Vitoria-Gasteiz, capitala comunității autonome a Țării Bascilor

TIPĂREȘTE

Vitoria-Gasteiz, capitala Țării Bascilor -pieton prin Almendra

Spania și-a sporit pentru mine dimensiunile anul acesta în ultima mea stație de pe listă, Țara Bascilor, ia să vedem ce minunății ne așteaptă acolo.

Stiam că bascii trăiesc de ambele părți ale Pirineilor, în regiunea franceză Pirineii Atlantici, Navara Spaniolă și desigur în cele trei provincii spaniole pe unde am cutreierat –Viscaya și Guipúzcoa pe coastă si Alava pe platou. Capitala politică a comunitătii spaniole basce este Vitoria/Gasteiz din 1980, acolo am aruncat eu zarul turistic a doua zi.

De ce să vizităm Țara Bascilor? pentru că e diferită, e mai puțin vizitată, peisajul natural combină lanturi muntoase de-a lungul golfului Biscaya, plaje, rezervații naturale, văi înverzite, bucolice... Țara Bascilor e și ploioasă, două culori m-au însotit zilnic în călătorii, verdele și albastrul mării... indicatoarele rutiere sunt în două limbi, de exemplu Donostia în limba bască sau San Sebastian, Bilbo sau Bilbao, Iruna sau Pamplona, Gasteiz sau Vitoria.

Până să ajung la Vitoria cu autocarul, plecând din Comillas dis de dimineață (vezi impresii) am strabătut două lanțuri muntoase, Muntii Cantabriei si Pirineii, între ei e un platou numit Llanda Alavesa, unde e Vitoria, migdala medievală.

Nimic nu m-a pregătit pentru marșul meu victorios spre Vitoria-Gasteiz, capitala Comunitătii Autonome Basce și a provinciei Alava, situată la o oră de Bilbao si la 200 km de Comillas … orașul poartă un nume dublu, Vitoria în spaniolă și Gasteiz în limba bască… nu am consumat lecturi turistice hămesite despre orașul iubit de Victor Hugo, m-am trezit în prima zi de circuit, într-o cârd disciplinat de 20 de turiști, mă simteam ca ca o gâscă în paner, dusă la piața medievală, înclinam gâtul, grațios’’ spre stânga, dreapta, mă unduiam suplu la fiecare obiectiv, auzit în cască, gâdilată la ureche de vocea groasă a ghidului sever și căpos … l-am urmat apostolește, ca o babă cu minte pe ruta Almedrei. (migdala).:)

Nu era timp de ga... ga, cum ridicam ciocul mai sus spre o clădire, mă îndesa bâțul turistic de mijloc, avanti … paștem obiective clasice istorice … am avut în ochi niște priviri drăcești, nu am avut timp să fâlfâi din aripi, sâsâiam la maxim în sinea mea, blestemând turismul de masă si rucsacul din spinare, cu apa, umbrelă, o pelerină grea, să nu cumva sa-mi ud penele … dar am fost o gâscă fericită la 23 de grade, soare, soare, nu am topit multe căni cu apă.:((

Pentru a cunoaste tinerețea și bătrânetea orașului basc, mă încredintez gâscanului șef care dirijează traseul turistic, menajându-mi mintea puturoasă, recunosc că am obtinut o sinteză perfectă pe teren, desi în postura mea de gâscă în coș tresar doar la ce e mai poetic în limbajul mult prea cenusiu al pietrei. :)

Vitoria–Gasteiz, care e si capitala provinciei basce Alava, e un oraș aproape milenar de talie medie cu 240 000 de locuitori, fondat de regele Sancho în 1181 pe un deal numit Gasteiz, pe care-l va numi Nueva Vitoria.

O excursie la Vitoria l-a inspirat pe faimosul scriitor Ken Follet să scrie partea a doua a romanului Stâlpii Pâmântului, O lume fără de sfârsit, pe care am împrumutat-o zilele acestea de la bibliotecă, în urma vizitei, după ce m-am mai luminat la cap. :((

In 2008 celebrul scriitor vine în capitala bască pentru lansarea cărtii în versiune spaniolă, dând faimă orasului, deoarece a folosit vechea lui catedrală, ca sursă de inspirație pentru opera sa.

Cartierul vechi al orasului numit Almendra, e declarat Complex Monumental din 1997 … el ascunde bijuterii medievale arhitecturale, dezvoltându-se în cursul istoriei sub forma unei migdale pe hartă, în jurul colinei de origine, pe platoul alavez, devenind bastion de apărare în fața regatelor rivale de odinioară, Navarra și Castillia în secolele 11 -12.

Vitoria primeste rangul de oras în secolul 15, înflorind puternic din punct de vedere comercial si urbanistic în secolele 18 si 19, locuitorii ei se cheama vitorianos sau gasteiztarras… afurisit de grea e limba bască.

Pe firul timpului istoric Vitoria s-a extins concentric, cartierul medieval fiind strâns în jurul catedralei, care e începutul unei călătorii în timp și piatra de temelie a vechiului district, pe unde bântui eu în urma gâscanului șef.

Astăzi plecând din centrul istoric vechi, orașul se dezvăluie călătorului în noul cartier mărginit de bulevarde generoase, grădini si 6 parcuri mari, pe care evident nu le-am bătut la pas, poate în vis cu bicicleta.

Suntem informați că Vitoria e unul din orașele spaniole cu un grad ridicat al calitătii vietii și cu unul din cele mai ridicate procentaje de zone verzi pe cap de locuitor din Europa.

In 2012 Vitoria a fost declarată cel mai verde oras spaniol ... în 2014 ea a fost capitală gastronomică a tării… cred ca sunt suficiente argumente pentru a vizita capitala bască.

Scurta mea expeditie în Vitoria a fost o tornadă turistică pietonală, până să ajung la cucurigu sus pe deal, unde e casca medievală, mă trezesc la bază aproape de Plaza de la Virgen Blanca, după ce autocarul ne deșartă în orasul nou la sud, la doi pași de catedrala nouă.

Centrul medieval vechi – toate drumurile duc la catedrală

E bine că ghidul gândeste în locul meu, eu nu am hartă, centrul medieval e compact și pietonal, nu prea reusesc să mă contopesc cu peisajul, trag cu gloanțele din picioare în Casco Viejo… Vitoria veche e un oraș croit pentru plimbare, fără grabă, e linistit, calm și prietenos, dar am făcut si o tandră gimnastică sus pe deal... linia orizontului e brăzdată de turnurile catedralei vechi și de cele ale bisericilor San Miguel, San Vicente și San Pedro, mă închin pe fugă cu ochii pe turle.

Plaza Virgen Blanca sau Plaza Vieja și Bătălia de la Vitoria

Primul atac turistic începe evident în Plaza Virgen Blanca sub coada înfoiată a gâscanului sef, ce m-a făcut să învârt capul iute –iute spre glorioase clădiri istorice… terenul nu va fi însă ca un covor persan, va avea și scări si pante… sunt total surprinsă de casele din lemn albe cu balcoane, numite miradores, ele sunt vechi de peste 150 de ani și sunt foarte elegante.

Plaza Virgen Blanca sau Plaza Vieja respiră esența vremurilor de odinioară… dau onorul cu urale de victorie și flashuri fotografice statuii din mijlocul pietei impozante, animate cu turisti, mă aplec reverențios spre statuia ducelui de Wellington, care comemorează victoria asupra lui Jose Bonaparte în celebra bătălie de la Vitoria din 1813, când spaniolii scapă de francezi, cu ajutor englez.

Aflu că marele Beethoven a compus un opus special numit, Victoria Iui Wellington’’, chiar am fost curioasă să ascult pe you tube, fragmente din marsul triumfului.:((

Piața veche e un loc unic, special, unde se adună spaniolii pentru socializare și salon de primire în aer liber pentru turistii care ronțăie prin zonă.

Cercetez casele cu miradores... e coadă de turisti la poze la gardul verde viu, care simbolizează premiul primit de oraș în 2012, acela de capitală verde europeană... numele de Vitoria –Gasteiz e scris în litere uriașe, de aici porneste un bulevard ce-mi face cu ochiul, nu e timp de căscat gura în vitrine, o doamnă avea chef să-și cumpere pantofi de piele și bombăne bisericile.

Din Plaza de la Virgen Blanca pleacă străzile care formează migdala, cu nume de meștesugari.

Vedeta pieții e desigur Iglesia San Miguel , o biserică gotică cu elemente renascentiste, ridicată în secolele 14-16, cu un altar baroc de Gregorio Fernandez, un artist vestit.

Intr-o nișă sus pe o coloană, descopăr cu ajutorul ghidusului statuia delicată a fecioarei albe care este și patroana orașului, o onorez cu o poza drăguță și trag ocheade mai vesele spre domnul Nicolae.:((

Pe 4 august, în fiecare an locuitorii se întâlnesc în piața mare și așteaptă ca ceasul de pe turn să bată ora 18... primarul aprinde atunci artificiile pentru a anunța începutul Las Fiestas de la Blanca, îmi pocneste aievea în cap dopul de șampanie, timp de 6 zile spaniolii sunt în sărbătoare … Imaginați-vă și un personaj mitic cu umbrelă Celedon, o păpușă care e lansată din turnul bisericii chiar în piață pentru a marca evenimentul… am cercetat o vitrină cu suveniruri și păpuși.

Depășim biserica și continuăm traseul medieval pentru a descoperi alte arme de seductie ale orasului gotic, care îmi par destul de severe.

Plaza del Machete , de o vârstă venerabilă era odată cunoscută sub numele de Plazoleta del Judicio, ea marchează capătul sudic al vechiului oraș… pe aici în piață erau spânzurati criminalii.

Am intrat și în Plaza Espagna sau Plaza Nueva, o piață imensă cu un complex neoclasic de clădiri din secolul 18, rezultat al expansiunii orasului în epoca modernă... aici aveau loc luptele cu tauri până în 1815... admir clădirea primăriei, coloane toscane și arcadele, as avea chef de o cafea la o terasă, dar omul nostru ne arată ceasul, mergem să cucerim alte obiective.

Porticul de la San Miguel ne conduce pașii spre un ansamblu de edificii cu arcuri numit

Los Arquillos - ele au fost divizate pentru a rezolva problema legăturii între deal și vechiul oraș.

Nu am timp de pipăit peretii, aș fi vrut eu să-mi întind mai mult aripile, dar ghidusul a zburat deja cu 20 de metri în fața mea și ciripeste de zor… atenție trecem pe lângă

Palatul Villasusso , o clădire rece sub formă de U, care a apartinut unui ambasador la curtea regelui Carol prin secolul 16 … e tare rece pe exterior, nu se trezesc în mine fiorii estetici, cu toată hispanofilia mea.

După ce atacăm victorios Calle de Santa Maria pe scări, salutăm Palacio de Monthermoso în partea de sus a migdalei, una din primele reședinte nobiliare din Vitoria din sec. 16… e o clădire în stil renascentist, am aflat că regele Joseph Bonaparte a locuit în el o scurtă perioadă înainte de înfrângerea suferită în Bătălia de la Vitoria, el a avut si o frumoasă poveste de dragoste cu marchiza de Monthermoso, ce usoară e istoria când mai pui o pată de culoare. … astăzi edificiul este un centru cultural cu expoziții.

Ajung în ritm vioi, în inima cartierului medieval unde descoperim pe Calle Herreira,

Palatul Escoriaza Esquirel exemplu de arhitectură civilă renascentistă... observ un patio plataresc, pe colț.

Exteriorul palatului spune o poveste de dragoste între primii lui locatari … mă uit galeș la un trandafir de piatră de pe ușă … palatul a apartinut lui Escoriaza Lopez, doctorul regelui Henric al VIII –lea al Angliei si soției sale Victoria Esquivel de Anda … clădirea de regulă nu se vizitează.

La sud de catedrală pe Calle Fray Zacarias vedem ce a mai rămas din zidurile vechi ale orasului, renovate. Privirea îmi cade pe niste pereti pictati, un proiect artistic realizat de artistii locali, care adaugă culoare rutei medievale și ascunde casele în ruină.

, La Ciudad Pintata’’ oferă turistului o rută cu 15 lucrări murale si graffiti, eu am văzut doar două, o femeie matură rupe lanțurile opresiunii, în centrul picturii de peste 2 metri e o balanță perfectă, aluzie la inegalitate, educatie, justitie si speranță.

Catedral Vieja sau Catedral de Santa Maria - Plaza Burulleria -catedralvitoria.com

Catedrala veche a orașului e amplasată înghesuit pe un deal de-a lungul zidurilor de apărare ale orasului și nu are o fațadă principală, ea reprezintă comoara Vitoriei si capturează istoria secretă a locului.

In 2015 Catedrala veche a fost recunoscută monument cultural pe lista Unesco pentru arhitectura ei singulară, ea devine chiar vedetă literară gotică.

Tăcute-s toate glasurile pe aici, ea nu mă primeste în interior cu bratele deschise, desi 1 milion de vizitatori i-au explorat naosul, atriunul, peretii cu secrete... așa că am rămas ca barza într-un picior :))

Pe o mică terasă e și statuia scriitorului Ken Follet, mă enervez că e coadă la fotografii și nenea ridică umbrela... am văzut o idee din interiorul catedralei doar din usă, ea se află de peste 20 de ani într-un proces de renovare și poate fi vizitată cu ghid și programare, cu casca în cap.

Această capodoperă gotică e sinteza istoriei Vitoriei, ea este ridicată pe locul unui cimitir al satului Gasteiz, Antonio VIII de Castillia reconstruieste orașul si construiește biserica- Santa Maria, care arată ca un templu –fortăreață.

Alfonso 10 extinde si modifică structura bisericii cu elemente gotice în secolul 13, procesul ei de dezvoltare continuă în secolele 14 si 15, ea obtine titlul de catedrală în 1861.

Ken Follet, Coehlo, Saramango si Mario Vargas Llosa au inclus această comoară de arhitectură, arheologie, cultură și artă în operele lor... detalii si un film virtual pe- www.catedralvitoria.com.

In 1990 catedrala pune probleme de structură și e închisă publicului, ce se întamplă astăzi, acum, e un lucru unic în lume, vechea catedrală e construită pe interior sub ochiul Europei, în cadrul unui proces deschis de reabilitare.

In jurul catedralei se desfăsoară străzi lungi, vechi cu nume de meserii-Cuchillera, Herreria, Correria, mă atrage mai mult spectacolul străzii, visez aievea negustori, soldați, precupețe care se perindau pe vechile străzi mestesugăresti.

Pe Calle Cuchilleria pe alt traseu, am trecut pe lângă palatul Bendana si Casa del Cordon , monument istoric –artistic.

El Portalon – Calle Correiria: restauranteportalon.com

In spatele catedralei si în afara ei găsim un exemplu de arhitectură medievală de secol 15, o fostă casă de negustori, devenită han – astăzi el este un restaurant basc renumit, unde au servit masa mari personalităti, numele lui se referă la o poartă uriașă pe unde intrau trăsurile.

In timpul liber am explorat pietonal o secvență din orașul nou în Ensanche pe latura sudică... am bifat pe exterior Palatul Deputacion Floral Alava , unde e sediul guvernului provincial.

Plecând din centrul vechi ajung în Parcul Florida de la 1820, inspirat de grădinile engleze de secol 19.

Scurt popas la catedrala nouă peste drum de parc, unde mă încălzesc la soare în compania unei șopârle de piatră, în spatele ei m-am trezit defilând prin fața clădirii Parlamentului basc.

Maria Inmaculada Catedral e o clădire neogotică din secolul 20 pe Calle Magdalena, cu niste vitralii minunate și un Muzeul Diocezian de Artă Sacră, unde nu am intrat.

As fi vrut să mai stau în Vitoria două ore, să mă bucur pe cont propriu de povestile ghidului, care a însirat pe ață paleta de muzee ale capitalei basce... și dacă as fi bagat viteza unu în picioare, nu mă încadram în timp.

Amatorii de artă ar fi încântati să intre în casele Bibat (doi în unul) într-o clădire nouă, cu celebrul Muzeu Fournier al cărtilor de joc și muzeul de arheologie, ele au intrări separate, am fotografiat si eu poarta de intrare pe Calle Cuchilleria... am intins gâtul lung, am suspinat că nu pot trișa timpul cronologic.

Muzeul cărtilor de joc e găzduit în palatul renascentist Bendana... el detine cea mai mare colectie de jocuri de cărti din lume , unele din secolul 15, poate vreodată cineva va ajunge acolo.

La sud –vest de centru e Museo de Bellas Artes , Muzeul de Arte Frumoase dedicat artei spaniole din sec. 18 și 19 și artei basce, el se află în Palatul Augustin pe Calle Fray Francisco - araba.eus, închis la orele prânzului.

La est de orașul vechi e Artium , muzeul de artă contemporană deschis în 2002 cu una din cele mai bune selectii de artă bască si spaniolă contemporană. Picasso, Miro, Chillida, Richard Serra – localizare pe C/Franca – artium.org ... am căscat doar gura pe la afișe, suspedate pe ici și colo prin oraș.

In concluzie Vitoria e un oraș istoric basc, multicultural, verde, religios și artistic... e vestit pentru bucatăria bască și vinurile de Rioja zărite de mine doar în vitrine... am savurat într-o patiserie locală o tartă Gasteiz, erau și alte delicatese, cu nume ciudate, mă uitam confuză, ce să aleg?

O călătorie reușită se termină desigur într-un tapas –bar pentru a gusta celebrele lor pintxos sau cu o sesiune de shopping pe Eduardo Dato, zona financiară, comercială, care pornește dinspre Piața Spaniei sau Plaza Nueva.

Eu am intrat într-un magazin local de suveniruri unde am auzit primele cuvinte basce între doi localnici... Kaixo (salut) și Agur, la revedere... am repetat cuvintele ca papagalul, spre amuzamentul vânzătorului... am plecat acasă cu un magnet, un păpușoi îmbrăcat în costum tradițional basc.

Oficiul de turism se află în Plaza General Loma, în centrul vechi istoric, de unde se pot procura hărți .

Vitoria e un oraș medieval de dimensiune mijlocie, ideal pentru o excursie scurtă... acum dragilor, înapoi în coș, am obosit, moțăi un pic ca o gâscă docilă, îmi place centura verde exterioară a capitalei basce, nu e timp de păscut prin cele 5 parcuri suburbane... într-o oră ajungem în Navarra, la Pamplonica... deja văd roșu în fața ochilor, Hemingway mă așteaptă la Cafe Iruna... un alt vis împlinit... Agur.

Surse – tourism.euskadi.eus; Northen Spain–Travel guide

Vă rog atașati un video clip cu Vitoria-Gasteiz. -- Vitoria-Gasteiz, une metropole avec l’eclat d’une etoile:Euskadi Turismo -- youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2444 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI