Vila Ivona, cu bune și cu mai puțin bune

TIPĂREȘTE

Îmi doream de mult să văd Croația, dar până anul trecut, n-a fost să fie! În cele din urmă, mi-am văzut visul cu ochii: încă de la începutul primăverii, fratele și cumnata mea planificaseră pentru mijlocul lui septembrie un mic sejur în Vodice. M-am gândit să mă alătur acestui proiect, vreo două luni mai târziu, când am aflat că urmau să facă această călătorie nu cu avionul, ci la bordul mașinii personale. Împărțind frățește costul transportului, nu numai că făceam o economie însemnată în bugetul de călătorie, dar aveam astfel și posibilitatea de a cunoaște din mers peisajul atât de lăudat al Croației și al țărilor pe care aveam să le tranzităm (Serbia, Bosnia și Muntenegru), într-o peregrinare relaxată, fără constrângeri de timp și de spațiu, la îndemâna noastră fiind a ne stabili planuri și obiective, după bunul plac și după propria inspirație.

Călătoria a fost în fapt un circuit de zece zile, cu oprire mai îndelungată, de 7 zile, în Vodice, o stațiune cochetă de pe țărmul Mării Adriatice, cam la mijlocul distanței dintre Zadar și Split, două dintre cele mai importante repere turistice ale Croației.

Cum fratele meu făcuse rezervare la cazare cu mult timp înaintea noastră, firește că nu am mai găsit disponibilități la respectiva pensiune și a trebuit să ne reorientăm către alta. Ne stabilisem doar trei criterii de căutare: situarea într-un perimetru cât mai apropiat de reședința fratelui meu, tarif convenabil și posibilitate de renunțare la rezervare fără costuri. Cu toate acestea, pentru perioada aleasă, n-am avut a alege decât din trei oferte, dintre care două nu îndeplineau decât două din condițiile noastre, una avea preț prea mare, cealaltă nu opera cu conceptul de anulare gratuită.

În aceste condiții, singura opțiune a rămas Villa Ivona. În pofida notei relativ mici cu care pensiunea era creditată pe Booking (7,9), am făcut rezervarea în 6 mai, am primit confirmare pentru 7 nopți cazare în perioada 6-13 septembrie și… ne-am văzut de treabă, căci mai era mult de așteptat până la plecare.

În sfârșit, a venit și ziua în care am pornit la drum. De la Pitești la Vodice, pe traseul ales de noi, am parcurs cam 1.250 kilometri, străbătând toată Serbia de la est la vest și oprindu-ne o noapte la Slavonski Brod, în Croația.

La Villa Ivona am sosit în jurul orei 15, așa după cum anticipasem și comunicasem de altfel pe adresa de e-mail a pensiunii.

Am descoperit o construcție frumoasă, cu etaj și mansardă, exact cum era reprezentată în fotografiile de pe site-ul de promovare. În prima fază, cercetând ușile încuiate ale impunătoarei vile, am crezut că vom avea ceva de furcă cu contactarea proprietarului sau a administratorului. Din fericire, temerea noastră nu s-a adeverit. Eram așteptați chiar de proprietara imobilului, o doamnă aflată la o vârstă venerabilă, stilată, simpatică și binevoitoare. După ce ne-a identificat cu pașapoartele și ne-a înregistrat în registrul special, ne-a condus la camera rezervată pentru noi, ne-a făcut un scurt instructaj în limba germană, ne-a predat cheile (cea de la intrarea în vilă și cea de la cameră) și ne-a sugerat ca la nevoie să luăm legătura cu administratorul, domnul… X. Și-a luat rămas bun și a dispărut, nu am mai revăzut-o nici măcar la plecare.

Domnul X, administratorul, s-a dovedit a fi un bărbat de vreo 60 ani, și el vorbitor doar de germană. Nu locuia la vilă, venea de câteva ori pe zi și supraveghea cu discreție ce se întâmplă prin împrejurimi. La început, cred că era puțin suspicios în ce ne privea, văzând că nu avem mașină și nici nu mergem la plajă, o postură și un comportament poate atipic turiștilor veniți într-o stațiune litorală. În primele trei zile, în vilă au mai locuit vreo două familii, iar mașinile lor odihneau de dimineață până seara în mica parcare privată. Noi în schimb, ieșeam în fiecare dimineață cu rucsăceii în spinare și-l așteptam în fața vilei pe fratele meu să ne ia cu mașina. Apoi reveneam la pensiune după ora 16.

După ce ne-a urmărit vreo trei zile, domnul X a renunțat a ne mai supraveghea în mod vădit, iar în ultimele zile, în pofida puținătății cunoștințelor mele de limbă germană, am reușit chiar să comunicăm zâmbindu-ne prietenește și repetând cu convingere unul către altul, ”danke, danke, danke! ”.

Așa am aflat că patroana și proprietara pensiunii nu locuia în Vodice, ci în Zadar. Ea și soțul ei, pe când era în viață, își construiseră această vila drept casă de vacanță, dar după ce acela a murit, nemaiputând-o gestiona de una singură, a sortit-o închirierii către numeroșii turiști ce soseau la Vodice, angajând în acest scop un administrator de încredere al afacerii, pe domnul X.

Din câte ne-am dat noi seama, doamna cu pricina era o persoană foarte echilibrată și cu simțul măsurii: era conștientă că pensiunea nu putea oferi gama completă de servicii turistice, dar se străduia ca ceea ce era cu putință să ofere, să se reflecte corect în tariful de cazare. Nu știu cum stau lucrurile în perioada de plin sezon estival, dar la vremea sejurului nostru (mijlocul lunii septembrie), prețul de cazare pentru o cameră dublă era de 20 euro, cel mai mic tarif din stațiune!

Astfel, Villa Ivona s-a dovedit o gazdă cinstită și primitoare. Niciuna din facilitățile afișate pe Booking și în conținutul scrisorii de confirmare a rezervării nu s-a dovedit a fi doar reclamă, am descoperit pensiunea exact așa cum era descrisă pe pagina de prezentare, cu mențiunea că enumerarea facilităților disponibile s-a făcut la modul general și cel mai simplist cu putință, încât să nu încapă comentarii: ” Facilități pentru prepararea de ceai / cafea • frigider • birou • zonă de relaxare • ventilator • toaletă • baie privată • cadă sau duș • mochetă • ceainic electric •Dulap • Dulap • Grătar • Vedere la grădină • Vedere spre oraș • Terasă • Prosoape • Etajul superior accesibil numai pe scări • Suport pentru haine •Rack pentru îmbrăcăminte • Hârtie igienică • Cutii de gunoi • Priză în apropierea patului • Wifi portabil. Numărul paturilor: 1 pat dublu (lățime 131-150 cm) ”.

Poate n-ar fi fost rău să se precizeze de exemplu: frigider cu acces în comun, pentru că, da, frigiderul (de fapt erau două frigidere) nu se afla în camera ce ne-a fost pusă la dispoziție, ci două nivele mai jos, adică la demisolul clădirii și toți locatarii se puteau folosi de el fără restricții. De asemenea, zona de relaxare era de fapt una și aceeași cu terasa amplasată la nivelul grădinii din spatele vilei și de asemenea era accesibilă tuturor.

Dar să revenim la … oile noastre! Am primit o cameră la etajul I al imobilului, cu acces doar pe scările interioare, lucru care nu ne-a deranjat în vreun fel, de vreme ce aveam cheile de intrare în clădire. Suprafața camerei era generoasă, iar dacă e să luăm în considerare și spațiul afectat băii și balconului, pot spune că dispuneam de suficient spațiu ca să putem primi și oaspeți .

Spre surpriza noastră, în loc de micul pat promis (131/150 cm), am descoperit că în cameră se aflau trei paturi suficient de încăpătoare, două unite și amplasate central, unul răzleț, lipt de perete, pe care l-am folosit seara pentru rearanjarea bagajelor sau pentru depozitarea temporară, până dimineața, a hainelor deja purtate. Lenjeriile de pat - curate și plăcut mirositoare! La fel și prosoapele, dar în ce le privește, cu părere de rău trebuie să spun că am primit fiecare doar câte un prosop de față și unul mic de picioare, din set lipsind prosopul mare de baie. N-a fost bai, ne-am descurcat și cu ce am avut, dar am constatat încă o dată că nu-s inspirată de loc atunci când, plecând într-o călătorie, aleg să iau prosoape de acasă, sau să nu iau, căci mi s-a întâmplat să mă întorc de multe ori cu ele neatinse, iar alteori să regret că le-am abandonat din bagaj.

Mobila nu era nouă, dar era perfect funcțională și suficientă pentru a satisface necesitățile momentului. Inventarul era complet pentru nevoile unor locatari temporari, dacă nu luăm în considerare televizorul, care lipsea cu desăvârșire. Dar cum, de regulă, noi ne întorceam seara târziu din oraș, nici nu i-am simțit lipsa!

Balconul spațios, cu vedere spre mica grădină din spatele vilei, era locul preferat pentru soțul meu, căci se putea bucura în liniște de o țigară, fără nicio critică din parte-mi. Mai savuram câteodată acolo câte o bere, împărțind frățește singurul pahar pus la dispoziție de pensiune. Sau mai bine spus, eu beam din pahar, iar soțul meu, direct din sticlă!

De obicei, săream peste micul dejun, mulțumindu-ne doar cu o cafea și un fruct. ”Facilitățile de preparare ceai/cafea” constau în acces la unul din cele două fierbătoare amplasate pe holul comun. Cum patru camere aveau intrare pe același hol, suspectez că în perioadele în care toate odăile sunt ocupate se face o oarecare coadă la preluarea fierbătorului pentru prepararea ceaiului sau a cafelei. N-a fost cazul în ce ne privește, căci alături de noi nu stăteau decât două familii prietene, care serveau micul dejun împreună, deci foloseau un singur fierbător. Mai mult, în ultimele trei zile, am fost singurii locatari ai vilei.

Baia, de modă veche, cu boiler și spațiu pentru duș protejat de o perdea de plastic, faianțată doar până la jumătatea pereților (doar la duș peretele era faianțat pe trei sferturi din înălțime), a răspuns în bune condiții așteptărilor noastre. În schimb, lipsa oricăror cosmetice sau produse de igienă (cu excepția hârtiei igienice) m-a decepționat într-atât, încât eram hotărâtă să dau o notă proastă pensiunii. Apoi, analizând totul la rece, am realizat că această disponibilitate nici nu intra în lista de facilități promise. Ni se oferise exact ceea ce ni se propusese ș i în aceste condiții făcusem rezervarea.

Am fost mulțumiți de curățenie, chiar dacă după ocuparea camerei aceasta a intrat în atribuțiile noastre, deoarece proprietatea practică un sistem de autogospodărire individuală. În acest scop, la demisol, rezidenții au acces la instrumentarul necesar pentru a face curățenie ei înșiși în spațiul închiriat. Debarasarea gunoiului se face de asemenea pe cont propriu, cu obligația ca fiecare să-și sorteze gunoiul pe criterii ecologice și să-l depună în containerele speciale, aflate în curte. În aceeași ordine de idei, se înțelege așadar că în timpul șederii nu s-a schimbat niciodată lenjeria de pat sau prosoapele.

După șapte zile petrecute la Villa Ivona, cred că nota mică cu care Villa Ivona este creditată pe Booking se datorează următoarelor aspecte negative:

-lipsa televizorului

-economia evidentă la furnizarea echipamentelor de igienă personală (au fost disponibile numai două prosoape mici, un singur pahar și niciun produs cosmetic, cum ar fi săpun și șampon)

- izolare fonică slabă în clădire, ceea ce face posibilă difuzarea fără frontiere a zgomotelor de la vecini

- lipsa plasei de țânțari la ușa dinspre balcon. Invazia nesuferitelor insecte însetate de sânge este probabil o adevărată catastrofă în zonă, mai ales în sezoanele calde, motiv pentru care noi am fost obligați să cumpărăm un insecticid adecvat și să îl folosim în fiecare seară înainte de culcare.

-facilități limitate de a pregăti hrana (mă refer la imposibilitatea de a încălzi mâncarea și la lipsa veselei). Trebuie totuși menționat că dacă ai venit cu cele potrivite de acasă, poți să-ți pregătești o friptură pe cinste, căci în curte îți stau la dispoziție un grătar modern, aprovizionat din belșug cu cărbuni și lemne, un spațiu pentru joaca copiiilor și o terasă mobilată complet pentru recreere și servirea mesei.

Aceste probleme nu ne-au deranjat atât de mult încât să nu apreciem și aspectele bune sau foarte bune , care recomandă locația eventualilor turiști:

- discreția proprietarului sau a administratorului, cordialitatea acestora la sosire și plecare, solicitudinea în a răspunde cu bunăvoință cererilor noastre.

- conexiune WiFi gratuită și de bună calitate

- parcare privată, fără plată și fără rezervare prealabilă

- amplasament ideal, într-un cartier liniștit, curat și îngrijit, plin de vile cochete, dar și aproape de un supermarket Tommy, de unde noi ne-am achiziționat aproape zilnic meniul gătit pentru cină

- acces ușor, atât spre centrul stațiunii (10-15 minute de mers pe jos), cât și spre principalele rute de transport rutier către localitățile vecine (Zadar, Split, Trogir, Šibenik, Tribunj, Murter, Skradin), localități care, potrivit experienței noastre, merită vizitate.

Acestea fiind constatate de mine însămi și spuse cu toată onestitatea, închei îndemnându-vă să nu ocoliți Villa Ivona, dacă lipsurile enumerate de mine nu contează prea mult în ierarhia pretențiilor dumneavoastră. Pentru noi a fost o gazdă bună, la care chiar ne-am simțit bine. Și mai presus de orice, apreciem Villa Ivona pentru onestitate: pentru cât oferă, pretinde prețul corect: 20 euro/cameră/noapte într-o stațiune litorală din Croația e foarte puțin!

---

VIZUALIZĂRI: 1942 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI