Hotin - străjerul Moldovei mediavale - o vizită mult dorită, 2019

TIPĂREȘTE

Dragi prieteni AFA, am plecat în Ucraina să văd încă o dată Hotinul :). Vă propun un reportaj de călătorie în care doar fotografiile vor descrie cetatea, eu mărginindu-mă la câteva considerații istorice, personale. Nu voi face cronologia construirii și stăpânirii acesteia dar voi aduce totuși unele elemente, în compensarea a ceea ce este acolo prezentat de către actualii muzeografi și custozi, adică mai nimic despre moldoveni, români și voievozii lor.

Alexandru cel Bun. Bunicul lui Stefan a ridicat-o în piatră, posibil în locul unui avanpost militar și târg de cai în vreme de pace, pe drumul comercial hanseatic care lega și leagă și astăzi Bizanțul de Marea Baltică, una dintre cele mai importante rute comerciale medievale europene. A fost o vamă importantă, situată la un bun vad peste Nistru, locul pe unde rezistenții cai moldovenești, grânele, mierea și alte bunuri luau calea... occidentului.

Ca o curiozitate, de aici bătrânul domnitor l-a împrumutat pe la anii 1400 pe regele polon cu 10000 de taleri de argint, cu Pocuția pusă gaj, bani nerecuperați vreodată și motiv pentru care mulți domnitori, în special Ștefan cel Mare, aveau să considere regiunea ca parte din Moldova și să strângă dări regulat.

Ștefan cel Mare. Marele domnitor, cu cele zece cetăți: Suceava, Neamț, Crăciuna, Cetatea Albă, Hotin, Roman, Soroca, Tighina, Chilia și Orhei, plus alte fortificații militare precum Șcheia, Ciceu și altele avea un control administrativ și politic bine rânduit, bazându-se mult pe comandanții cetăților - hatmanii, ca guvernatori regionali și administratori militari și pe mica boierime - care nu avea proprietăți ci doar strângea dijme de la răzeși și obști și administra domeniile domniei și mai puțin pe marii boieri, latifundiari și oricând pregătiți să intervină în succesiunea la tron. Ca efect, până la Ștefan, orice mare boier putea emite pretenții, având pe undeva os domnesc, dar după lunga domnie a acestuia doar fii de domnitor au urcat pe tronul Moldovei.

Petru Rareș. Și fiul marelui domnitor, întru-totul asemănător la fire cu tatăl său - după scrierile cronicarilor vremii - a moștenit cetatea Hotinului și a fortificat-o, în acord cu realitățile vremii, noile arme de foc, presiunile otomane și polone.

Ca o curiozitate, Rareș a fost întâi negustor de pește, majear, și bun cunoscător al rutelor comerciale (pe vremea aceea marile râuri fiind precum autostrăzile de azi); o alta este că nepotul legitim al lui Ștefan, Ștefăniță Vodă, domnitor fiind și pe patul de moarte, otrăvit de soție aici la Hotin, l-a desemnat pe unchiul său Rareș ca succesor, văzându-l ca singurul capabil să conducă.

Tot o curiozitate de menționat este și că pe timpul acestuia Moldova a avut cea mai întinsă suprafață, Petru Rareș stăpânind și dincolo de Carpați, la Ghimeș - Ciceu, dar și dincolo de Nistru, până la Bug și mai departe. De altfel, domnitorul a fost primul dintre voievozii români care a propus un parlament al celor trei Țări, o dietă - cum se numeau la acea vreme, un pas important premergător primei uniri de la 1600 sub Mihai Viteazul.

Mihai Viteazul. Da, și marele domnitor a stăpânit vremelnic cetatea Hotinului, care i s-a predat și supus fără luptă și l-a recunoscut ca domn. Alți domni moldoveni care s-au mai îngrijit de Hotin au fost Vasile Lupu, Ioan Vodă cel Cumplit, cu toții având câte un tablou în muzeul din incintă și nimic altceva.

Cetatea astăzi. Fortificațiile sunt restaurări ale modernizărilor făcute pe rând de către turci, polonezi și ucrainieni prin sec. XVII-XIX. Nimeni nu vorbește românește, nici măcar comercianții de la intrarea curții exterioare. Altfel, cetatea este superbă și vă invit să o vizitați

---

VIZUALIZĂRI: 1251 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI