Bastia - orașul dintre munte și mare

TIPĂREȘTE

A venit și vremea ultimei scrieri din Corsica. După ce v-am plimbat prin Calanques de Piana, Ajaccio și Bonifacio, după ce am făcut o drumeție prin Cap Corse și am trecut munții la Saint-Florent, a venit timpul unei plimbări prin ”orașul de artă și istorie” așa cum a fost Bastia catalogat de francezi.

Am stat cinci zile in Biguglia, in apropiere de Bastia, putând astfel să vizitez pe indelete orașul.

Bastia este al doilea oraș ca mărime după Ajaccio, și este principalul port al Corsicii. Este capitala departamentului Haute-Corse și profit de o frumoasă așezare intre mare și muntele ”Serra di Pignu”.

Plimbarea noastră in oraș incepe din Place Saint-Nicolas, piață aflată vis-à-vis de portul nou. In apropierea pieței sunt mai multe parcări, unde este de preferat să parchezi pentru o vizită in oraș.

Piața a fost creată de francezi in secolul al XVIII-lea, și, de-a lungul timpului a suferit mai multe extinderi și transformări, ajungând azi la o lungime de 280 metri și o lățime de 80 metri. Și numele pieței a fost schimbat de mai multe ori, in funcție de personalitățile care au marcat viața orașului și a insulei de-a lungul timpului. La inceput s-a numit Place Narbonne după numele contelui trimis pe insulă de Ludovic XV, apoi, in timpul Revoluției Franceze a purtat numele de Champ de Mars pentru ca mai târziu, in 1816, să se numească Place de Riviere in onoarea marchizului Charles de Riviere, guvernator al insulei. Numele de azi al pieței este dat de existența in trecut pe aceste locuri, a unei biserici și a unui spital, clădiri care au fost demolate in 1889 pentru a mări piața.

Piața este mărginită de platani și de palmieri inalți, care au depășit deja suta de ani. In centrul pieței se află o statuie a lui Napoleon imbrăcat in haine romane și un chioșc din fontă, construit in anul 1908.

In prezent piața este un important loc de intâlnire al locuitorilor orașului și al turiștilor care il vizitează. Aici se țin târguri de produse locale sau antichități și au loc diverse manifestări artistice sau sportive. De-a lungul pieței, pe latura dinspre oraș, sunt cafenele și restaurante, iar in apropiere sunt mai multe parcări, unde este de preferat să parchezi (dacă ai noroc) pentru o vizită in oraș. La unul dintre capetele pieței se află un centru de informare turistică, de unde poți procura hărți sau poți să afli date despre oraș sau Cap Corse.

De jur imprejurul pieței se află una dintre cele mai importante zone comerciale ale orașului, cu magazine de tot felul, bănci, restaurante.

Din Place Saint-Nicolas pașii ne poartă până in orașul vechi numit ”Terra Vecchia”. De la străzile largi din apropierea pieței am trecut acum la străduțe inguste, mărginite de case inalte, colorate, multe dintre ele aflate insă intr-un stadiu inalt de degradare. Majoritatea clădirilor din orașul vechi datează din secolul al XVIII-lea, și sincer, unele arătau de parcă mai aveau puțin și se dărâmau. Dar, cu toate acestea, străduțele inguste și colorate au un farmec aparte, parcă și aerul pe care il respiri e altul, din alte timpuri.

Am trecut pe lângă Oratoriul Frăției Saint-Roch, construit in anul 1604, și a cărui fațadă a fost redecorată in secolul al XIX-lea. In apropierea Oartoriului se află o altă capelă, construită in anul 1609, aparținând Frăției Imaculatei Concepții (Oratoire de I'lmmaculée Conception).

In orașul vechi se află Place du Marché, inconjurată de platani, piață unde s-a păstrat tradiția piețelor săptămânale, unde poți găsi cele mai bune produse ale producătorilor locali. Când am ajuns in Place du Marché a inceput o ploaie puternică de vară, care ne-a obligat să ne adăpostim in Biserica Saint Jean-Baptiste, ocazie cu care am văzut-o mai pe indelete.

Construită intre anii 1636 și 1666, pe locul unei vechi capele, Saint Jean-Baptiste este cea mai mare biserică din Corsica. Fațada principală, cu cele două turnuri laterale, domină portul vechi și sunt o adevărată emblemă a orașului. In interior găsim cel mai prețios amvon din Corsica, realizat din marmură albă, sculptat la Genova de doi sculptori genovezi, tată și fiu, și asamblat in biserică in 1781. Altarul principal este realizat tot din marmură, și a fost sculptat in 1693 de un sculptor din Marsilia, iar altarele laterale sunt decorate cu picturi baroce.

Orga a fost construită in anul 1742, și are forma unei pupe a unui galion din perioada baroca.

După ce ploaia s-a mai oprit, am plecat mai departe in explorarea orașului.

Următorul popas il facem in Grădina Romieu. Construită in anul 1874, pe o zonă stâncoasă, in terase cu fața spre portul vechi, Grădina Romieu este un binevenit loc de popas in zilele călduroase de vară. Aleile inguste care șerpuiesc de la o intrare la alta a parcului, sunt umbrite de pini, palmieri, leandri și alte plante mediteraneene. Este un loc perfect pentru a fotografia intrarea in portul vechi și cheiul estic al portului.

Principalul punct de atracție al grădinei, sunt Scările Romieu, pe care ajungi imediat ce ieși din parc spre Portul Vechi. Scările cu balustradă elegantedin fontă, ghivece de flori din piatră la capete, coboară de o parte și de alta a unei mici grădine cu o nișă in care se află o statuie romană.

Grădina și Scările Romieu fac legătura intre Orașul Vechi și Citadela parte a cartierului Terra Nova.

In Citadelă am intrat prin Porte Louis XVI, poartă in stil neoclassic construită in timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea pe locul primei proți de acces in fortăreață.

Construcția Citadelei a inceput in anul 1480, iar zidurile ce inconjoară in prezent Orașul Nou au fost reconstruite in secolul XVI și XVII.

După ce trecem pe sub stema Regatului Franței aflată deasupra Porții Louis XVI, intrăm in Place du Donjon. In trecut această piață se numea ”Place de Corte” dar nu se știe sigur dacă denumirea ei vine de la faptul că aici a fost primul tribunal sau de la faptul că aici a fost prima reședință a guvernatorilor genovezi.

In Place du Donjon se află Palatul Guvernatorilor, principala clădire din Citadelă, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de guvernatorul genovez Leonello Lomellini și mărită de guvernatorii Raffaelo Grimaldi și Andrea Spinola, in secolele XV și XVI. Aici iși aveau locuințele guvernatorii insulei și gărzile personale ale acestora. Tot aici erau un tribunal, trei capele și o inchisoare. Ultimul guvernator genovez a părăsit palatul in anul 1768, instaurându-se aici ”Consiliul Superior al Insulei Corsica”, iar din 1791 până după cel de al doilea război mondial fortăreața a fost transformtă in cazarmă.

Palatul Guvernatorilor a fot restaurant in secolul XX iar un colț al clădirii distrus complet de o bombă in timpul celui de al doilea război mondial a fost reconstruit in stil modern.

Clădirea a fost catalogată monument istoric, și găzduiește in prezent Muzeul Bastia.

Tot in Place Donjon se află Pavilionul celor Doisprezece Nobili. In fiecare an erau aleși, dintre locuitorii orașului, doisprezece nobili care aveau sarcina de a ajuta și sfătui guvernatorul in toate domeniile. In fiecare lună unul din cei doisprezece nobili prelua sarcinile pentru care a fost ales. Cei doisprezece nobili locuiau in acest pavilion.

Pornim mai departe in plimbare prin Citadelă, care pare a fi un adevărat muzeu, deși toate clădirile sunt locuite. Unele dintre clădiri adăpostesc hoteluri luxoase, altele restaurante sau cafenele, dar cele mai multe sunt simple locuințe. Pe cele mai multe dintre clădiri sunt menționate anul construcției și ce au găzduit ele in trecut. La intersecții sunt indicatoare cu obiectivele turistice care pot fi văzute pe fiecare stradă și cu timpul in care poți ajunge la ele.

Biserica Saint-Croix sau Tres Saint Crucifix des Miracles este locul unde mai facem o scurtă oprire. Biserica a fost construită in anul 1543. Principala atracție a bisericii o reprezintă un crucifix pe care este răstignit un Hristos Negru, despre care legenda spune că a fost descoperit in anul 1428 de doi pescari. Cei doi au văzut pe mare o lumină puternică, iar când s-au apropiat au văzut un crucifix. Un timp crucifixul a fost ascuns intr- o peșteră marină pe nume Morgio, după care a fost adus in biserică pentru a fi văzut de toți credincioșii.

Aproape lipită de Biserica Saint-Croix se află Catedrala Sfânta Maria, a cărei construcție a inceput in secolul al XV-lea și s-a finalizat in secolul al XVII-lea. Fațada clădirii are trei părți, care marchează separarea navei centrale de coridoarele laterale ale catedralei. Pe frontoanele laterale sunt două nișe cu statuile Sfinților Petru și Pavel iar deasupra ușii inalte de pe frontonul central se află o fereastră cu trei arcade. Nu am văzut interiorul catedralei deoarece, nu știu din ce motive, era inchisă, deși ne incadrasem in programul de vizitare afișat la intrare.

După ce mai rătăcim pe străzile Citadelei, coborâm in Portul Vechi al orașului. Ca și Orașul Vechi și Portul mi-a lăsat impresia că a cam fost uitat. Fațadele caselor din port sunt decolorate de ploi și vânt iar unele case par că mai au puțin și se dărâmă. Locuitorii caselor ies seara in față, stau pe scaune și privesc mulțimea de turiști care traversează portul de la un cap la altul. Deasupra tuturor caselor din port domină fațada și turnurile Bisericii Sfântul Ioan Botezătorul. In prezent portul este folosit doar pentru ambarcațiuni de agreement și de pescuit, orașul dispunând de un port nou, modern, unde acostează nave comerciale și de pasageri.

Punctul de atracție al Portului Vechi il constituie mulțimea de restaurante de pe faleză, care se intrec in ați oferi o multitidine de feluri de pește, scoici, fructe de mare.

Din vechiul port ajungem din nou in Place Saint-Nicolas, inchizînd astfel cercul in jurul celor mai importante și frumoase părți ale orașului Bastia.

Vis-à-vis de Place Saint-Nicolas se află portul nou, locul despărțirii de Bastia și de Corsica. Timpul s-a scurs mult prea repede, confirmînd zicala că tot ce este frumos se termină repede.

Sper ca cele câteva povestiri despre Corsica precum și fotografiile atașate lor să vă convingă că merită să includeți insula in planurile voastre de călătorie.

Vă rog dacă se poate atașa melodia https://www.youtube.com/watch?v=hOx9wxGlaNk

---

VIZUALIZĂRI: 2698 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI