ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 02.11.2018
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Călăraşi
ÎNSCRIS: 12.09.15
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
SEP-2018
DURATA: 12 zile
single

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTA MEDIE REZULTATĂ
92.50%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Camino de Santiago

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Pelerin pe Camino Primitivo către Santiago de Compostela

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Motto: "Quien va a Santiago y no al Salvador, visita al criado y no al Señor" ("Cine merge la Santiago şi nu la Salvador vizitează sluga şi un stăpânul")

 

Dacă pelerinajul către Ierusalim sau Roma a trecut pe varianta aero şi auto, cel către Santiago de Compostela a rămas în mare măsură în varianta sa originală, adica per pedes. Desigur a apărut opțiunea pe doua roți, dar ponderea rămâne a celor care mărşăluiesc. Pentru a fi considerat pelerin trebuie să dovedeşti că ai parcurs măcar 100 de kilometri pe jos sau 200 cu bicicleta, iar anul trecut au fost înregistrate peste 300 000 de astfel de persoane.

Pornind din diferite colțuri ale Europei pelerinii moderni optează pentru rute deja celebre. Drumul francez, ales de aproape 60% dintre participanți, poate începe din multe locuri. Paris, Arles sau Cluny sunt printre cele mai cunoscute, dar şi îndepărtate. Camino portughez este a doua rută ca popularitate şi debutează la catedrala din Lisabona sau la cea din Porto. Camino del Norte (drumul nordului) străbate Ţara Bascilor şi este mai puțin atrăgător din cauza diferențelor de altitudine întâlnite. Urmează la rând alte trasee, englez, aragonez, etc, dar am găsit simbolul drumului sfântului Iacob chiar şi în fața domului din Speyer, pe malul Rinului. Iar un tânăr original cu care m-am intersectat pe drum de mai multe ori, ceh de origine, începuse din Praga şi pe rucsacul lui era scris cu mândrie "3200 de kilometri".

Totuşi pelerinajul inițial, efectuat de regele Alfons al II-lea şi suita sa în sec. al IX-lea, s-a desfăşurat aproximativ pe drumul numit astăzi Camino primitivo. În lungime de 320 de kilometri şi caracterizat de pante istovitoare şi coborâri interminabile, urcând pe culmile munților din Asturia şi rătăcind prin pădurile Galiției, el este considerat cel mai dur traseu dintre toate. Şi pe acesta l-am ales eu, ca pe o ultimă aventură.

Punctul de start se află în Oviedo, oraş elegant, care îmbină istoria cu turismul, atrăgând şi alți vizitatori în afara pelerinilor. Există o multitudine de puncte de atracție: catedrala San Salvador, locul unde este expusă Crucea Victoriei, simbolul Asturiei, Santa María del Naranco şi San Miguel de Lillo, două biserici situate pe Monte Naranco, construite în stilul pre-romanesc asturian cu peste un mileniu în urmă, biserica San Juan El Real, unde viitorul dictator al Spaniei Francisco Franco îşi unea destinele cu Carmen Polo, dar şi Palacio de Congresos, o realizare futuristă caracteristică lui Santiago Calatrava, şi o mulțime de statui, cele mai cunoscute aparținând lui Woody Allen şi micuței Mafalda. Colega noastră @mireille a prezentat urbea plastic, cu mult farmec, în stilul său personal, şi cum nu-mi doresc să fiu un palid epigon mă abțin să pornesc un alt review pe aceeaşi temă.

Mi-am ridicat de la biroul de informații turistice credențialul, "paşaportul de pelerin" pe care urma să-l ştampilez de-a lungul călătoriei la hanuri, biserici, cârciumi, magazine şi chiar vânzători ambulanți. Am colindat prin sate şi oraşe, mari şi mici, mai banale sau interesante. Din păcate nu întotdeauna mai aveam timp sau energie să le explorez în amănunt. Am descărcat o mulțime de hărți de pe internet şi le-am păstrat în telefon. Inutil, căci drumul este marcat excelent şi în Asturia şi în Galiția. Deasemenea semnalul pentru telefon şi internet a fost excelent, putând să-mi prezint călătoria familiei în timp real. Am trecut prin Grado, dar nu m-am oprit să vizitez muzeul etnografic fiind târziu, în Cornellana am văzut din mers mănăstirea San Salvador, fondată acum un mileniu şi lăsată astăzi în părăsire. La Salas am ajuns obosit şi înfometat, aşa că am mâncat bine într-o tavernă bătrânească de lângă arcul care leagă palatul Valdés Salas cu turnul medieval. Am stat alături de clienții obişnuiți care s-au bucurat zgomotos când am ales să beau o bere galițiană în favoarea uneia din Madrid. Patronul mi-a adus un platou uriaş, spunându-mi că am nevoie de putere să ajung cu bine la capăt. Prețul a fost decent şi bacşişul la fel. Pelerinii sunt bine primiți peste tot, deşi nu vin ca nişte clienți bogați. În general toți localnicii pe care-i întâlneşti sunt binevoitori, îți oferă ajutor, te salută cu prietenie. Nu am întâmpinat o barieră linvistică, deşi cunosc limba spaniolă destul de modest. La Tineo doar am făcut câteva fotografii prin centrul localității şi am căutat o gustare şi o cafea. Le-am găsit într-un bar simplu, unde m-am simțit ca acasă. Cunoşteam vreun sfert dintre consumatori :). Muzeul de artă religioasă, având o colecție mică de obiecte vechi şi valoroase, era închis. La Grandas de Salime este un alt muzeu etnografic şi la Castro sunt ruine celtice. Din păcate am parcurs drumul dintre cele două localități de două ori, din lipsă de paturi libere, şi marşul suplimentar de 10 kilometri m-a privat de o pauză educativă.

Am vizitat mult mai relaxat Lugo, un oraş ascuns după ziduri romane, un loc unde modernismul se înclină în fața eleganței de pe vremea bunicilor. La Melide am trecut pe la biserica San Pedro, începută în sec. al XII-lea, apoi am avut parte de un prânz inedit, căci am ales la întâmplare, nerecunoscând în meniu nici un fel de mâncare. La Boente a fost fiestă, ea desfăşurându-se chiar lângă albergue-ul unde m-am cazat. Ţin minte că au avut o grămadă de artificii, locul de lansare fiind sub geamul meu. Parcă dormeam pe câmpul de luptă de la Mărăşeşti. Aşa mirosea şi se auzea. Dar n-am fost în stare să mă ridic şi să închid geamul, adormind în plină bătălie. Ţinta mea era însă aproape, victoria părea o simplă problemă de timp. A doua zi, la intrarea triumfală în Santiago de Compostela mi-am pus ochelarii de soare. Îmi dăduseră lacrimile. Nouă luni de pregătiri şi marşuri extenuante şi-au spus cuvântul. Ajunsesem cu bine şi chiar cu o zi înainte. M-am reîntâlnit cu un german din Aachen, un veteran al pelerinajelor, alături de care pornisem în prima zi. N-am ştiut niciodată cum îl cheamă, deşi am discutat de mai multe ori de-a lungul traseului. M-a felicitat şi ne-am îmbrățişat. Să recunosc că plângeam? Sfârşitul însă nu era aici. O oră şi jumătate am stat la coadă la oficiul pentru evidența pelerinilor ca să-mi obțin compostela, diploma care atesta pelerinajul efectuat. Cu fețe obosite, bocanci plini de praf şi rucsaci decolorați de soare parteneri de drum sosiți din diferite colțuri ale lumii au aşteptat la fel ca mine o simplă coală de hârtie, dar care atesta răbdarea şi voința de a termina o încercare la care ne angajasem benevol.

Cu privire la peisaje veți citi pe diferite site-uri caracterizări gen "privelişti care-ți taie răsuflarea". Poate autorul se gândea la faptul că i-a ieşit limba de un cot şi nu mai putea respira în urma urcuşului. Este foarte posibil. Dar pentru cei care au străbătut Piatra Craiului sau Retezatul, de exemplu, nu va fi nici o noutate. Se ajunge şi la un baraj, la Salto de Salime, dar din nou mândria patriotică mă orientează spre Vidraru, care parcă-i mai spectaculos. Diferența apare din totala lipsă a pet-urilor plutind în derivă, dar aici este vorba de civilizație şi educație. Pădurile Galiției sunt lipsite de acea desime pe care o au codrii noştri şi potecile par pline de colb. Însă din nou ei au un ascendent uriaş prin lipsa gunoaielor şi mai ales a reîmpăduririlor pe zone largi.

Ca părere personală, drumul este greu şi lung, dar poate fi terminat fără nici o problemă musculară. Pentru cei familiarizați cu drumețiile montane, va părea un fel de excursie în Bucegi. Desigur, după o săptămână va interveni oboseala şi chiar plictiseala, dar împărțirea în etape de 25-30 de kilometri face ca la ora 3 după-amiaza să se termine "ziua de lucru". Eu am avut mai mult de îndurat, căci am debutat cu o rosătura la picior, rod al antrenamentului. Am mers din aceasta cauză mai încet şi scrâşnind din dinți, am mai făcut câte o pauză pentru schimbarea pansamentului, dar m-am abținut de la blasfemii, căci pelerinajul presupune şi penitență.

Problema cazării, în mod normal, nu este o problemă. Există în multe locuri hoteluri, dar pelerinul adevărat se cazează la hanuri, cunoscute de toata lumea, indiferent de limba maternă, drept albergue. Sună mai exotic şi folosirea termenului îți crează senzația că aparții unei categorii de călători mai specială. Acolo găseşti atmosfera veritabilă a pelerinajului. Sunt hanuri din belşug, dar şi hotelurile aveau tarife reduse pentru noi. Am înnoptat în dormitoare de treizeci de persoane (ca în armată), în camere de doar şase paturi, dar şi singur-singurel în tot hanul. Unele erau moderne, părând a avea instalațiile sanitare nou montate şi mobilierul nou-nouț, altele erau mai vechi, probabil aparținând epocii regelui Alphons al II-lea. O dată am crezut că sunt la cabană în munți, altă dată că dorm într-un hotel adevărat. Un punct comun îl constituie curățenia ireproşabilă, un altul ar fi amabilitatea gazdelor. În întreaga perioadă petrecută în Spania, două săptămâni, am schimbat paisprezece paturi. Am dormit în hanuri, hoteluri de o stea, de două şi de trei. M-am gândit mult ce să reproşez, raportat la preț, igienă, comunicare, etc, şi am înțeles că nu am de ce să mă plâng. Mi-am scos cu respect şapca în fața industriei hoteliere din țara aceasta. Este o părere strict personală. Dar indiferent de mărimea camerei nu vă aşteptați la o seară ca la cabană, ca în tabără. În general, lumea vorbeşte în şoaptă şi după ora 22 este complet întuneric, cu toții dormind dus. Bineînțeles că este timp de povestit la o bere rece sau la un pahar de cidru, mai ales la cinele comune, dar apoi somnul are prioritate. Prețul cazării este cam 10-12 euro pe noapte la han şi 20-35 de euro la hotel. Uneori se găsesc maşini de spălat şi uscătoare (funcționeaza cu monede de 2 euro), alteori sunt doar frânghii de uscat rufe. De cele mai multe ori ți se dă un cearşaf şi față de pernă de unică folosință şi doar o dată am apelat la cearşaful propriu. Dormitoarele sunt mixte şi bunul simț este ceva uzual. Cum tot pățitu-i priceput, pot să vă sfătuiesc, după o experiență personală, că este bine să sunați în prealabil dimineața la câte un albergue pentru rezervare. Am prins şi ultimul pat din han, dar am şi bătut cinci kilometri înapoi, spre un hotel cu locuri disponibile.

Rezervarea este facilă, toate "albergue-le" au pagină pe internet, cu informații utile şi mai ales număr de telefon. Şi nu este greu deloc să spui în spaniolă că te cheamă Mario şi vrei să rezervi un pat pentru seara respectivă. Însă unele hanuri nu acceptă rezervări, cazarea făcându-se în ordinea sosirii. Noroc cu numărul mare de locuri de cazare :).

Un alt capitol important este cel al alimentației de zi cu zi. Din fericire cei care se ocupă de problema aceasta în Asturia şi Galitia nu sunt oameni porniți a face avere peste noapte. Prețurile sunt destul de scăzute şi nu numai în supermarket-uri. Am mâncat bine şi ieftin chiar dacă s-a gătit la bucătărie doar pentru mine. Un platou cu carne, cartofi şi salată nu depăşeşte 9 euro. Un sandviş consistent, o cafea şi un zumo (suc de portocale, făcut chiar din portocale) m-a costat la un albergue vreo 4-5 euro. În gară la Kőln abia cumpăram sandvişul şi comparația am făcut-o uşor la sosirea în Frankfurt :). În cursul zilei nu este nevoie de mâncare în rucsac căci baruri ş restaurante unde se mănâncă un bocadillo gustos şi se bea o bere rece sunt numeroase, iar pe ultimii 40-50 de kilometri chiar prea numeroase.

Concluzionând, pelerinajul este o călătorie spirituală pe care fiecare o înțelege în felul lui. Dar turistul din cei mai mulți dintre noi nu rămâne pasiv la locurile pe care le vede, la situațiile pe care le întâlneşte. Astfel că aici am căutat să prezint doar aspecte practice ale drumului şi impresii absolut personale. Desigur că am trecut în viață prin locuri mult mai atrăgătoare şi fără eforturi atât de mari. Pasiunea mea pentru istorie sau artă a fost prin alte părți ale Europei mult mai satisfacută decât pe acest drum anevoios. Dar nu regret nici o clipă călătoria şi chiar o recomand cu căldură şi altora. Iar motto-ul reprezintă gândul cu care am purces la drum.

Să aveți şi voi un pelerinaj frumos.

Citește și CONTINUAREA aici
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de Radu Tudoran in 02.11.18 23:01:50
Validat / Publicat: 03.11.18 08:57:15
VIZUALIZĂRI: 2731INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în SPANIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
58 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Radu Tudoran); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 78700 PMA (din 59 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2

58 ecouri scrise, până acum

se afișează ecourile [1 - 30] din total 58
webmasterX [03.11.18 08:55:58] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Santiago de Compostela, SANTIAGO de COMPOSTELA" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: BUFFER CĂLĂTORIE]

=

Am dormit în hanuri, hoteluri de o stea, de două şi de trei

- Ne-am bucura să putem citi impresiile tale de acolo scrise ca articol (review) nou.

Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii.

În plus, dacă vreodată vei solicita informaţii aici, pe sait, cei care îţi vor răspunde o vor putea face cât mai adecvat "profilului" tău turistic (funcţie de locurile în care ai fost, unde ţi-a plăcut şi unde nu, din ce motive etc)

Poţi folosi linkul SCRIE IMPRESII (se deschide într-o fereastră nouă)

Dan&Ema [03.11.18 09:02:01] »

@Radu Tudoran:

Start vot, marinarule! 🛳

Mi-a placut comentariul asta:

Cu privire la peisaje veți citi pe diferite site-uri caracterizări gen "privelişti care-ți taie răsuflarea". Poate autorul se gândea la faptul că i-a ieşit limba de un cot şi nu mai putea respira în urma urcuşului.

Tare fain este sa ai sansa sa vizitezi tarmurile atator tari! Eu acum comentez partea simpla si frumoasa strict din perspectiva turistica, caci altfel domeniul marinatesc mi-e strain! 😄

Numai bine! 😃

crismis [03.11.18 09:57:33] »

@Radu Tudoran: Wow! Am rămas cu gura căscată! Și cu ochii în lacrimi, nu știu de ce!

N-am cuvinte să-mi exprim admirația față de această experiență a ta, față de tine, că te-ai încumetat la o așa "muncă"! De azi înainte, pentru mine te-ai urcat pe un piedestal, acolo, sus, sus de tot!...

Ce să zic?! Am citit despre Il Camino, am zis da, uite un mod util și frumos de a te lupta cu limitele tale umane, de a scoate la lumină divinitatea din tine. Periodic mă bate gândul, chiar acum 3-4 zile mi-am adus aminte, dar... Nu cred că sunt pregătită din punct de vedere fizic și, având în vedere că nu intineresc, ci din contră (deși... cele 13-14 kile date jos s-ar putea să mă contrazică...), nu știu dacă mai am timpul necesar să mă pregătesc. Cât ai zis că te-ai antrenat, 9 luni?! În ce a constat, mai exact, antrenamentul? Cum ai făcut cu job-ul, ți-ai luat concediu? Eu am un job de la care nu pot lipsi decât perioade de timp foarte scurte, câteva zile, doar o dată pe an îmi permit aroganța de 2 săptămâni, când mergem într-o vacanță mai lungă. Aș putea merge singură, adică ai văzut și femei singure? Că Tati - nu l-am întrebat încă - dar îl cam lasă genunchii... De unde știai unde trebuia să mergi să pui ștampilele pe pașaport?

În fine, am multe nelămuriri, te-am amețit deja! Adevărul e că nu m-am așteptat să citesc așa ceva în dimineața asta, mi s-a răcit și cafeaua nebăută!

Felicitări, din toată inima!

PS: cam puține poze...

maryka [03.11.18 10:10:04] »

Felicitări pentru articol, dar mai ales felicitări pentru curajul, efortul, pregătirea și nu în ultimul rând reușita acestei călătorii. Sigur că până acum am văzut doar filmul, am citit despre acest pelerinaj, dar acum am citit cu sufletul la gură și ochii în lacrimi. Fabulos!!!

Cu adevărat special, drumeţia vieții, cu tot ceea ce implică, drumul în sine, cunoașterea celorlalți participanţi la drum, cazări, mâncare, amabilitatea celor care sunt implicați în acest proiect.

Votat cu mare drag!

mireille [03.11.18 10:57:35] »

@Radu Tudoran: chapeau bas... un articol inedit, plin de suspans pentru mine, o experiență spirituală odată în viață, o rută a provocării, a autocunoașterii psihice și fizice, o comuniune cu natura, la care unii doar visează.

Pentru mine Galicia rămâne terra incognita, am agățat și eu o scoică de un rucsac, la vedere, să mă amuz și am admirat curajos niște bastoane de pelerin, într-un magazin de suveniruri.

Felicitări din toată inima, e articolul anului, din punctul meu de vedere.

krisstinna [03.11.18 10:58:54] »

@Radu Tudoran: Excelent! Felicitări!

Am văzut un documentar despre acest pelerinaj, foarte mult mi-a plăcut.

Chestia cu ștampilele este super haioasă, toti turiștii se mândreau cu ștampilele lor

Peisajele sunt de senzație!

krisstinna [03.11.18 11:00:24] »

@crismis: Da, poți merge singură. Mihaela Tatu a fost acolo

Caută și citește despre ea.

Carmen Ion [03.11.18 11:33:39] »

@Radu Tudoran: Extraordinar de impresionantă această călătorie spirituală, pe care ai redat-o, găsind tonul cel mai potrivit, cu decență, modestie și mult, mult bun simț, fără accente melodramatice și efuziuni patetice, adăugând și detalii de ordin practic, utile celor care, spre deosebire de mine, se simt în stare să se aventureze pe astfel de drumuri.

Am parcurs la intensitate naximă, alături de tine, Camino Primitivo, și sunt atât de mișcată în clipa asta, încât nu îmi găsesc cuvintele. ”Felicitări” - asta se înțelege de la sine, deși sună prozaic, banal și sărăcăcios... N-o să mai spun decât atât: îți mulțumesc din toată inima!

cristina47 [03.11.18 12:29:54] »

A sosit si superbonusul! Rar am eu bafta asta!

Am inceput atipic: prin a vedea fotografiile, apoi prin a citi ecourile, si am lasat la sfarsit, "pour la bonne bouche", lectura articolului. Si am citit un articol pe cinste!

Felicitari pentru Camino, mai ales ca l-ati ales pe cel mai greu, felicitari si pentru articol.

Si pe mine ma tenteaza sa fac El Camino, insa eu sunt cam hodorogita. Cand scap de durere la un genunchi, mi-l lovesc pe celalalt...

Scrieti ca acest traseu se face pe jos, insa... "Desigur a apărut opțiunea pe doua roți, dar ponderea rămâne a celor care mărşăluiesc. Pentru a fi considerat pelerin trebuie să dovedeşti că ai parcurs măcar 100 de kilometri pe jos sau 200 cu bicicleta". Citisem ca mai exista si optiunea "calare" pe un cal, nu numai pe o bicicleta...

Mi-a placut pasaportul plin cu stampile. Am putea vedea si Compostela? Spaniolii care au o Compostela, sunt foarte mandri, si o tin la loc de cinste.

Intreba cineva daca o femeie singura ar putea faca acest traseu. Da, cunosc pe cineva care a facut el Camino, timp de o luna, o doamna care are peste 60 de ani.

Desigur, ati vazut cu totii filmul The Way. un film care pe mine m-a impresionat foarte mult. Viata bate filmul, dar chiar protagonistul facea singur traseul, si s-a imprietenit pe drum cu cativa pelerini, tot solitari...

Veti mai face candva El Camino, dar, urmand alt traseu??

puiutea [03.11.18 17:29:24] »

O, Doamne, ai făcut El Camino!! Drumul meu de suflet, pe care n am mai ajuns! Acum... doar ajut pelerinii care doresc să parcurgă El Camino. Dacă te tentează, intră pe facebook, în grupul Prietenii Camino. Vei găsi iubitori de Camino şi... cine ştie, poate te va tenta un nou Camino! Pe grup sunt Dumitru I. Buen Camino, peregrino! Şi felicitări pentru un review frumos şi bine documentat!

webmaster39 [03.11.18 19:08:40] »

@puiutea: Pe AmFostAcolo nu acceptăm postarea în clar a informaţiilor cu caracter personal (nume, numere de telefon, adrese de mail, etc). Aceste info se pot trimite/primi însă prin mesaje private, destinatarul primind aceste mesaje în aceeaşi căsuţă de mail în care primeşte şi înştinţările despre ecouri.

Pentru a transmite un mesaj personal: click pe linkul "mesaj pers" afişat la fiecare ecou, lângă username (ori click pe username, apoi - în fereastra nou-deschisă - pe linkul "trimite mesaj pers").

Notă: Este necesar ca destinatarul să aibă bifată opţiunea ACCEPT PRIMIRE MESAJE DE LA CEILALŢI UTILIZATORI. Opțiunea se poate seta/deseta din secțiunea CONTUL MEU.

mihaelavoicu [03.11.18 19:34:41] »

Am rămas perplexă! Nu înțeleg nici acum, adică ai făcut 320 km pe jos? Pelerinaj la Copostella? Pentru mine ești un fenomen!

În primul rând, involuntar, te asociez cu adevăratul Radu Tudoran-scriitorul, deși știu că ești sosia lui. Mi te imaginam scorțos și cu părul alb, repet involuntar, dar acum văd cu ochii minții, un tinerel ce zburdă din piatră în piatră, cei 320 Km. Și nu oriunde, ci în pelerinaj.

Bine a zis cineva, că este Articolul anului. Chiar era nevoie de o așa apariție!

Felicitări, e puțin! Respect, e cel mai potrivit!

ioan marinescu [03.11.18 20:06:05] »

O relatare deosebit de utilă și interesantă. Tare mi-aș fi dorit să te însoțesc, dar pentru mine s-a făcut târziu! Am votat-o cu drag!

Michi [03.11.18 22:33:25] »

Am reţinut cuvintele: Concluzionând, pelerinajul este o călătorie spirituală pe care fiecare o înțelege în felul lui.

Felicitări e un cuvânt prea banal, prefer RESPECT

Radu Tudoran [04.11.18 08:11:35] »

@Dan&Ema: Multumesc pentru aprecieri. Incerc sa vizitez cat mai multe locuri, in limita timpului si a finantelor. Sa fi fost milionar...

Radu Tudoran [04.11.18 08:42:30] »

@crismis: Cum varsta ma presa, am hotarat in decembrie sa incep pregatirea. La 6 seara, dupa serviciu, porneam sa merg. Pur si simplu sa merg. Am inceput cu o ora de mars (4-5 km) si ma simteam deja extenuat, iar picioarele ma dureau ingrozitor. Dupa vreo patru luni (cu trei, patru zile de pregatire pe saptamana) ajunsesem la 10 km. Am continuat cu urcusuri, din ce in ce mai dificile, iar in ultima luna si cu rucsacul in spate. Cred ca am reusit sa parcurg 20 de kilometri doar de doua sau trei ori, in rest maxim 10. Ma si intrebam daca voi fi in stare sa merg cate 25 km pe zi. Si totusi am fost si fara efort extraordinar. Poate m-am asteptat sa fie mai greu.

Concediu meu era de doua saptamani, am petrecut doua zile pe drum (dar am vizitat Bilbao) si cum am parcurs traseul in 11 zile am avut si o zi libera (cand am vazut La Coruna).

Stampilele ti se pun cand te inregistrezi la han sau pe la bisericile intalnite in drum. Prin multe baruri sunt afise "se stampileaza credentialul" si de multe ori chiar esti intrebat daca nu vrei sa stampilezi.

Sunt multe doamne si domnisoare, in general perechi, dar si singure. Locurile sunt sigure, lumea este civilizata, bunul simt si politetea sunt lucruri firesti, asa ca

Buen camino

Radu Tudoran [04.11.18 08:47:26] »

@maryka: Multumesc pentru amabilitate. A fost "ultima aventura" pentru mine. Revin la hoinarit cu bicicleta si la vizite prin muzee.

Radu Tudoran [04.11.18 08:54:35] »

@mireille: Multumesc pentru cuvintele frumoase. Baston de pelerin nu am avut, mi s-a parut cam inutil, dar am imprumutat unul pentru o poza.

Totusi articolul nu a fost considerat prea ... inedit

Radu Tudoran [04.11.18 09:05:58] »

@krisstinna: Multumesc mult. Am vazut inainte de plecare mai multe documentare si am citit cartea unui pelerin experimentat care chiar mi-a folosit.

La poze am avut noroc, caci vremea a cooperat. Soarele a avut putere, ceata se ridica incet, norii stateau la locul lor. Am vazut ca multi nu au fost atat de norocosi.

Radu Tudoran [04.11.18 09:13:13] »

@Carmen Ion: Am cautat sa fac un rezumat obiectiv al unei calatorii pe care am asteptat-o mult timp. Cu literatura se ocupa Paulo Coelho. Fiecare cu ce se pricepe. Dar nu sunt invidios, caci imi stiu limitele.

Multumesc pentru aprecieri, cu atat mai mult cu cat vin de la o persoana cu veritabil talent literar.

cami_dxb [04.11.18 09:45:46] »

@crismis: Da, poti merge singura. Veronica Soare (o gasesti pe facebook) a fost de doua sau de trei ori.

mireille [04.11.18 09:59:18] »

@Radu Tudoran: mai e timp... eu nu -mi pierd speranta

Radu Tudoran [04.11.18 10:20:33] »

@cristina47: Multumesc mult. Initial am vrut sa plec pe bicicleta. Desigur una second hand, pe care as fi abandonat-o dupa drum. Dar adevaratul pelerinaj se face pe jos

Traseul primitivo cu bicicleta este o adevarata provoare. Nu cred ca as fi fost in stare

Radu Tudoran [04.11.18 10:24:24] »

@puiutea: Multumesc. Voi intra pe facebook, pe contul altcuiva, caci eu nu am, caci este interesant.

Ajutorul intre pelerini este subinteles si face traseul mai accesibil.

Radu Tudoran [04.11.18 10:37:40] »

@mihaelavoicu: Ha ha. Scortos da, dar par alb... Ar fi bun de orice culoare

Am ajuns insa iarasi sa sar din piatra in piatra ca in tinerete. Dar nu pentru mult timpTimpul trece...

Si da, 320 de kilometri (pe compostela personalizata scrie chiar 334 km) de jos. Cam 25-30 pe zi, deci nu ceva extraordinar.

Radu Tudoran [04.11.18 10:40:43] »

@ioan marinescu: Multumesc mult. M-am grabit cu drumul, caci si pentru mine se facea tarziu

mihaelavoicu [04.11.18 10:41:40] »

@Radu Tudoran: Rămâi totuși o enigmă.

robert [04.11.18 10:58:52] »

@Radu Tudoran: Felicitări!

Radu Tudoran [04.11.18 13:54:21] »

@Michi: Ma bucur foarte mult cand vad ca am reusit sa va atrag atentia cu unul dintre review-urile mele.

Va doresc calatorii interesante si in anii care urmeaza. Fiti sigura ca va urmaresc cu interes articolele.

Radu Tudoran [04.11.18 13:56:21] »

@robert: Cand felicitarile vin de la cineva care a fost in Patagonia si Tara de foc sunt foarte onorante.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
13 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
cami_dxb, crismis, Dan&Ema, elviramvio, ioan marinescu, maryka, Michi, mihaelavoicu, Mika, puiutea, Radu Tudoran, robert, tata123
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.100682020187 sec
ecranul dvs: 1 x 1