Evia, Vila Frosso septembrie 2018

TIPĂREȘTE

Din dorinta de a impartasi experientele noastre din vacante (majoritatea in Grecia), am inceput sa scriu pe fcbk cate putin din fiecare zi, din fiecare calatorie. Povestioarele au avut mare succes si au fost multora de folos si la insistentele sotului meu, dar si a celor care ma urmaresc pe fcbk si asteapta cu nerabdare noi si noi povesti, am venit si aici. So Here I am - cu una despre Evia.

Dupa o noapte lunga cu autocarul si cativa stropi de ploaie pe timpul noptii traversand Bulgaria, Grecia ne-a intampinat cu cer senin si briza calda in portul Glyfa - Un mic satuc pescaresc, cu stradute inguste care parca se termina direct in mare, inghesuite de taverne alb-albastre, parfumate de florile mov de hartie si aroma de Grecia - gyros, tsatsiki, peste si alte miresme ademenitoare care fac stomacul sa se trezeasca chiar si dupa o masa copioasa...

Am asteptat cateva minute pana sa ne imbarcam pe ferry boatul catre Agiokampo, in incercarea de a determina adancimea apei, ireal de transparente, aruncand pietricele care se leganau usor timp de cateva secunde pana a atinge nisipul de pe fund, semn ca pana si la mal apa are aproape 1 m, dar e atat de curata incat nu-i dai nici 20 cm. Am fost distrasi de cateva miscari rapide la cateva zeci de metri de mal - spre marea noastra incantare, 3 delfini jucausi se intreceau in tumbe, care mai de care mai sofisticate cu sarituri in inaltime si prabusiri in viteza in apa de un albastru negriu, lasand in urma dare albicioase de margelute de aer... Ca niste copii se indemnau sa faca, parca, spectacol pentru spectatorii si asa extrem de incantati de superba Grecie...

Drumul cu ferry boatul catre Agiokampo a durat o jumatate de ora, suficient cat sa apuci sa te bucuri de nuantele infinite de albastru ale apei, muntii care cresc parca din ea, meduze plutitoare in deriva (sau poate cu un sens anume - ce stiu eu despre ce e in capul unei meduze :)) si pescarusi gata-gata sa se infrupte direct din gustarile rontaite de turistii neatenti...

Agiokampo ne-a primit in brate cu ape limpezi si bancuri numeroase de pestisori iuti care parca ne chemau sa le facem companie...

Am parcurs cei 10km pana la statiunea Neos Pirgos in cateva secunde - indragostiti iremediabil de peisaj incercam sa furam cat mai multe agitadu-ne in scaunele autocarului...

Am ajuns la hotelul nostru - vila Frosso (pe care o recomand cu toata increderea, mai ales pentru bunatatea si ospitalitatea proprietarilor care au adaptat si meniul dupa dorintele noastre, ne-au pus pe masa si masline din productia proprie si lichior de-al casei, iar la plecare, atat s-au atasat de noi, incat ne-au facut cadou magnetei ca sa nu-i uitam si sa revenim la ei) -

O vila cocheta cu vedere la mare, pe strada principala cu o terasa draguta la parter si alta mai mare, peste strada, care te ademeneste cu racoarea palmierilor, pinilor si duzilor seculari, ce-si intind coroana mareata de frunze suculente cat 2 palme, gata sa ne mangaie crestetul si pielea infierbantata de soarele inca arzator, de inceput de septembrie...

cateva hamace colorate te imbie sa te legeni in ritm cu marea, care se intinde calma, cat vezi cu ochii, sprijinita in departare de o creasta verde inchis de munti, nu inainte de a lasa loc unei plaje strajuite de 2 randuri de umbrelute din stuf netuns, menite parca sa ne sublinieze "ruptura" de existenta noastra dintr-o lume zgomotoasa si plina de griji si probleme care aici par, intr-o clipa, atat de nesemnificative...

---

VIZUALIZĂRI: 1658 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI