cum aratau latrinele antice (da, aveau asa ceva, inclusiv conducte de apa sau canalizare aflate in mijlocul sau in lateralele strazilor). Daca vizita dumneavoastra are loc vara, aveti grija cum va intelegeti cu basica urinara, purtati un dialog prietenos cu ea inainte sau dupa vizitarea sitului deoarece pe parcursul traseelor veti bea o tona de apa plata.

Dupa terminarea aleii cu pini se intra in situl propriu-zis, in partea dreapta avand drumul cu coloane ce ducea odinioara spre port iar in partea stanga aveti uriasul amfiteatru. Toata populatia turistica se indreapta, of course, spre amfiteatru. Cine doreste s-o ia insa spre drumul din dreapta (Drumul Arcadian) are parte de o surpriza neplacuta: o placuta rosie ne interzice sa pasim pe acest drum, asa ca ni se taie din start orice avant revolutionar de vizitare a intregului oras antic. Drumul se numea "Arcadia" dupa numele imparatul roman Arcadius, avea o lungime de 600 de metri si o latime de 11 metri si asigura legatura intre amfiteatru si portul orasului, partea sa laterala fiind pavata cu mozaic. Pe la mijlocul acestui drum, existau odinioara 4 coloane inalte cu statuile celor 4 evanghelisti. Intre multele coloane care strajuiau strada se aflau magazinele negustorilor, magazine care, la randul lor, protejau locuitorii de rafalele de vant, de arsita soarelui sau de ploaie. Noaptea, strada era luminata cu un fel de opaite alimentate cu ulei de masline.

Daca credeti ca oamenii din vechime nu se chinuiau sa-si pastreze igiena trupului, ei bine, va inselati: Efesul dispunea de 3 bai publice! Prima se afla chiar in port (soseai din calatorie murdar, trebuia sa te speli), a doua baie se afla langa Casa de toleranta, baie numita Scholastica (ca sa faci love trebuia musai sa fii curatel) iar la iesirea de sus se aflau Baile lui Varius.

Din Drumul Arcadia se face undeva in lateral un alt drum care ducea la prima biserica crestina cu hramul Maicii Domnului, una din cele 7 biserici amintite in Apocalipsa Sf. Ioan. Nici pe aceasta nu am avut voie sa o vizitam. Poate voi veti avea mai mult noroc decat noi si vor da drumul vizitarii si in partea dreapta. Biserica fusese construita in stil clasic, sub forma de bazilica (biserica in forma dreptunghiulara) intr-o curte lunga de 260 de metri, incojurata de coloane, fiind de o frumusete orbitoare pentru privitori, insa de-a lungul anilor a fost modificata de trei ori iar astazi se pot vedea doar cateva ruine si doar se poate ghici marimea constructiei. Ce vreau sa va mai spun este ca la aceasta biserica au avut loc mai multe Sinoade, unde s-a hotarat soarta viitoare a crestinismului (daca Maria a fost virgina, daca Iisus a fost om sau Dumnezeu, ce carti trebuie sa contina Biblia, tot aici a fost alungat Nestor in anul 431, datorita ereziilor sale - nu era de acord ca Maria sa fie numita Mama lui Dumnezeu - etc.)

Abia intrat in miezul problemei, trag cateva fotografii si deja se simte greutatea celor 42 de grade pe umerii mei. Rucsacul contine doar doua sticle de apa, insa am impresia ca Atlas ducea o greutate minuscula in spinare, spre deosebire de mine. Se duce o lupta acerba intre turisti pentru un loc la umbra fiecarui arbust, tufis, gaura, colt de zid, orice dar orice poate furniza o sursa de umbra (va reamintesc ca noi am vizitat Efesul pe 21 august).

Parasind Arcadia si luand-o drept inainte, ne indreptam spre amfiteatru. Insa, cum stai cu fata la amfiteatru, in partea stanga ai un drumeag care duce la stadion (nu m-am dus sa-l vizitez; am atasat doar o fotografie luata de pe site-ul Panoramio), unde se organizau intrecerile sportive cu care de lupta numite "cvadrige" (vezi filmul Asterix si Obelix la jocurile Olimpice) si luptele gladiatorilor cu animale salbatice (si astazi se vad custile rezervate acestora). Stadionul (228x38 metri) a fost construit de imparatul Nero, la intrare aflandu-se o poarta de o frumusete arhitectonica deosebita.

Cine ajunge in preajma marelui amfiteatru (mai exista un amfitetru micut, Odeonul, aflat la terminatia literei S) se simte cea mai insignifianta persoana din lume. Amfiteatrul este urias si m-as grabi sa spun ca este cel mai mare din lume, daca nu l-as fi vazut a doua zi pe cel de la Milet, care este o adevarata cetate inexpugnabila! Primele doua etaje au fost construite pe timpul lui Nero (54-68 d. Chr) iar ultimul etaj in timpul domniei lui Septimus Severus (193-211 d. Chr), la apogeul lui avand o capacitate de 24.000 de locuri, alta o mie de locuri in picioare aflandu-se sub galeriile situate in partea de mijloc a amfitatrului. Daca nu stiati, aici, la Efes, s-au filmat cateva scene din superbul film "Gladiatorul" al lui Ridley Scott, amfiteatrul fiind reconstituit pe computer pe baza infatisarii lui actuale. Daca urcati cateva trepte veti avea intreaga imagine de ansamblu a Efesului.

Iesind de aici, am pasit pe Strada de Marmura (strada care se spune ca ducea pana la Templul Zeitei Artemis), la capatul careia se afla Biblioteca lui Celsus, strada care marginea uriasa Agora de Jos (110x110 metri), locul unde odinioara pulsa inima orasului, magazinele aflandu-se de-a lungul coloanelor. Stiti voi, agora aia, cu mestesugari, soldati, oratori, vanzatori, comercianti, hoti de buzunare etc. In mijlocul agorei se afla un ceas acvatic si un cadran solar (le-am intalnit si la Aphrodisia). In Agora se intra (si astazi este la fel) prin portile superbe construite de doi sclavi eliberati, deveniti bogati, Mazeus si Mithridades.

Mergand spre Biblioteca, in partea stanga ai o atractie inedita, Bordelul orasului, semnalizat printr-un picior de om, o figura de femeie si o inima decorata cu gauri. Cladirea era foarte mare, in jurul unei curti de 20x20 metri aflandu-se camere si saloane. Bineinteles ca multi turisti se ingramadesc si aici, facand remarci haioase, in toate limbile pamantului, insa odinioara, acest stabiliment era pretuit pentru intimitatea pe care ti-o acorda dar si prin curatenia si buna-crestere a femeilor din acest stabiliment. Inainte de a intra cu vreo fata in camera ei, erai obligat sa-ti scuturi hainele de noroi sau de praf intr-o camera separata, apoi trebuia sa te speli, obligatoriu. Femeile aveau dreptul de a-si alege clientul, asa ca era musai sa fii curatel si spalacel. Se spune ca erau frumoase si bine educate, aveau dreptul la propria locuinta, aveau dreptul sa participe la demonstratii sau la alegeri. Pe langa bordel s-a descoperit si faimoasa sculptura a lui Priapus, cu cucul lui cel cat toate zilele, cuc pe care toti barbatii din lume si l-ar dori sa-l aiba.

Lipita de portile celor doi fosti sclavi se afla cea de-a doua principala atractie a orasului (prima fiind amfiteatrul) si anume Biblioteca lui Celsus. Majoritatea fotografiilor se fac aici si tot aici gasiti si imbulzeala cea mai mare, dar si numarul de umbrele pe metru patrat, incat daca esti micut de statura (eu nu sunt) esti nevoit sa-i rogi pe ceilalti sa lase umbrelele jos, ca sa poti vedea mai pe indelete ruinele superbe, ruine care m-au facut sa ajung aici pana aici, la Efes. Celsus Polemaenus a fost un consul care fusese numit guvernatorul Efesului. Dupa moartea sa, fiul sau a ridicat aceasta biblioteca deasupra mormantului lui Celsus. Cladirea a fost costruita in secolul al II-la d. Chr si are o inaltime de 16 metri. Intre coloanele de jos se afla 4 statui reprezentand femei: Sophia (intelepciunea), Episteme (stiinta), Ennoia (inteligenta) si Arete (excelenta). Fatada pe care o vedeti astazi este rezultatul lucrarilor de restaurare din anii '70 iar cele 4 statui reprezentand femeile se afla astazi la Muzeul de Istorie a Artei din Viena (austriecii s-au ocupat de dezgroparea orasului antic Efes si tot ei au furat o groaza de artefacte). In spatele fatadei se afla camera principala de 16x20 metri, unde se depozitau papirusurile si pergamentele. In subsolul ei, coborand niste trepte si patrunzand printr-un coridor, se afla mormantul lui Celsus, intr-un sarcofag aflat intr-o stare foarte buna de conservare. Noi nu am intrat in acest mormant, poate voi veti avea norocul sa-l vedeti in viitor.

De aici incolo, descrierea orasului devine mai complicata asa ca incerc sa fac putina ordine in babilonia bolovanilor din sit, trecand usor de la un element arhitectonic la altul, in ordinea monumentelor intalnite in parcursul meu pe Strada Gradinilor, folosindu-ma si de reconstituirea superba a orasului antic, pe care v-o recomand s-o urmariti, pe masura ce dezvolt anumite monumente (nu toate - fantani si statui). Cei care vor intra pe la intrarea de sus, vor trebui sa le citeasca in sens invers, de la Baile lui Varius si Odeon spre portul orasului.

Deci, de la Biblioteca urmeaza Strada Curetes (Strada Gradinilor) , pe care esti obligat s-o urci in etape, pana la Portile lui Hercule si dincolo de ele la iesirea de sus, la Poarta Magnesia. Pe partea dreapta ai un acoperis imens, care protejeaza ruinele caselor locuitorilor avuti din Efes si unde puteti vedea niste mozaicuri splendide. Unele case aveau si etaj iar in componenta lor intrau o curte interioara, o sufragerie mare, o bucatarie si mai multe dormitoare. Alimentarea cu apa se facea prin fantanile aflate in curtea interioara, curte decorata cu mozaic. Pe pereti erau vopsite diverse personaje sau scene de vanatoare iar majoritatea elementelor murale - pereti intregi - sau elementele de mobilier descoperite aici le gasiti la muzeul din Selcuk. Pentru a vizita aceste case trebuie sa mai scoateti din buzunar inca 10 lire de adult. Pe aceasta parte, dreapta, babilonia bolovanilor este mai accentuata si nu prea aveti mare lucru de vazut pana la Templul lui Domitian.

Pe partea stanga (pentru a fi luminate de soare) se afla majoritatea monumentelor. Se incepe cu Casa Placerilor (povestita mai jus) apoi cu Baile Scholastice, aflate intr-o stare de conservare foarte buna. Numele lor vine de la o femeie bogata, Scholastica Sauna, care le-a restaurat in sec. V.

Langa ele se afla Latrinele (normal, nu?) si ele foarte bine conservate si care au parte, la randul lor, de remarcile haioase ale turistilor. Incaperile erau semi-acoperite si erau prevazute cu gauri de ventilatie dar si cu coloane impodobite cu statuete din bronz. Podelele incaperilor erau acoperite cu mozaic si erau inconjurate de siruri de scaune prevazute cu canale aflate sub ele, prin care se scurgea apa care purta cu ea dejectiile umane. Scaunele pe care iti puneai poponeata erau din marmura alba si am uitat sa precizez ca in aceste latrine aveau voie doar barbatii (stiu fetelor, sunt de acord cu voi, pe timpuri era discriminare pe fata), care erau nevoiti sa plateasca o taxa de folosire a lor.

Intre Casa Placerilor si Latrine se afla Templul lui Hadrian (anormal, nu?), in stil corintian, o bijuterie a arhitecturii romane. Pe fatada dar si pe interior veti vedea o serie de sculpturi foarte bine conservate (o alta parte a lor o gasiti la muzeul din Selcuk). Sculpturile se refera la imparatul Theodosiu I, la imparatul Arcadius alaturi de zeita Atena, zeita Artemis din Efes, Androcle, imparatul Diocletian, imparatul Constantin etc.

Langa Templul lui Hadrian se afla Fantana lui Traian, care avea in partea frontala o statuie a imparatului in marime naturala. In timpurile ei bune, fantana avea doua nivele si o inaltime de 12 metri.

Inainte de a ajunge in dreptul Portii lui Hercule, o luati la dreapta pentru a vizita cateva ruine destul de bine conservate: Fantana lui Pollio (ridicata in cinstea lui Sextilius Pollio deoarece a construit apeductul Marnas; fantana este impodobita cu scene din aventurile lui Ulise) si Templul lui Domitian, o constructie grandioasa formata din 8 x 13 coloane, imparatul care se credea Dumnezeu (la asasinarea lui a luat parte si sotia sa). Dupa moartea sa, absolut tot ce a construit acest imparat a fost distrus, pentru a i se pierde urma in istorie.

In fata acestor doua monumente dar si in fata Odeonului se intindea odinioara Agora de Stat, unde aveau loc diverse evenimente politice (alegeri, adunari, demonstratii etc.). Inainte de a fi Agora, pe locul ei s-a descoperit un vechi templu al zeitei Isis dar si un cimitir. Pe partea stanga a Agorei (vis-a-vis de Odeon) s-a descoperit o structura lunga de 160 de metri, cu trei siruri de coloane in stil corintian sau ionic, avand la partea superioara capete de tauri, arheologii presupunand ca acest loc fusese un fel de bursa a orasului in care se intalneau creditorii si bancherii.

Odeonul, construit sub forma unui teatru de mici dimensiuni, nu avea rol de teatru ci era folosit pentru adunarile consiliului municipal (bouleitron - intalnit la Priene si Aphrodisia) dar si pentru organizarea de concerte. Dispunea de un acoperis din lemn, oferind protectie impotriva soarelui si a ploii si putea gazdui cam 1500 de persoane. Cum stai cu fata la Odeon, in partea stanga a lui se aflau cladirile Consiliului orasului.

La terminarea Agorei se afla poarta Magnesia, poarta de sus, de unde incep zidurile orasului care se intind de-a lungul celor doua dealuri. Numele portii vine de la oraselul antic Magnesia (numele vine de la un trib antic grecesc - magnetes), aflat foarte aproape de Efes in antichitate. Imediat ce ati iesit pe aceasta poarta, in partea dreapta se pot vedea ruinele Scolii Femeilor (vezi reconstituirea superba), construita de filosoful sufist Domianus si de sotia acestuia, Veda Faetrina, in sec. III d. Chr., loc unde fetele beneficiau de o educatie aleasa, in interior descoperindu-se mai multe statui reprezentand femei tinere.

Am uitat sa amintesc de Baile lui Varius, aflate in continuarea Odeonului, spre iesirea din oras, bai construite din blocuri de marmura si care aveau trei sectiuni: frigidarium (apa rece), tepidarium (apa calduta) si caldarium (apa fierbinte). Sa te tot balacesti, nene!

Daca am omis ceva (si sigur am omis) vedeti reconstituirea orasului si harta pe care am atasat-o.

Ne-am intors festina lente la parcarea de jos, crezand ca ne dilatam de la atata caldura, uimiti fiind de umbra noastra care era atat de sprintena, fata de trupul nostru care-si umfla stomacul cu apa, golind sticla dupa sticla si memorand pentru ultima oara traseul parcurs la dus, aruncandu-ne o ultima privire asupra monumentelor impozante, incercand cu ochii mintii sa ne inchipuim zilele de glorie ale orasului antic si forfota zilnica a celor 200.000 de locuitori ai sai. La sfarsitul vizitei vreau sa va spun ca l-am pierdut pe Colonel (nevasta-mea, of course), descoperindu-o abia peste 10 minute intr-un magazin, unde, ca un Taur ce este, negocia la sange cu un turcalete tanar. Atat de bine a negociat incat a doua zi a aflat ca aceleasi marfuri existau si in Kusadasi la jumatate de pret...

Dupa Efes, am poposit cateva minute la Grota Celor 7 Adormiti (voi povesti despre ea in episodul urmator) si apoi am plecat spre Casa Fecioarei Maria, pe un drum serpuit, foarte frumos si foarte ingrijit, semn ca turcii pretuiesc atat imaginea Fecioarei cat si comertul infloritor pe care aceasta imagine il poate aduce pentru turismul lor la fel de infloritor.

Sa aveti o zi impecabila, ca sufletul vostru!

Surse folosite:

- Wikipedia

- pliant "Efes"

- Panoramio - fotografii

---

VIZUALIZĂRI: 4233 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI