Plimbare prin Alanya

TIPĂREȘTE

Despre Alanya am aflat la târgul de turism din primăvara lui 2017, când @Maria55 m-a luat de braț și mi-a zis ”hai să vedem cu ce au mai venit turcii mei la târg”!!!... și așa am descoperit Alanya și ofertele ei turistice... wow ce amintiri... :-??

Despre excursia prin Alanya vreau să vă povestesc și eu acum... ce-am văzut și vizitat și pe unde ne-am plimbat – Cetatea, Portul turistic, Peștera Dim și prânz inclus.

De data aceasta am fost puțini doritori de plimbare prin Alanya așa că am mers cu autocarul nostru iar ghid a fost Emre, un turc simpatic, vorbitor de limba română și bineînțeles nelipsitul șef, Șercan.

Am plecat la ora 9,00 de la hotel și pe drum până la prima oprire, Cetatea Alanya, ghidul ne-a dat câteva explicații despre zonă, despre oraș, despre oameni și obiceiuri.

În zonă se cultivă un soi de banane mici, diferite de cele pe care le știm, se comercializează numai în zonă fiind foarte perisabile. Am văzut livezi întregi de banane și de roșcove... dar și printre blocuri și până în coasta muntelui...

Agricultura fiind și aici principala ocupație a locuitorilor.

Ceea mai mare și renumită plajă a orașului este Plaja Cleopatra în jurul căreia sunt multe hoteluri cu stele diferite pe frontispiciu, tot cu numele de Cleopatra plus un nume sau număr... :p

Cetatea Alanya – situată în vârful peninsulei de parcă stă și păzește orașul... acesta a fost rolul ei când a fost construită. O perioadă a locuit aici Cleopatra când era căsătorită cu Marc Antoniu...

Noi am ajuns aici cu autocarul până sus la intrare, iar drumul nu este ușor deloc... îngust și cu multe serpentine... se trece pe sub două porți înguste ale zidului gros ce înconjoară cetatea... șoferul și-a arătat măiestria...

Atât cât a mai rămas din ruinele Cetății merită vizitată, măcar pentru priveliștea de sus, orașul în ansamblu... portul turistic... plaja Cleopatra și marea Mediterană... sunt spații amenajate unde se poate sta și admira toate acestea.

Intrarea se face prin cea dea treia poartă din zidul gros ce înconjoară cetatea iar vizitarea incintei se face pe alei din lemn cu balustrade de protecție, sunt panouri explicative pentru cine dorește mai multe informații, sunt ruinele singurei biserici ortodoxe, rezervoare de apă... săli de detenție...

La întoarcere drumul pare și mai spectaculos... peisajele sunt frumoase, gospodării cu case cochete, pomi fructiferi exotici, flori de bougainvillea, portul turistic și marea...

La mica terasă de la intrare, am băut cel mai bun suc de rodie, stoarse în fața mea...

Noi fiind un grup organizat nu am fost atentă cât costă intrarea, ghidul s-a ocupat cu accesul nostru în cetate... dar ce am reținut este că se plătește intrarea cât și parcarea.

Portul turistic – două ore am avut la dispoziție să ne plimbăm pe faleză, să ne plimbăm cu barca sau să mergem la cumpărături pe străduțele ce ajung direct pe faleză. Noi ne-am plimbat pe faleză... o frumusețe era tot ce ne înconjura... nu știam încotro să o luăm...

Foarte frumos amenajată este faleza, cu alee de promenadă, cu bănci unde poți sta să admiri peisajul cu multe flori, palmieri, leandri, chiar și locuri amenajate pentru nevoile cățeilor...

În partea dreaptă este Turnul Roșu de unde pleacă zidurile până sus la cetate. Turnul se poate vizita iar pe lângă zid este și o micuță plajă îngustă. Tot aici este și punct vamal... turiștii unui vas de croazieră ancorat în port ieșeau la plimbare.

Un trenuleț turistic plimbă turiștii pe faleză, iar vaporașele turistice își așteptau clienții.

Acolo pe faleză, la terasa Bumba Balik am băut câte o cafea turcească, pe care am primit-o împreună cu un pahar cu apă și un bol cu bucățele de rahat... 4 cafele turcești 36 lire.

Bonul de casă primit a fost iarăși o curiozitate pentru mine... prețul consumației era trecut în mai multe monezi... 7,2 dolari, 6,15 euro, 36 lire turcești și 36 YP... monedă pe care nu am identificat-o... :p

Am părăsit orașul și ne-am îndreptat spre munți Taurus, pe valea râului Dim. Și am tot mers prin inima munților pe un drum foarte spectaculos... dar destul de sinuos... am văzut și imensul baraj de acumulare al râului... am admirat peisajul pe unde treceam... de fapt trebuia să ajungem la restaurantul unde am avut asigurată masa de prânz... ne-am învârtit ceva când pe stânga când pe dreapta râului... noi glumeam că nu mai știe ghidul care este restaurantul... sau încă nu este gata masa... =))

Am ajuns în sfârșit la restaurant, eram singurii turiști, puteam să stăm unde dorim, pe terasă sau în foișoarele turcești pe apă, masa fiind în regim bufet suedez, păstrăv și pui cu garnituri și salate... mandarine culese din pomi restaurantului... de băut cine a dorit au fost contra-cost.

Și după căldura de la malul mării, aici în inima munților am simțit răcoare... umbră... râu... munte... cine a dorit a primit câte o păturică...

Am observat că pe tot traseul râului sunt restaurante cu spații amenajate pentru petrecerea timpului liber, mai ales vara când temperaturile sunt foarte ridicate iar aici în munții este răcoare, cu spații de joacă cu tiroliene, cu piscine și acele foișoare cu mese și perne tipic turcești. Ghidul ne-a explicat că este o zonă preferată de turci, vara și nu numai... un fel de Valea Prahovei... prin comparație... :-??

În parcare până ne-am adunat de plecare am admirat o casă cu acoperișul în jos... special amplasată pentru reclamă... :-??

Peștera Dim – cu foamea potolită plecăm să vizităm peștera... cam greu cu burta plină...

Drum de munte, peisaje frumoase, păduri de pini și ajungem la peșteră. Ghidul ne explică cât vom urca și coborî și fiecare merge până unde poate, intrarea și ieșirea fiind aceeași.

Urcăm câteva trepte până la intrarea propriu zisă, frumos amenajată aleea de acces... terasă... un loc de bellvedere... câteva magazine cu suveniruri.

De acolo de sus peisajul este foarte frumos... totul verde... drumul ce șerpuiește printre munții...

Nu este foarte mare peștera, aprox. 300 metri de galerie sunt amenajați pentru vizitare, stalacnite și stalactite... dar la început se coboară foarte mult... și tot atât se urcă la întoarcere... n-a fost grabă, timp am avut suficient, am mers încet și chiar a fost o plăcere plimbarea la și prin peșteră...

Pe drumul de întoarcere ne-am oprit să cumpărăm banane de la un țăran turc ce le cultiva și comercializa în poarta casei... acasă le-am descoperit gustul... fiind cam verzi când le-am cumpărat... sunt mai dulci și au o altă textură față de cele pe care le știm noi.

Avea spre vânzare și alte fructe și legume și produse derivate din acestea și aici am văzut cum arată teaca de roșcovă... tare și dulce, se macină fără semințe și se folosește pe post de îndulcitor... cel puțin așa ne-a explicat ghidul... :-??

A fost o excursie plăcută și fiind mai lungă cu multe obiective de văzut și vizitat, fără grabă, am ajuns la hotel după ce a apus soarele...

Nu pot să fac comparație între Antalya și Alanya, pe care le-am vizitat în cele două zile ale vacanței noastre în Turcia, fiecare are câte ceva de oferit, de văzut sau de vizitat, pe lângă resorturile de la malul mării... dar pot spune că mi-a plăcut mai mult această excursie în Alanya și împrejurimi.

Alegeri inspirate și vacanțe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 3934 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI