Un hotel pe gustul meu

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 1-15 iunie

Aşa cum am povestit deja (vezi impresii), în lipsa unor informaţii recente, alegerea s-a bazat pe criteriul preţului. Alegând un hotel scump, de lanţ internaţional renumit, am ştiut că nu am cum să dau greş.

Steigenberger Marhaba Thalasso 5* din Hammamet întrunea cam toate cerinţle mele. Era situat pe plajă, pe o plajă superbă cu nisip, resortul era suficient de mare şi bine îngrijit şi avea un concept all inclusive mulţumitor pentru mine. Preţul de 1900 de euro al ofertei obţinute de la agenţia site-ului AFA pentru un sejur de două săptămâni la unul din cele mai bune hoteluri de cinci stele din Tunisia cu all inclusive, cu avion, taxe şi transferuri incluse, mi s-a părut unul convenabil, cu atât mai mult cu cât efectiv am plătit doar 1600 euro, diferenţa fiind acoperită din voucherul de Consul :p.

Zborul spre Tunisia l-am făcut cu o cursă charter operată de Air Bucharest cu un avion Boeing 737, cu un orar de zbor extrem de avantajos, datorită căruia am beneficiat din plin atât de prima, cât şi de ultima zi de sejur.

După un zbor destul de scurt de două ore şi jumătate aterizam pe aeroportul Enfidha din Hammamet la ora locală 07.30, diferenţa de fus orar de două ore fiind în avantajul nostru la sosire.

A urmat transferul spre hotel cu microbuzul agenţiei partenere, noi fiind ultimii debarcaţi, astfel că la ora 09.10 intram pe poarta resortului. În ultima zi de sejur am beneficiat de toate facilităţile hotelului mai puţin de cameră până la ora 17.40 când am fost preluaţi pentru a fi duşi la aeroport.

Se află la o distanţă de 40 kilometri de aeroportul din Hammamet, chiar pe malul mării, în zona numită Hammamet Sud, cam la egală distanţă de vechiul Hammamet spre nord şi de mult mai noul Yasmine Hammamet spre sud. Făceam cam 5 kilometri cu taxiul spre oricare din cele două staţiuni. Am preferat să aleg un hotel mai bun, chiar dacă destul de izolat şi să mă plimb cu taxiul unde doream, decât un hotel mai slab situat într-o staţiune, de unde să ies pe poartă direct în zona cu terase şi magazine.

Este compus dintr-o clădire principală cu trei etaje şi mai multe grupuri de bungalow-uri P şi P+1 situate de o parte şi de alta a clădirii principale, spre plajă sau spre grădină. Are 371 camere de mai multe tipuri. Noi am optat pentru o cameră dublă garden view în clădirea principală, la acelaşi preţ fiind disponibile şi camerele garden view din bungalow-uri. Pentru a vedea marea trebuia plătit un supliment de 10 euro de persoană pe zi, dar eu am renunţat la acesta, suma de 280 euro părându-mi prea mare.

Intrarea în curtea resortului se face după trecerea de punctul de control de la poartă, maşinile fiind atent controlate pe dedesubt cu oglinzi, dar şi în portbagaj, iar turiştii trebuie să arate brăţara all inclusive.

Intrarea în hotel se face cu trecerea printr-un scaner a bagajelor și a persoanelor printr-un detector de metale, ca la aeroport. Nu era primul hotel care avea acest sistem de siguranță.

Există şi o parcare gratuită în curtea resortului, poate insuficientă în plin sezon, dar acum aproape goală. Oricum cei mai mulţi turişti vin cu avionul.

Mi-a plăcut lobby-ul elegant, foarte spaţios, impresionant, chiar dacă nu se ridica la nivelul celor din Turcia de la hoteluri gen Mardan, Sueno Deluxe, Royal Seginus, Royal Holiday Palace sau Selectum, fiind însă mai elegant decât cel de la Papillon Belvil sau Gural Premier Belek, de exemplu.

La nivelul recepţiei există un magazin cu de toate, dar şi cu preţuri pe măsură.

Ar mai fi de menţionat şi existenţa unui ATM în aceeaşi zonă, util celor care doresc să retragă dinari. Pentru mine nu a fost avantajoasă retragerea de la bancomat, dar în cazul altor tipuri de carduri, poate fi o opţiune. Am preferat să folosesc ghişeul de schimb valutar din recepţie, deschis non stop, chiar dacă am schimbat la un curs mai slab decât cel de la bănci.

Eeh... acesta a fost singurul punct nevralgic al sejurului meu. Eram mult prea obişnuită cu amabilitatea şi ospitalitatea turcilor mei dragi pentru a nu fi şocată de toate interacţiunile cu recepţia hotelului. Deşi era doar puţin peste ora 9 când am ajuns la hotel, m-am prezentat la recepţie cu paşapoartele şi voucherul de cazare. Am fost preluată imediat de o recepţioneră, a fost cea mai insolentă şi enervantă recepţioneră întâlnită până acum, mi-a luat documentele, ne-a pus brăţările şi mi-a comunicat că nu este gata camera noastră, dar urmează să o primim în scurt timp. Nicio problemă. Am lăsat bagajele în zona lobby-ului şi am plecat la bar să bem o cafea, o bere. Ulterior ne-am dus la restaurantul principal unde am mai prins micul dejun. Ne-am întors după vreo oră şi ceva la recepţie şi am primit cardul camerei şi o foaie cu conceptul all inclusive al hotelului. Am solicitat să văd mai întâi camera şi apoi să duc bagajele. Bell boy-ul, care ne aştepta, m-a condus spre camera aflată la primul etaj. Camera era absolut ok, aşa cum o ştiam din poze, dar nu mi-a plăcut vederea care dădea fix deasupra piscinei interioare şi spre hotelul de patru stele alăturat. Am revenit la recepţie solicitând schimbarea camerei cu una la un etaj superior pentru o vedere mai bună. Recepţionera a fost foarte ofensată de îndrăzneala mea de a refuza camera repartizată, spunându-mi că dacă vreau vedere la mare trebuie să plătesc suplimentar suma de 300 euro. Dar eu nu cerusem decât un alt etaj mai sus, nefiind dispusă să plătesc în plus atât de mulţi bani, iar camera pe care mi-o oferea era tot la primul etaj şi destul de lateral. Mi-am dat seama imediat că am început cu stângul şi mă aşteptam la ceea ce era mai rău şi exact aşa s-a întâmplat ☹. Mi-a schimbat camera, nu putea să refuze în condiţiile unui hotel ocupat maxim 40%, dar mi-a dat în schimb probabil cea mai proastă cameră din tot hotelul ☹. Nu voiam să mă enervez, asta plătisem, iar ulterior am înţeles şi cum se făceau cazările în funcţie de naţionalitatea turiştilor şi de eventualul ciubuc plasat în paşaport, astfel că am acceptat cea de a doua cameră. Toate reclamaţiile care au curs ulterior au fost în zadar, eram minţită în faţă, cu zâmbetul pe buze. Mi-au refuzat inclusiv solicitarea de a plăti pentru a beneficia de late check out, deşi exista această posibilitate, conform conceptului și altora le-a fost acceptată.

Am predat camera la ora 12.00, am depozitat bagajele în camera special amenajată de lângă recepţie şi m-am bucurat de toate celelalte facilităţi ale hotelului până la ora 17.40 când am plecat spre aeroport.

La check out am achitat şi taxa de sejur în sumă de 3 dinari pe noapte care trebuie achitată de la începutul acestui an de către orice persoană peste 12 ani pentru o durată a sejurului de maxim şapte nopţi. Mă temeam că-mi va cere să plătesc taxa pentru toate cele 14 nopţi de sejur, dar mi-a cerut banii, corect, doar pentru 7 nopţi. Am achitat cu card bancar cei 42 de dinari datoraţi.

Aflasem cu ceva vreme înaintea plecării despre această taxă nou introdusă în sumă de 3 dinari pe noapte pentru cazarea la hotelurile de patru şi de cinci stele, de 2 dinari pe noapte pentru cazarea la hoteluri de trei stele şi de 1 dinar pe noapte pentru cazarea la hoteluri de două stele, taxă datorată de către toate persoanele peste 12 ani, astfel că nu a fost o surpriză pentru noi.

Am urcat cu unul din cele două lifturi panoramice la primul etaj împreună cu bell-boy-ul care ne căra bagajele, camera noastră fiind prima pe hol după zona centrală a hotelului.

Camera a fost suficient de spaţioasă pentru gustul meu ???? şi, mai important decât dimensiunea, a fost foarte curată atât la sosire, cât şi pe tot parcursul sejurului.

Pe holul camerei am găsit un dulap trei uşi, dar prea puţin spaţiu de depozitare pentru bagajele noastre pregătite pentru o vacanţă de două săptămâni, oricum numărul umeraşelor a fost clar insuficient. În dulapul de pe hol am găsit cele două halate albe, ca noi, dar nu le-am folosit. Ca motiv de cârcoteală, acum îmi amintesc că nu am avut papuci de unică folosinţă, dar oricum nu-mi trebuiau. Tot în dulap se afla şi seiful digital, suficient de mare pentru a băga un laptop, cu utilizare gratuită.

În continuare, tot pe partea stângă era un corp care masca minibarul, iar deasupra acestuia se afla setul de preparare a ceaiului și cafelei, cu cană de încălzit apa, pliculeţe de ceai, ness şi zahăr completate zilnic, două căni şi două pahare. Zilnic am primit câte o sticlă de apă plată de 1,5l folosită mai ales pentru prepararea ceaiului. Minibarul conţinea o sticlă de apă minerală de 1 litru şi două sticle mici de Fanta şi de Sprite, completate după consumare. De vreo două ori am primit şi Coca Cola. Interesant a fost în prima zi când am constatat că frigiderul, care arăta ca nou nouţ, nu răceşte chiar deloc. Am studiat problema şi am găsit şi explicaţia: nu era băgat în priză. Nimic mai simplu, dar noi nu am reuşit, deoarece priza părea înfundată şi oricât am insistat nu am avut vreun succes. Am sesizat problema cameristei, a venit, a văzut şi a zis „OK”. Nu ştiu ce şi cum a făcut, dar la întoarcerea de la plajă, băuturile erau deja reci şi frigiderul funcţiona normal.

La intrarea în cameră pe partea stângă era un suport de bagaje, un corp cu două uşi şi rafturi pe care era aşezat televizorul şi apoi un birou cu oglindă şi un scaun, apoi uşa glisantă de la balcon. Televizorul prindea 28 de canale, niciunul în limba română, dar pe mine oricum nu mă interesa. Chiar din momentul cazării am solicitat schimbarea bateriilor de la telecomandă, care a funcţionat ulterior fără probleme.

Pe partea opusă se afla patul matrimonial lat, încadrat de două noptiere, cu prize şi întrerupătoare la îndemână şi două aplice pe perete, fiecare cu lampă specială pentru citit. Patul a fost foarte confortabil, cu o saltea de calitate, chiar dacă puţin cam înalt, dar m-am obişnuit. De o parte şi de alta a patului erau două covoraşe ca ţesute, în rest doar o gresie care imita marmura. Lenjeria a fost schimbată în fiecare zi la solicitarea mea, ignorând politica hotelului de protejare a mediului înconjurător :D. Am avut câte două rânduri de perne fiecare, pe alese ????, plus două rânduri de perne decorative de care mă tot împiedicam.

Spre geam am avut o canapea cu o măsuţă rotundă şi un lampadar. Dacă tot nu am avut loc suficient în dulap, am folosit canapeaua pentru a-mi înşira restul de haine.

Balconul a constituit o surpriză foarte plăcută pentru mine. Era imens, foarte lat şi lung cât laţimea camerei, mai mare decât cel avut la Kaliakra Superior din Albena, dar mai mic decât cel de la Sueno Deluxe Belek, însă acolo am avut apartament şi balconul era comun ambelor camere. Ca mobilier am avut două scaune şi o măsuţă. Exista şi un uscător de rufe, dar rupt, deci inutilizabil. Am trecut şi peste asta, uscându-ne costumele de baie pe scaune. Vederea era către intrarea în hotel, dar puteam sări cu uşurinţă peste balustrada balconului pe o terasă foarte largă, comună mai multor camere. Unul din routere era pe terasă chiar în faţa camerei noastre şi măcar am beneficiat de semnal de internet maxim ????. Mai vedeam şi acoperişurile bungalow-urilor aflate în spatele hotelului, bine că nu am ales să stau acolo :D, şi în plan îndepărtat zona comercială. A fost ok din acest punct de vedere.

Pe partea dreaptă a holului de la intrare erau două uşi. Prima era uşa toaletei, aflată într-o încăpere complet separată de baia propriu-zisă, cuprinzând doar „tronul” şi un mic lavoar, duşul pentru spălat şi un prosop.

Baia propriu-zisă era destul de spaţioasă, dotată cu chiuvetă pe blat, cadă de baie cu duş şi o cabină de duş walk-in, cea mai mare pe care am văzut-o vreodată, mai mare chiar decât cea de la Mardan Palace, comparabilă poate cu cea de la hotelul la care am stat în Sharm. Existau montate trei dispensere de săpun lichid, respectiv de gel de duş/şampon, dar goale, mai puţin cel de la cadă care conţinea un gel albastru destul de dubios. Se pare că au renunţat la acest sistem, preferându-se varianta sticluţelor de mici dimensiuni, completate zilnic, pentru că pe chiuvetă am găsit şampon, gel de duş şi loţiune de corp, dar şi două săpunele solide şi o cască de duş. Cosmeticele au fost de bună calitate. Prosoapele erau albe şi foarte curate, uneori noi şi pufoase, alteori mai uzate. Prosoapele folosite au fost schimbate în fiecare zi, indiferent pe unde le uitam. Am mai avut uscător de păr şi oglindă măritoare, o cutie de şerveţele cosmetice şi un scăunel, al cărui rost nu l-am înţeles, dar i-am găsit eu utilizare în cabina de duş pe post de suport de cosmetice, că oricum suportul lor fusese probabil rupt şi nu-l mai înlocuise nimeni de atunci.

Curăţenie în cameră s-a făcut în fiecare zi şi cu destul simţ de răspundere, neavând nimic de reproşat cameristei în acest sens. I-am lăsat bani în fiecare zi, iar ea îmi făcea tot felul de aranjamente din prosoape sau din pijamalele noastre şi îmi decora patul cu flori proaspete în fiecare zi. Mi-a plăcut.

Am lăsat la urmă aspectul care m-a nemulţumit cel mai mult: lipsa aerului condiţionat, inadmisibilă pentru orice hotel şi cu atât mai mult pentru un hotel cu pretenţii ca acesta. De fapt, aer condiţionat exista, doar că acesta nu funcţiona deloc în camera mea. Am reclamat în fiecare zi la recepţie, nemulţumirea mea crescând proporţional cu creşterea temperaturilor de afară. Timp de o săptămână domnişoara de la recepţie m-a minţit cu zâmbetul pe buze în fiecare zi spunându-mi că aerul condiţionat este în sistem centralizat şi că nu funcţionează în tot hotelul, dar să am răbdare că vor da drumul mai târziu. Mi s-a părut tare ciudat, mai ales că aerul funcţiona în spaţiile comune, în lobby, în restaurant, în baruri. Mi-a fost jenă să bat la uşile vecinilor pentru a întreba sau verifica dacă la ei merge AC-ul. După o săptămână de reclamaţii zilnice, timp în care am făcut o saună perfectă pe mulţi bani în camera mea de cinci stele, am cedat nervos şi am sunat-o pe reprezentanta agenţiei solicitându-i să rezolve problema. A venit la hotel pentru că avea întâlnire cu alţi turişti abia sosiţi şi pentru că voiam să cumpăr două excursii de la ea, le-a explicat celor de la recepţie problema, ăia au zis că se rezolvă, dar nu au făcut nimic:(. Era deja mult prea mult. Am solicitat să vorbesc cu managerul, dar, ghinion, el vorbea doar franceza, iar eu doar engleza, deci nicio şansă să ne înţelegem. Am obţinut într-un final promisiunea că va veni cineva de la tehnic să vadă ce este de făcut. Normal era să verifice şi să repare aerul încă de la prima sesizare.

A venit un tip după zece minute şi a început să verifice ba panoul de comandă, ba contactul de pe uşa de la balcon, dar tot nu-i găsea hiba. Între timp, mă sună recepţionerul să mă înveţe să închid uşa de la balcon dacă vreau să funcţioneze AC-ul, de parcă venisem de la coada... cămilei :D şi nu ştiam deja acest lucru. Într-un final, meşterul i-a dat de cap, defecţiunea fiind undeva la o casetă din perete şi, în sfârşit, cu un zgomot infernal, a pornit şi sistemul meu de climatizare. Acesta era cu certitudine nefuncţional de multă vreme şi sigur problema era bine cunoscută. Câteva minute mai târziu, meseriaşul repara şi AC-ul vecinilor din camera alăturată, care se ocupase chiar în aceeaşi zi.

În final, aerul a funcţionat, dar fiind foarte zgomotos era exclus să putem dormi cu el pornit, aşa că îl lăsam pornit dupăamiaza până seara târziu folosind cel de al doilea card primit la cererea mea la cazare.

M-am lungit cu explicaţiile legate de neplăcerile întâmpinate de mine nu pentru a plictisi, ci pentru a justifica afirmaţia făcută şi convingerea mea că am primit cea mai proastă cameră din tot hotelul. Hotelul este unul foarte bun şi îl recomand, doar că eu am avut ghinion la cazare.

La capitolul restaurant, acest hotel pur şi simplu EXCELEAZĂ, mâncarea fiind MULT peste aşteptările mele.

Hotelul dispune de un restaurant principal, două restaurante cu specific, la care puteam merge gratuit o dată pe săptămână cu o simplă rezervare făcută la şeful restaurantului şi un snack restaurant. Restaurantele cu specific nu m-au interesat, am citit meniul de la cel tunisian şi nu m-a atras nimic din meniul fix, iar la cel italian nu avea sens să rezerv, cât timp găseam paste şi pizza, foarte bune, inclusiv făcute la comandă şi în restaurantul principal la fiecare prânz şi cină.

Am luat aproape toate mesele zilei doar în restaurantul principal şi doar câteva prânzuri la snack restaurant.

Nu a existat aceeaşi diversitate ca la hotelurile de lux din Turcia, dar toate cele oferite erau foarte gustoase şi chiar dacă unele feluri de mâncare s-au mai repetat pe parcursul celor două săptămâni, mereu am găsit ceva bun bun să mănânc, fără a mă plictisi.

Programul meselor a fost următorul:

-Early Breakfast 05.00-07.00 – la restaurantul Bella Vista. Deşi ne trezeam foarte devreme până când ne-am acomodat cu fusul orar, nu am încercat să mănânc acolo. O singură dată am avut cu adevărat nevoie, în dimineaţa plecării în excursia în Sahara şi, ghinion, l-am găsit închis la ora 05.26. Mai mult de amorul artei, pentru că oricum nu speram să rezolvăm ceva, am reclamat aspectul cu conceptul hotelului în mână la recepţie, iar recepţionerul mi-a spus, „Ştiu, camera 1126, am notat”. Noroc că fusesem prevăzătoare şi îmi făcusem trei sandvişuri cu o seară înainte, pentru că altfel leşinam de foame până am ajuns să luăm prânzul berber inclus în programul excursiei.

-Micul dejun 07.00-10.00 – în restaurantul principal;

-Late Breakfast 10.00-11.00 – tot în restaurantul Bella Vista. Aici am intrat de curiozitate, erau doar puţini turişti, dar şi puţine sortimente de mâncare oferite, lipsea partea de bufet cald, dar tot găseai să încropeşti ceva suficient;

-Prânzul 12.30-14.30 – în restaurantul principal sau între 12.00-14.00 în restaurantul de la piscină;

-Snacks 15.30-17.00 la Lobby Bar – pe astea chiar nu le-am văzut, dar nici nu le-am căutat;

-Cina 18.30-21.00 în restaurantul principal.

Cum spuneam mâncarea a fost extraordinară, însă cu diferenţe notabile între prima şi a doua săptămână de sejur. Nu-mi pot explica această schimbare. În prima săptămână, mâncarea a fost de nota 20, iar în a doua cam de un 9,50 ????, astfel că voi acorda nota 10 la acest capitol.

Prima şi cea mai plăcută surpriză a constituit-o prezenţa cărnii de porc la fiecare mic dejun din prima săptămână şi de vreo două trei ori la cină. Am făcut poze pentru a putea dovedi că am mâncat porc într-o ţară cu o populaţie musulmană în proporţie de 98% şi asta chiar în timpul Ramadanului şi în zilele de sărbătoare care au urmat lunii de post. Dar nu doar pentru cârnaţii şi baconul consumate alternativ în fiecare zi am fost încântată de mâncare, ci pentru că mâncarea, pe lângă faptul că era foarte gustoasă, pur şi simplu avea „clasă”, lucru destul de rar întâlnit la all inclusive şi doar în hoteluri foarte scumpe. Aici bănuiesc că „de vină” au fost turiştii francezi aflaţi în număr mare în prima parte a sejurului, în a doua parte aceştia fiind înlocuiţi de ruşi şi britanici.

La micul dejun nu puteau să lipsească ouăle fierte, cele prăjite pe o singură parte sau pe ambele părţi, omleta simplă sau cu legume, dar şi omleta personalizată după dorinţa fiecăruia, brânzeturile de mai multe feluri, inclusiv cunoscuta Camembert, câteva feluri de salamuri de pui şi de curcan, doar două feluri de măsline în patria măslinilor :D, negre şi verzi, ambele cam sărate, miere de mai multe feluri, gemuri diverse, inclusiv două sortimente pentru diabetici, câteva feluri de unt, cereale de vreo şase feluri, fructe şi salată de fructe, un sortiment foarte variat de fructe confiate, curmale mari şi gustoase cum doar în Egipt mai mâncasem, clătite şi clătite americane, gogoşi, câteva sortimente de foetaje şi croissante coapte acolo şi sigur nu le-am putut enumera pe toate. Freshurile absolut naturale, stoarse în faţa noastră, de trei patru feluri: portocale, gref, mix de fructe şi castraveţi ne-au asigurat aportul necesar de vitamine pentru toată ziua, consituind un mare PLUS. Erau mai bune decât cele de la hotelurile Delphin din Antalya şi comparabile cu cele din Republica Dominicană, cu singura diferenţă că acolo foloseau fructe exotice, deosebite pentru noi. MINUSUL pentru mine l-a constituit cafeaua, mai exact lipsa unei cafele naturale din boabe râşnite. În tot restaurantul era doar cafea solubilă atât la „tonomate”, cât şi în acele ceainice pe care le aduceau ospătarii la masă ☹. Am suplinit lipsa cafelei naturale cu un exces de ceai negru şi verde atât în cameră, cât şi în restaurant şi mă mai delectam cu câte un cappuccino de la tomomat, băubil dacă îi mai adăugam eu nişte lapte pentru a mai tăia din tăria cafelei instant, iar soţului îi făceam câte o ciocolată caldă, foarte bună, dar mult prea dulce şi cu mult prea multe calorii pentru mine.

La prânz şi la cină erau mereu câte două feluri de supă. Nu ştiu de ce, dar de această dată nu au fost pe gustul meu. Am încercat două feluri de supă de legume, le-am îmbunătăţit cu cele necesare conform obiceiului, dar tot nu le-am putut mânca. Am mâncat într-o seară o supă gulaş, acceptabilă, iar într-o altă seară doar o jumătate din supa de peşte. Apoi am renunţat să mai experimentez. Într-un alt colţ erau la fiecare masă două-trei feluri de mâncare tradiţională tunisiană, însă nu era etichetată şi nu prea ştiai ce mănânci. Doar într-o seară am luat câteva bucăţele de miel de acolo, fără legume şi mi-a plăcut teribil. Specialitatea bucătarului era nelipsită seară de seară, mereu oferind ceva nou, într-o prezentare demnă de master chef. La partea de plite electrice găseam fripturi de tot soiul făcute live în faţa noastră. Întotdeauna cel puţin unul din felurile de la grătare era de peşte, dar au existat şi fructe de mare zilnic în zona de salate. Am mâncat mai multă vită ca de obicei, dar am găsit mai puţin miel decât aş fi dorit. Puiul şi curcanul completau fericit oferta culinară. Ar mai fi de adăugat deserturile foarte variate şi foarte gustoase, torturile şi îngheţata foarte bună. Îmi propusesem să evit această zonă, din motive de sănătate, dar... ispita a fost prea mare ????.

Băuturile în timpul meselor erau comandate şi aduse de ospătari la masă. Şi aici serviciile au fost la înălţime. Sucurile, berea şi vinul erau DOAR la sticlă. Erai servit şi apoi sticla era lăsată pe masă sau în frapiera de lângă masă. Doar în hotelurile foarte bune din Antalya am mai văzut acest sistem şi la hotelul din Kladovo la care am fost anul trecut de Paşti. Soţul meu a fost încântat de berea locală Celtia, nemulţumit doar de sticlele destul de mici de 300 ml ????, astfel simţindu-se obligat să comande câte două sticle. Eu comandam câte un pahar de vin roşu sau roze şi primeam o sticlă întreagă, ospătarul reumplându-mi paharul până îl opream eu. Cum nu puteam bea mai mult de două pahare de vin, adesea renunţam comandând câte o Coca Cola.

Snack Restaurantul

Era plasat lângă piscina cu apă de mare şi aproape de plajă. Aici am luat de câteva ori masa de prânz. Mi-a plăcut faptul că era foarte răcoros şi aerisit natural chiar în zona „indoor”. Mi-a mai plăcut faptul că nu era orientat strict pe preparate tip fast food cum am văzut în alte părţi, existând şi aici o zonă de grătare live, o zonă de salate şi una de prăjituri, cu un sortiment cu puţin mai redus faţă de restaurantul principal şi cu un singur fel de supă, alta în fiecare zi. Asta pe lângă hamburgeri şi câteva feluri de pizza. Aici puteai să te serveşti singur cu băuturi sau să comanzi la ospătari.

Ca orice hotel care se respectă, şi aici erau mai multe baruri, fiecare cu propriul program de funcţionare. În conceptul all inclusive al hotelului erau incluse doar băuturi LOCALE. Nu erau strălucite, o idee mai bune decât cele consumate în Egipt, dar pe noi, la cât bem noi, nu ne-a deranjat acest lucru. Am ştiut că nu vom beneficia aici de băuturile de import de calitate cu care eram obişnuiţi la ultra all inclusive-ul turcesc, dar ne-am asumat acest minus. Desigur, cei mai pretenţioşi îşi pot achiziţiona băuturile preferate din magazinul Duty Free din aeroport. Nu ştiu preţurile, deoarece eu am fost interesată doar de ţigări.

Ca peste tot, Lobby Barul – 10.00-01.00 - era cel mai bine dotat şi aici ne petreceam timpul mai ales seara pe terasă pentru a putea fuma. Turiştii nefumători preferau să-şi petreacă seara la un pahar de băutură în lobby-ul spaţios al hotelului, la mese cu fotolii şi canapele foarte confortabile. Servirea se face preponderent la masă. Aici am întâlnit un sistem interesant: picolii care preiau şi livrează comenzile sunt totodată şi barmani, pregătind singuri comenzile primite. Din acest motiv, fiecare cocktail avea alt gust în funcţie de cel care îl prepara ????. Desigur, exista şi un barman permanent, care servea turiştii prezenţi la bar.

Les Orangers Bar avea program doar seara 19.00-24.00 şi era amplasat în fundul sălii de spectacole, hotelul neavând un amfiteatru ca prin alte părţi. Nu l-am frecventat, deoarece era indoor şi nici pe la spectacole nu am prea trecut.

Pool Barul – 10.00-18.00 – se află în zona piscinei principale, având şi secţiune de swim up. Nu ne-am oprit niciodată acolo în drumurile noastre spre şi de la plajă. Mi-ar fi plăcut să intru să-mi fac nişte poze în secţiunea de swim up, dar scaunele acelea aflate sub apă erau mai mereu ocupate, astfel că am renunţat. Nu are multe locuri, dar cei mai mulţi turişti veneau doar să-şi ia de băut şi apoi plecau cu băuturile la şezlong. Ospătarii ofereau şi servicii la şezlong ????.

Beach Barul – 10.00-18.00 – se află în imediata apropiere a plajei, însă foarte aproape şi de piscina cu apă de mare, deservind ambele zone. Acest bar ne asigura nevoile de hidratare cât timp stăteam la plajă. Începeam cu un cappuccino sau un ceai imediat la ora deschiderii şi continuam cu bere, sucuri şi cocktailuri pe tot parcursul zilei. Singura mea nemulţumire legată de acesta se referă la ora de deschidere, 10, destul de târziu pentru noi care la maxim 08.15 eram deja pe plajă, de obicei chiar mai devreme, dar acesta este programul beach barurilor mai peste tot. Noi eram prea matinali.

Hotelul are două piscine exterioare şi două piscine interioare, existând şi secţiune pentru copii cu adâncimea de 60 cm. În plus, la locul de joacă mai este o mică piscină pentru copii, tot cu o ciupercă din care ţâşneşte apă.

Eu nu merg la mare pentru a sta la piscină, astfel că şi de această dată doar le-am trecut în revistă fără a beneficia de acestea. Trecând zilnic pe lângă piscine prin grădina hotelului în drum spre plajă, pot spune doar că mi s-au părut foarte curate şi bine îngrijite şi nu m-a deranjat mirosul de clor. Temperatura apei din piscinele exterioare era de 24°C, cel puţin aşa era afişat pe panourile informative din zonă. Îi cred pe cuvânt fără să fi verificat personal.

Piscina principală este mai aproape de hotel. Aici mi-au plăcut „paturile” de plajă aflate în apă la mică adâncime, ideale pentru cei interesaţi de o bronzare rapidă. Nu aveau eleganţa celor de la Adam & Eve sau Selectum, dar erau interesante şi destul de solicitate din ce am observat. Tot la piscina principală se află Pool Barul cu swim up, dar şi duşuri. Există umbrele care te protejează de soare şi şezlonguri confortabile cu roţi care pot fi mutate în poziţia dorită.

Între cele două piscine se află chioşcul pentru prosoape de plajă, cu program 08.30-18.00, cu o pauză de o oră în jurul prânzului. În baza cardurilor pentru prosoape primite de la recepţie la check in, se ridică prosoapele de plajă care pot fi schimbate de câte ori este nevoie. Eu le schimbam la sfârşitul zilei de plajă pentru a avea prosoape curate şi uscate a doua zi dimineaţa când ajungeam la plajă mereu înainte de deschiderea chioşcului.

În continuarea drumului spre plajă treceam pe lângă o a doua piscină, cu o suprafaţă mai redusă decât precedenta, cu zonă de jacuzzi. Şi aici erau multe şezlonguri şi copertine pentru cei care preferau puţină umbră. Această piscină este cu apă de mare şi se află în apropierea barului de la plajă şi a snack restaurantului, în aceeaşi zonă desfăşurându-se şi o parte a activităţilor cu animatorii de pe parcursul zilei.

Piscinele interioare se află în cadrul centrului SPA. Una este cu apă fresh, iar alta cu apă de mare. Şi aici există secţiune pentru copii, o zonă de jacuzzi, dar şi jeturi puternice de apă, perfecte pentru masaj. Nici pe acestea nu le-am folosit. Am trecut pe acolo doar pentru a face câteva fotografii. Temperatura apei mi s-a părut a fi mai ridicată decât în piscinele exterioare.

Plaja şi marea constituie alte PUNCTE FORTE ale acestui hotel.

Deşi văzusem multe poze cu acestea înaintea plecării în vacanţă, vederea lor a fost o mare surpriză plăcută pentru mine, în realitate arătând încă şi mai frumoase.

Plaja este foarte lată, foarte curată, doar cu nisip foarte fin şi aproape alb. Nisipul de pe plajă este mult mai fin decât cel de pe cele mai bune plaje din Mamaia. Nisip mai fin şi mai alb ca acesta eu nu am văzut decât în Caraibe cu ocazia celor două vizite în Republica Dominicană. Dar Tunisia este mult mai aproape, mai uşor accesibilă şi mai ieftină ????.

Accesul pe plajă se face pe nişte podeţe de lemn la capătul cărora se află nişte rafturi pentru papucii de plajă. Cam ca la intrarea în moschei ????. Recunosc că nu am văzut altundeva acest sistem.

Intrarea în mare este perfectă pentru oricine, foarte lină, chiar enervant de lină şi tot doar cu acelaşi nisip foarte fin. Mie îmi place să se adâncească mai repede pentru că mă plictisesc să merg aproximativ treizeci de metri şi apa să nu-mi treacă de umeri.

Există umbrele din răchită care nu protejează perfect de soare şi o sumedenie de şezlonguri disponibile la orice oră. La fiecare umbrelă exista şi o măsuţă, dar şi un ghiveci pe post de scrumieră şi coş de gunoi. În momentul în care ajungeam pe plajă şi ne îndreptam spre o anumită umbrelă, imediat apărea unul din angajaţi cu câte două saltele pentru şezlonguri, insistând chiar să ne aşeze el şezlongurile în poziţia dorită de noi, ca nu cumva să obosim :D. La ora la care ajungeam noi pe plajă nu erau ocupate mai mult de 3-4 umbrele cu şezlongurile aferente în primul rând spre mare, astfel că găseam locuri pe alese. În a doua săptămână de sejur, când ne-am mai lenevit puţin şi ajungeam ceva mai târziu la plajă şi, în plus, hotelul se umpluse la capacitatea maximă, tot găseam locuri în primul rând, dar mai spre marginile plajei.

Deşi existau atenţionări care interziceau rezervarea şezlongurilor la plajă şi la piscină fără a fi folosite efectiv, şi aici se practica acest „sport”, mai mult la piscină din ce am observat. Noi nu am rezervat pentru că oricum găseam locuri oricând şi nu merita deranjul.

Existau duşuri şi la plajă, dar şi un robinet cu apă pentru îndepărtarea nisipului de pe picioare chiar la ieşirea de pe plajă lângă beach bar. Tot în apropierea beach barului se aflau şi toaletele, fără mirosuri neplăcute, foarte curate şi dotate cu toate consumabilele necesare.

Plaja este păzită de către angajaţi de la security la ambele sale capete, dar nu este interzisă circulaţia turiştilor cazaţi la alte resorturi pe malul mării, aşa cum se întâmpla la Mardan. Tot pe malul mării circulau şi vânzătorii ambulanţi de diverse, precum şi cei care ne ispiteau cu o plimbare cu calul sau cu cămila. Vânzătorii ambulanţi abordau doar turiştii aflaţi pe primul rând de şezlonguri, nefiindu-le permis accesul printre şezlonguri. Dacă nu voiai să cumperi nimic de la aceştia, era suficient să nu intri cu ei în vorbă, altfel devenind destul de insistenţi. Periodic, treceau pe plajă şi patrulele poliţiei turistice cu ATV-uri sau călare, totul pentru ca noi să fim în siguranţă. Pe unii poate i-ar deranja prezenţa poliţiei cu armele la vedere, pe mine nu m-a deranjat, dându-mi un sentiment de siguranţă, convinsă fiind că afişarea ostentativă a armelor poate avea un puternic efect de descurajare a oricărei tentative de a ne tulbura liniştea.

Tot pe plajă, în partea dreaptă cum priveşti spre mare, o firmă terţă de sporturi nautice oferea doritorilor plimbări cu banana sau cu salteaua, skyjet, parasailing, contra cost, ca peste tot. Interesant mi s-a părut faptul că atât lansarea cu paraşuta, cât şi aterizarea se făceau de pe/pe plajă şi nu de pe mare din barcă, aşa cum se întâmplă mai peste tot, astfel că mereu aveam emoţii că ne vom trezi cu paraşutiştii în cap, noi stând liniştiţi pe şezlong ????.

Pe tiparul resorturilor turceşti şi, în general, al resorturilor all inclusive, hotelul dispune de o echipă de tineri animatori foarte implicaţi şi foarte activi. Te abordau politicos şi erau atât de drăguţi, încât aproape că te jenai atunci când le refuzai invitaţiile la diverse activităţi, jocuri şi concursuri. Eu nu sunt amatoare de genul acesta de distracţie, dar găseau destui doritori.

Exista afişat un program al activităţilor pe ore pe tot parcursul zilei, turiştii fiind invitaţi la: darts, tenis de masă, bile, zumba, yoga, volei pe plajă, tenis cu piciorul, tras cu arcul, gimnastică pe plajă şi în piscină, cursuri de dans şi de limbă arabă, trecking şi altele.

Programul de seară consta în muzică live în lobby sau pe terasa acestuia şi diferite spectacole în sala de spectacole (indoor), urmate apoi de discotecă până la miezul nopţii.

Exista şi un loc de joacă şi un miniclub pentru copii, încă o piscină pentru copii, toate situate în zona bungalow-urilor, dar atenţia acordată acestora mi s-a părut redusă în comparaţie cu activităţile şi facilităţile pentru copii întâlnite la resorturile din Antalya.

Centrul SPA

Am vizitat doar Centrul SPA al hotelului, am făcut câteva fotografii, am cules informaţii de la personalul de acolo, amabil şi dornic să mă convingă să încerc procedurile şi tratamentele oferite de ei, evident, contra cost, doar piscina, hammamul şi sauna fiind gratuite. Curată, modernă, la nivelul celor cinci stele ale hotelului, zona spa mi-a plăcut. Nici preţurile nu mi s-au părut de speriat, ba chiar mai accesibile decât în Turcia.

Există şi o sală de fitness bine dotată, dar nu am ajuns să o văd.

Internetul

Am utilizat intensiv internetul WIFI foarte bun oferit gratuit de hotel în cameră, restaurant, piscină, baruri, peste tot mai puţin la plajă. Mai precaută din fire, eu mi-am achiziţionat o cartelă SIM de la Orange cu 5 dinari pe care am încărcat-o cu 2GB trafic de net, totul la 16,4 dinari (aproximativ 5 euro), astfel beneficiind de conexiune de calitate la internet oriunde m-am aflat şi am avut nevoie. Am consumat în două săptămâni puţin mai mult de jumătate din traficul inclus, făcând hotspot pe încă un telefon.

Am sunat în ţară folosind aplicaţia DigiOriunde, am făcut zilnic apeluri video pe Facebook şi WhatsApp folosind internetul de la hotel.

Despre turişti

În prima săptămână, hotelul a fost destul de gol, cam 40% estimez eu. Au predominat turiştii francezi, urmaţi de cei ruşi, apoi germani şi britanici, iar români au fost foarte puţini. A doua săptămână francezii s-au împuţinat vizibil, dar au venit mulţi ruşi şi britanici, crescând şi numărul românilor, aflaţi oricum în minoritate evidentă. Erau turişti care reveneau la acest hotel, aflându-se la a şasea sau la a zecea vizită, puţini eram cei veniţi prima dată.

Spre deosebire de resorturile turceşti, aici au fost puţine familii cu copii, puţine cupluri tinere, predominând seniorii de 70+. Pentru mine, a fost un avantaj, astfel bucurându-mă de linişte :D şi am apreciat comportarea elegantă a celor destul de în vârstă, fără a avea impresia că am ajuns într-un sanatoriu. Orice masă luată la restaurant a fost pe gustul meu, în linişte, fără copii care să alerge de capul lor prin restaurant, fără plânsetele bebeluşilor. Mie mi-a plăcut mult, atmosfera generală amintindu-mi de sejururile petrecute în Spania prin programe de seniori din urmă cu nişte ani.

Deşi oferă câteva facilităţi pentru copii, destul de puţine, în opinia mea hotelul NU este orientat către familiile cu copii, cum sunt cele din Antalya, chiar dacă beneficiază de o plajă infinit mai frumoasă şi de o intrare în mare extraordinar de lină şi doar cu nisip fin, ci mai degrabă către cuplurile fără copii, indiferent de vârstă.

Micile neplăceri cauzate de o interacţiune defectuoasă cu recepţia nu mi-au umbrit bucuria unei vacanţe reuşite petrecute într-un hotel de cinci stele foarte bun. Am apreciat condiţiile de cazare ok, camerele mari, luminoase şi foarte curate, mâncarea proaspătă, variată şi bine gătită, băuturile ok, multe îmbuteliate, personalul amabil şi săritor, plaja superbă şi marea frumoasă şi curată, chiar dacă putea fi o idee mai caldă, că nu mă supăram :D. Pot spune, cu toată sinceritatea, că Steigenberger Marhaba Thalasso este un hotel pe gustul meu.

Recomand hotelul în special cuplurilor mature care caută liniştea şi relaxarea în concediu, cei dornici de distracţie non stop putându-se plictisi aici. Nu exclud posibilitatea de a reveni la acest hotel, dar după ce voi vizita şi alte zone din Tunisia, deoarece aceasta a fost doar prima vizită în această ţară.

---

VIZUALIZĂRI: 15190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI