Dezmăț la Trandafirul Alb

TIPĂREȘTE

Ce fel de dezmăț? Culinar, desigur! Dar la ce vă gândeați?!! ;)=)) =))

Ne aflam la Olimpiaki Akti, pe Riviera Olimpului, în ultima seară din circuitul de două săptămâni în Grecia. Și ne era o foame! Săriserăm peste masa de prânz, grăbiți să părăsim Evia pentru a străbate cei cca. 200 km care o despart de mica stațiune de la Marea Egee. Seara ne plimbaserăm și achiziționaserăm câteva suvenire, ba chiar și niște chilipiruri, din magazinele înșirate de-a lungul străzii Poseidonas, și acum stomacurile își cereau drepturile.

După-amiaza, în scurtul drum spre plajă, remarcasem deja o tavernă drăguță, cu panouri afară care anunțau vedetele meniului și în limba română, așa încât alegerea locului unde aveam să luăm cina nu mai reprezenta o problemă.

El, locul, se cheamă White Rose, adică „Trandafirul Alb”, și este nu doar cârciumă, ci și spațiu de cazare, denumirea sa completă fiind Peri Orexeos Hotel & Restaurant. Se află la intersecția străzilor Poseidonos și Klios și nu-l puteți rata, pentru simplul motiv că este foarte mare, căci fiind poziționat pe colț, se întinde pe două laturi.

Ghivecele suspendate și grilajele din bețe de lemn pe care stau lipite printuri cu reclame din anii ʼ60 la mâncare și băutură sunt singurele elemente de decor. Dar mult mai important, scaunele comode îmbie la șederi cât mai lungi și consumații pe măsură...

Chelnerul Haralamb, un tip rotunjor, simpatic și strașnic meseriaș, se prezintă, cu tot cu prenume, pronto și ne pune de acum familiara întrebare ‟Where are you from? ”. După care dispare și revine cu meniul în română și engleză. Plus sticla cu apă obligatorie și coșulețul cu pâine unsă cu ulei de măsline și frecată cu ierburi aromatizate.

Mușc cu poftă dintr-un coltuc în timp ce studiez lista, atât de lungă, încât mă ia cu amețeală: nenumărate feluri de salate, aperitive și gustări, souvlaki, gyros, cârnați și fripturi, paste, pește și fructe de mare. Arunc o privire și băuturilor, diversitatea pare mulțumitoare și la acest capitol, dar știu dinainte că vom cere vinul casei la carafă.

Fotografiez mare parte din meniu; pozele nu ies prea bine, dar tot le postez aici, prețurile au fost adăugate cu creionul și sunt ilizibile în unele locuri - ghinion!

Într-un târziu, ne hotărâm și dăm comanda: dovlecei prăjiți cu tzatziki (4,50 euro), crochete picante (4 euro), orez cu cartofi la cuptor (3 euro), giouvetsi (vită la cuptor cu paste orzo, roșii și brânză rasă) - 6,50 euro. Nu rezist tentației (și de ce aș face-o, mă rog frumos? ;) ) și plusez cu o porție de calamar umplut (24 euro/kg), o delicatesă după care mă dau în vânt și pe care o „vânasem” fără succes până atunci în tavernele în care poposiserăm pe parcursul excursiei. Adaugăm așa, într-o doară, să fie, trei sosuri, unul dulce, altul picant, și al treilea pe bază de usturoi.

Farfuriile pline până la refuz ne sunt aduse toate deodată, așa cum se întâmplă mai peste tot în Grecia dacă n-ai grijă să specifici că vrei mai întâi antreurile și abia după, felul principal. Dar chiar și dacă soliciți expres acest lucru, de multe ori te trezești că dorința nu ți-a fost respectată. Bănuiesc că nu din cauză că cel/cea care te servește n-a înțeles ce vrei, ci mai degrabă fiindcă așa îi e lui/ei mai comod... :)

În fine, de data asta nu mă enervez, chiar dimpotrivă, pentru că astfel am ocazia să admir platourile din ceramică maronie glazurată, inscripționată cu denumirea localului. Nu-i cine știe ce, un flecușteț, dar care demonstrează atenția la detalii a proprietarilor. Bravo!

Porțiile sunt uriașe, oricât ne străduim nu reușim să le dovedim, dar nici nu ne facem de râs, ce Dumnezeu, suntem oameni serioși, la viața noastră am dus bătălii culinare și mai aprige! =)) Cât despre gust... ah! ah!, salivez doar la aducerea aminte. :P Papilele mele s-au desfătat, savoarea fiecărei îmbucături a zăbovit plăcut pe cerul gurii și a alunecat apoi pe gât, mânată de la spate de carafa de vin îndoit cu apă gazoasă. Șprițul să trăiască!

Cu burta plină, mă uit pofticios și cu regret la deserturile listate: înghețată, baclava, prăjiturele. Nu, nu mai încape nimic în mine!

La final primim din partea casei câte un păhărel de lichior și achităm consumația - 40 euro, și bacșișul de 10%, pe deplin meritat: a fost un regal gastronomic de neuitat.

Ușor îngreunați după această cină mult prea copioasă, odată ajunși în cameră, facem bilanțul excursiei. Tragem linie și scădem... cheltuielile, 1.650 euro, nu-i rău pentru două săptămâni, și adunăm... amintirile, de neprețuit: Veria, Preveza, Golful Corint, Arta, Missolonghi, Delphi, Mănăstirea Hosios Loukas, Loutra Edipsou, Olympic Beach... Două mări cu ape cristaline și peisaje superbe, câteva obiective istorice interesante, stațiuni cunoscute și orășele mai puțin bătute de turiști, mâncare bună, oameni primitori, soare și multă veselie...

Concluzie: am ieșit în câștig, din nou, ca de fiecare dată în Grecia. :)):)):))

Și tot ca de fiecare dată când părăsesc această țară minunată, încep să-i duc dorul chiar dinainte de a ajunge la granița cu Bulgaria... Doar că acum nostalgia nu mă înghite cu totul! Mai am un as în mânecă ;) : peste numai două săptămâni, la început de octombrie, aveam să revenim în Grecia, în Creta!

Dar până să apuc să scriu și despre această insulă fermecătoare, vă propun să-l ascultăm (și să-l vedem, că e băiat frumos :) ) pe Nikos Vertis.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1891 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI