ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 27.11.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 12.11.15
STATUS: PRETOR
LUNA
NOV-2018
prieteni
19 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Mâncare la cuptor, în groapă de nisip - Mazayen Rum Camp

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

În Iordania mi-a fost dat să văd lucruri pe care nu știu dacă în altă parte le-aș fi putut vedea. Până acum, datorită vârstei (și norocului!), am văzut și m-am bucurat de multe, frumoase, interesante și celebre locuri din lume, la care, până în ’89, nici nu visam! Despre mâncărurile savurate pe unde m-au dus pașii de-atunci încoace, ce să mai vorbesc?! Diferența este așa de mare, că nu vreau să mă întristez, reamintindu-mi cum noi, gospodinele anilor ’80, trebuia să inventăm rețete culinare din „mai nimicurile” pe care le găseam și le „vânam” pe „la cozile” și în magazinele sărăcăcioase de-atunci.

Nici în visele mele cele mai „roz” nu m-aș fi așteptat să am parte, peste ani, de mâncare tipic iordaniană, preparată la în cuptor, în groapă de nisip. Pentru că, DA, în deșertul Wadi Rum, laRestaurantul din Mazayen Rum Camp, am avut parte de „fericire-n cerul gurii”, cum simpatic spune un actor îndrăgit, într-o reclamă românească!

Mai înainte, însă, vreau să vă spun că aici, în deșert, pe lângă corturile care ne-au găzduit în condiții excelente se află, bineînțeles, și restaurantul campus-ului. Ca să hrănești un număr de aprox. 250 de persoane îți trebuie și dotarea necesară. Așa se face că responsabilii turismului iordanian au ridicat restaurantul din deșertul „Wadi Rum” despre care vreau să vă spun câte ceva. Mai vreau să spun că nu cred că este singurul restaurant, se pare că mai sunt câteva, deoarece știu că sunt și alte campusuri în acest deșert.

După ce ne-am cazat am mers cu toții la cină. Restaurantul „nostru” este amenajat tot într-un cort, cu o formă paralelipipedică și cu un acoperiș în două ape, pentru scurgerea ploii. Apreciez că are circa 30x20m, cu o înălțime de aproximativ 3,5 m la punctul maxim, pe coama scurgerii ploii, dimensiuni adecvate pentru un număr așa de mare de meseni. Este mobilat cu tot ce trebuie: mese, bănci, standul pentru vesela și preparatele bufetului de tip „suedez”, bucătăria și chiar locul pentru muzică și dans. Podeaua lui este de tip „dușumea” și este acoperită, pe alocuri, cu covoare țesute cu modele tipic locale și blănuri de animale. Toți pereții cortului, chiar și ușile de acces, sunt, izolați și îmbrăcați cu covoare, rezultatul fiind unul de ambient intim, protector, confortabil.

Din ce-am observat, accesul se face prin două intrări, una pe o latura mai îngustă și cealaltă pe una lungă. În colțul format de ele este amenajat un loc care mi-a atras imediat atenția atunci când am intrat. Este mai puțin luminat și mai intim, mochetat cu covoare și cu saltele joase, pe care erau așezate mai multe perne. Aici am văzut turiști așezați, unii pe covoare, alții pe perne și trăgând din narghilea sau bând ceai, relaxându-se după plimbarea prin deșert.

Cortul mare, bine luminat în restul spațiului, avea multe mese, majoritatea de câte șase locuri, așezate strategic pentru a avea acces ușor la bufetul aflat în mijlocul sălii. Pe fiecare latură a bufetului erau vase, tipsii sau recipiente pline cu tot felul de preparate, de la supe, salate de crudități, mezeluri, brânzeturi, măsline, etc, etc, și până la mâncare caldă, păstrată în marmite cu căldură întreținută cu flăcări mici, sub ele. De foame ce ne era, nu am apucat să fac poze, așa cum mi-aș fi dorit să vi le arăt aici. Vă rog să mă credeți pe cuvânt că tot din ce-am luat, a fost foarte proaspăt și gustos! După ce am mâncat aperitivul, ghidul nostru ne-a invitat pe toți să vedem surpriza despre care ne-a povestit în autocar, înainte de-a ajunge în Wadi Rum. Aceasta se referea la felul cum pregătesc bucătarii deșertului carnea de berbecuț și de pui, și ne promitea că vom fi încântați de ele, lucru care s-a adeverit „cu vârf și îndesat”. În ce constă această preparare? În niște cuptoare atipice, săpate în nisip.

Am ieșit cu toții afară și, „înarmați” cu telefoane, aparate foto sau cu camere de filmat, ne-am așezat în jurul a două cuptoare săpate în nisip și care aveau, fiecare, câte o „căciulă” deasupra terenului. Oamenii responsabili cu mâncarea, la lumina telefoanelor noastre pregătite să filmeze sau pozeze „ritualul”, s-au apucat să îndepărteze, cu ajutorul unor lopeți, nisipul de pe „căciula” unui cuptor. Au ieșit la iveală cele două pături cu care era acoperită și pe care le-au dat, cu grijă, la o parte. Au ridicat capacul de metal și a ieșit la iveală o coală mare de folie de aluminiu, cu care era îmbrăcată gura recipientului metalic îngropat în nisip. Înainte de a rupe folia de aluminiu, din groapă veneau niște miresme care ne făceau pe toți să salivăm și să ne bucurăm de ce urma să mâncăm. Cei doi oameni care ofereau acest „spectacol”, au apucat fiecare de câte o toartă și-au ridicat, din cuptorul săpat în nisip, un schelet metalic înalt de aprox. 80 cm și etajat, pe fiecare „etaj” aflându-se carnea de berbecuț și de pui. Au procedat, apoi, la fel și cu cea de-a doua groapă iar noi, după ce am filmat sau pozat, ne-am întors în restaurant și am așteptat porționarea cărnii.

Pentru mine rămâne un secret: cum de s-a putut întreține flacăra lemnelor și unde erau acestea așezate în zona cuptorului?!?

După ce ne-am așezat la rând, am primit fiecare câte o bucată din preparatele mult așteptate. Pot să vă spun, cu mâna pe inimă, că frăgezimea și gustul cărnii de berbecuț erau mult peste așteptări, carnea parcă se „topea” în gură. Pentru stingerea setei se putea comanda, contra cost, apă sau alte băuturi răcoritoare.

După ce ne-am regalat cu asemenea fel de mâncare, unii dintre noi, mai ales fetele, ne-am așezat la o coadă apreciabilă, pentru a savura un dulce tipic iordanian numit „kuneffe”, un fel de cataif, cu brânză de capră, aromat, cu fistic mărunțit și presărat pe deasupra. Stând la coadă și fiind foarte aproape de tava cu dulcele mult așteptat, pe care un bucătar iordanian o porționa - ca să ajungă la toată lumea - mă trezesc cu un cot în braț și împinsă cu brutalitate mai în spate, de două turiste asiatice care, pur și simplu s-au băgat în fața mea. Nu mi-a rămas decât să-mi fac cruce, minunându-mă de tupeul grosolan al acestor două „doamne” (?!?). Să fie, oare, acest comportament datorat numărului mare de asiatici pe planetă (sud-coreence - în cazul de față) sau, doar, al proastei educații primite în familie?!

Această seară a coincis și cu aniversarea colegei și prietenei noastre @roth – (Camelia) - pentru care simpaticul nostru ghid Adel, a complotat cu șeful restaurantului și i-au pregătit un tort festiv. I-am cântat cu toții în cor, iordanieni și români, urarea de „la mulți ani! ”, după care Camelia, cu acceptul tacit al șefului de restaurant, ne-a „omenit” cu ceva tărie adusă de-acasă (sau cumpărată de-acolo, de la magazinele speciale numite „Liquor Store”, de unde turiștii pot cumpăra băuturi alcoolice).

Tot ghidul nostru a fost acela care a făcut surpriza unui alt tort festiv, de care a avut parte și o pereche de tineri din grupul nostru de 19 români, cu ocazia „logodnei” lor, „oficiată” de Adel cu o zi în urmă, la Petra, într-o nișă săpată în stâncă, locul de cununii în care vechii nabateeni uneau destinele tinerilor însurăței. Bucuria noastră a fost cu atât mai mare și mai „dulce”- în urma acestor două surprize, iar seara – după ce majoritatea turiștilor s-au retras în corturi, noi am rămas să cântăm, să ne veselim și să dansăm împreună cu personalul restaurantului și cu cei câțiva răzleți turiști rămași. Personalul de la bucătărie, vreo patru bărbați împreună cu șeful lor, ne-a oferit o mică demonstrație de dans autentic iordanian, la care ne-am prins și noi, fiecare dansând „în legea lui”, după cum simțea fiecare.

A fost o seară pe care n-am cum s-o uit! Nu vezi un cuptor în groapă de nisip mereu, nu-i savurezi bucatele alese preparate acolo și nici nu te veselești, cântând și dansând pe ritmuri iordaniene, alături de oameni frumoși și dragi!

Tot în acest restaurant am mâncat, a doua zi dimineața, micul dejun. Pe același stand de preparate se găseau acum feluri de mâncare specifice dimineții. În capătul acestuia, un bucătar prepara, la comandă, diferite tipuri de omletă. A fost unul din puținele locuri unde am avut parte de cafea „adevărată” în loc de ness-ul din diminețile trecute.

Pentru a vedea cuptorul despre care v-am vorbit, îl rog pe webmaster să atașeze linkul de mai jos! Îmi cer iertare, din start, pentru selecția făcută de pe camera de filmat, care nu are continuitate. Am încercat să scot un filmuleț de, doar, 5 minute, din 17 minute de peliculă filmată! - youtu.be/zCuFCQnpeGE

Mulțumesc anticipat!

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de doinafil in 27.11.18 23:15:06
Validat / Publicat: 28.11.18 08:24:04
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în ORIENTUL MIJLOCIU

VIZUALIZĂRI: 1132 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

19 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (doinafil); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P13 13. Aici s-au pregătit, cu o zi înainte, preparatele din carne la cuptor, în gropi de nisip.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 30800 PMA (din 33 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

19 ecouri scrise, până acum

webmasterX
[28.11.18 08:23:25]
»

Mutat în rubrica "Unde mâncăm în zona Wadi Rum?, WADI RUM" (nou-creată pe sait)

robert
[28.11.18 09:09:18]
»

@doinafil: mamă da ce veselie pe voi când a aparut mâncarea! Cred și io! Curcubeu pe cerul gurii!!!

Se pare că ați chefuit pe cinste! Felicitări!

Carmen Ion
[28.11.18 09:34:06]
»

@doinafil: Bravo, Doina! Felicitări pentru această experiență extraordinară!

iulianic
[28.11.18 10:17:42]
»

@doinafil: Bravo, știu că v-ați distrat!

doinafilAUTOR REVIEW
[28.11.18 12:57:32]
»

@robert:

Exact așa a fost, Robert: curcubeu pe cerul gurii... și DA, am chefuit pe cinste!!!

doinafilAUTOR REVIEW
[28.11.18 13:02:03]
»

@Carmen Ion:

A fost ceva „altfel”, o experiență extraordinară, după cum bine spui, Carmen!

Nu cred că voi mai întâlni curând așa ceva, sau... cine știe?!

Mulțumesc pentru ecou și vot! și...

doinafilAUTOR REVIEW
[28.11.18 13:07:21]
»

@iulianic:

Ne-am distrat pe cinste, Iulia!

La dans, fiecare juca în felul lui, iordanienii ca la ei, noi, ca la noi, ceva ce semăna a sârbă! , nu ne păsa că eram, oarecum, caraghioși, priviți de pe margine.

La un moment dat s-au prins în „horă” și niște turiști americani!

Mulțumesc pentru ecou și vot!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Mitica49
[28.11.18 15:05:11]
»

@doinafil: Chiar că au fost petreceri pe cinste: și zi de naștere și logodnă. Să vă fie de bine și vouă și sărbătoriților!

doinafilAUTOR REVIEW
[28.11.18 16:16:22]
»

@Mitica49:

Mulțumesc de ecou și vot, Dom' Mitică!!!

Așa este! Am petrecut pe cinste!

Am citit într-un ecou al 'Mneatale - nu-mi mai amintesc la ce articol, cred că al Iuliei - că, încă, mai lucrezi ! Felicitări !!!

Eu și @msnd (consoarta, deh), am ieșit la pensie de ceva vreme, chiar dacă suntem de-un leat cu 'Mneata!

Ce mai face Buzăul, orașul adolescenței mele, la liceul Eminescu? (este, desigur, o întrebare retorică).

Să ai alegeri inspirate și sărbători frumoase!

Michi
[28.11.18 16:54:30]
»

@doinafil:Voiam de mai mult timp să te întreb dar deşi aici se potriveşte ca nuca în perete, întreb, nu dau cu parul. Cum a fost excursia din punct de vedere al solicitării fizice? La Petra şi în general, a fost mult de urcat? Voi sunteţi tineri (aşa e când compari) dar aţi simţit oboseala? Înţeleg că excursia a fost organizată de Roth dar au mai fost afaişti cunoscuţi? Dacă în ´90 am început excursiile cu una spectaculoasă în deşert, mă gândesc, dacă mă ţin baierele ( 84, nesportivă,)în 2019 să închei cu una la fel.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
nicole33
[28.11.18 17:56:17]
»

@Michi:

Cum a fost excursia din punct de vedere al solicitării fizice? La Petra şi în general, a fost mult de urcat? Voi sunteţi tineri (aşa e când compari) dar aţi simţit oboseala?

Pentru că şi eu am fost în Iordania şi am vizitat şi Petra - motivul principal al acelei vacanţe, încerc un răspuns.

Depinde ce vrea fiecare să vadă la Petra. Eu am încercat să văd cât mai mult posibil, dar, spre ruşinea mea, energia mi s-a terminat chiar înainte de a ajunge la Mănăstire - un must see al sitului, alături de Trezorerie.

Parcurgerea traseului clasic, fără devieri şi urcuşuri în stânga şi în dreapta nu este exagerat de solicitantă. Urcuşul final pentru a ajunge la Mănăstire presupune urcarea a cel puţin 800 de trepte. Eu am abandonat după prima sută, dar soţul meu a avut ambiţia de a merge înainte. Există şi varianta de a urca pe măgăruşi contra unei sume negociabile, dar eu nu am avut inima să chinui bietele animale şi aşa oropsite, având în vedere greutatea proprie.

Părerea mea este Petra poate şi merită fi vizitată, dar în ritmul propriu al fiecăruia.

doinafilAUTOR REVIEW
[28.11.18 17:56:37]
»

@Michi: Mai înainte vreau să mulțumesc frumos pentru ecou și vot!

Punctul de maxim al solicitării fizice a fost - doar pentru mine - drumul dus/întors prin Petra, cca10-12 km. La dus, drumul este într-o pantă lină, aproape de nesesizat. La întoarcere mie mi-a fost tare greu, picioarele îmi obosiseră nu numai de drum, ci și pentru că, în călcâi am un „cioc” care mă jenează la drum lung.

Mihai n-a avut nimic, glumește și-mi spune că ar mai fi vrut odată! (se dă tânăr, deh, nu ca mine!).

Nu este obligatoriu să faci tot traseul, cred că până la „Tezaur” nu ar fi nicio problemă să ajungi și să-i aștepți pe colegi la întoarcere acolo.

În rest, n-a fost greu deloc! Merită făcută excursia, cu prisosință!

Trimite-i un PM lui @roth. După câte știu eu, se mai organizează ceva în primăvară.

O seară plăcută și... !!!

Michi
[28.11.18 18:45:14]
»

Nicole33& Doinafil: Mulţumesc fetelor pentru amănunte. Nu mă văd urcând şi coborând 800 trepte, călare pe măgăruş sau mergând 10 km. Totul la timpul potrivit dar ştiţi cum e cu vrutul şi pututul. Tot aşa m-am lămurit şi cu o excursie în Ţara Bascilor la care mă gândeam cu soţul dar n-a fost să fie. Mireille mi-a spus că sunt trasee de câte 500km în autocar după care dacă poţi vizitezi muzee. Pe lângă faptul că n-am fost vreo sportivă am şi dispnee (gâfâială la efort) din cauză că am fumat 50 de ani până la 75.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
roth
[28.11.18 21:06:43]
»

Frumos ce sa zic, dar sa vin cu completari

Pentru mine rămâne un secret: cum de s-a putut întreține flacăra lemnelor și unde erau acestea așezate în zona cuptorului?!?

la partea de jos a gropii se pune jar, mult jar, defapt se face un foc zdravan in groapa si cand e jarul in toi se pun bucatele, se inchide si raman asa la "cald/foare cald" cam 3 ore.

Mai vreau să spun că nu cred că este singurul restaurant, se pare că mai sunt câteva, deoarece știu că sunt și alte campusuri în acest deșert.

Fiecare campus are locul lui de luat masa, este drept ca unele exceleaza, anul trecuut am fost la alte 2 si fiecare avea ceva aparte. Frumos este cand inafara de wow-ul pt bucate si bucatarie este si multa voie buna, asta ajuta la "digestie" asa am inteles... nu ma pricep dar cred ca e adevarat

In rest ce sa spun astept sa se incheie oarecum firul povestilor sau sa ajung mai aproape de Craciun ca intre 4 cozonaci (fac cate 2 odata de aia) sa por scrie despre Datini, Obiceiuri si tipsuri, o poveste frumoasa care o sa va faca sa vreti Iordania!

doinafilAUTOR REVIEW
[29.11.18 01:19:35]
»

@nicole33: Te pup, Nicole, și-ți mulțumesc că ai un ecou - chiar dacă este un răspuns la o întrebare a mamei Michi - și că ai dat un vot articolului meu!

Nici noi n-am urcat cele 800 de trepte până la mânăstire. Am văzut, totuși, o biserică, cea la care nu se urca prea mult! Avea niște mozaicuri pe pardoseală, vechi, pentru care era și inclusă în traseu, la întoarcere. Am mers, apoi, la ceea ce se numea „judecătoria”- sau cam așa ceva.

Drumul de întoarcere a fost, pentru mine, f. obositor din cauza „ciocului” din călcâi. Norocul meu a fost că, ajunși la hotel, am ales să facem un un „hammam”, care ne-a scos din oboseală și ne-a refrișat! (mai ales pe mine!)

Să ai sărbători cu bucurie și voie bună în suflet!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
doinafilAUTOR REVIEW
[29.11.18 13:21:35]
»

@roth: Mulțumesc, Camy, pentru completări!

Bănuiam că trebuie să fie făcut un foc jos, în groapă, dar nu știam că jarul se menține aprins dacă-l „sufoci”, acoperindu-l cu folie, pături și nisip!

Aștept să citesc ce vei scrie (și) între două serii de cozonaci! Mă bucur că voi, fetele mai tinere, faceți cozonaci acasă!

Îți urez să-ți iasă pufoși și gustoși!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
roth
[29.11.18 15:02:22]
»

@doinafil: aprins nu, adica nu flacara, insa degaja caldura si aia coace incet papa bun.

doinafilAUTOR REVIEW
[29.11.18 20:39:48]
»

@roth: Mulțumesc pentru lămurire!

viorica
[07.12.18 20:51:20]
»

@doinafil: Felicitări pentru articol! Mulțumim pentru filmuleț... ne a bucurat! Sper sa ne mai întâlnim!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, iulianic, Michi, Mitica49, robert, roth, viorica

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.051567077636719 sec
    ecranul dvs: 1 x 1