Găgăuzia, pământ al turcilor creştini (ortodocși)

TIPĂREȘTE

˝Găgăuţă ce eşti! ˝mă admonesta mama când, copil fiind n-o ascultam. Până prin 90 nu ştiam nimic altceva despre găgăuzi. Apoi am aflat că sudul Basarabiei este populat de bulgari (parţial fals) şi cam atât. În excursia pe care am făcut-o în Basarabia, pe drumul de întoarcere spre ţară am trecut şi prin Găgăuzia, republică autonomă (ca şi Transnistria) care s-a desprins de Moldova basarabeană în 1991. În 1994 parlamentul de la Chişinău i-a acordat autonomia. Intrarea în această ˝ţară˝era marcată de un stâlp pe care scria în limbile turcă, rusă şi moldovenească Republica Găgăuzia. Imediat, drumurile pe care am mers au devenit foarte proaste iar aspectul gospodăriilor foarte sărăcăcios. ˝Vreţi autonomie? Atunci descurcaţi-vă singuri˝ adică fără fonduri li s-a spus de la Chişinău. Turcia a fost mărinimoasă şi le-a acordat fonduri pentru modernizarea drumurilor. De ce Turcia? Pentru că găgăuzii sunt rudele lor mai sărace.

Neavând o limbă scrisă şi fiind un grup etnic mic, pentru istoria lor s-au emis doar ipoteze, nu sunt surse documentare. Se crede că turci selgiucizi s-au stabilit în Dobrogea la adăpost de conflictele tribale. Grupul de turci selgiucizi s-a creştinat pentru a se integra mai bine în populaţia autohtonă bulgărească. După 1812, an în care Basarabia a fost ocupată de imperiul rus ortodox, triburile de tătari nogai care locuiau în Buceag (sudul Basarabiei) au fost obligaţi să părăsească ţinutul care a început să fie colonizat de creştini, turcii găgăuzi din Dobrogea. Ei s-au aşezat în satele foste ale nogailor, rămânând ca populaţie compactă în două regiuni separate prin sate basarabeneşti şi bulgăreşti. În perioada sovietică s-a încercat rusificarea întregii populaţii prin propagandă şi scolarizare în limba rusă dar nu s-a reuşit, găgăuzii păstrându-şi generaţie de generaţie cultura proprie. În anii ´80 a apărut o mişcare naţionalistă a puţinilor intelectuali găgăuzi. Se milita pentru autonomia Găgăuziei ca prim pas în formarea unui stat independent. Odată cu constituirea Republicii Moldova ca stat independent care cel puţin pe hârtie ieşise de sub influenţa rusească, a izbucnit conflictul din Găguzia. În 1990 mişcarea separatistă găgăuză îşi declară autonomia faţa de Rep. Moldova, autonomie recunoscută de parlamentul basarabean în 2004. După ani de relativ calm, în 2014 în Găgăuzia a fost organizat un referendum considerat ilegal de autorităţile basarabene. În acesta 98% din populaţie a optat pentru aderarea la Uniunea Vamală condusă de Rusia; deasemeni în alternativa în care Basarabia s-ar uni cu Români, Găgăuzia ar fi urmat să se declare stat independent.

Unitatea Teritorială Găgăuzia (Republica Autonomă) este amplasată în sudul Basarabiei pe o suprafaţă de 1850 kmp cu 135000 locuitori. Pentru comparaţie, judeţele din România au suprafeţe cuprinse între 5000-8000 kmp şi 300000-800000 locuitori. Găgăuzia cuprinde 32 localităţi din care 1 municipiu, capitala Comrat şi 3 orăşele. Comrat este aşezată pe malul râului Ialpug la 100 km de Chişinău. Cu cei 20000 locuitori pare un sat mai mare şi nemodernizat. Găgăuzia are ca preşedinte ales numit başcan pe Irina Vlah fostă membră a partidului comunist, militantă prorusă şi care cere mai multă autonomie pentru Găgăuzia ca prim pas până la separare de republica Moldova. În Găgăuzia se vorbesc trei limbi: rusa în relaţiile cu autorităţile, găgăuza în familie şi mai rar graiul moldovenesc impus de autorităţile de la Chişinău. Găgăuzia are parlament propriu, steag, poliţie şi o universitate. Liceul M. Eminescu cu predare în limba română a fost înfiinţat în anul 2000 şi înafară de puţinii români, şcolarizează şi găgăuzi mai open-mind. Nivelul de trai al populaţiei este foarte scăzut, jumătate din populaţia activă plecând să muncească în Rusia, unii în Turcia. Faţă de Basarabia unde e cel mai mic salariu mediu din Europa 262 dol/ l, în Găgăuzia se câştigă cam 75% din acesta adică sub 200 dol/l. Turcia şi-a sprijinit conaţionalii finanţând 300 de proiecte în infrastructură, scoli, grădiniţe, case reparate după inundaţii, fondurile fiind acordate în intenţia de păstrare a identităţii turceşti a Găgăuziei. Ajutoarele acordate de BERD, Uniunea Europeană, România şi Turcia sunt, faţă de necesităţi ca o picătură de apă într-un ocean. Din momentul declarării limbii române ca limbă oficială în Republica Moldova populaţia a devenit îngrijorată de o eventuală unire a Basarabiei cu România. Sentimentele pro ruse sunt de notorietate. În acelaş timp din cauza propagandei dusă în zeci de ani de spălare a creerelor există românofobie în rândul majoritătii locuitorilor Găgăuziei.

Cum am scris mai sus imediat ce am trecut graniţa ne-am dat seama că satele sunt sărace şi neîngrijite probabil din cauză că parte a populaţiei active este plecată la muncă afară. Nu am oprit decât în satul Beşalma la 20 km de Comrat şi aproape de graniţa cu Ucraina. Acesta are sub 5000 locuitori, 97% din aceştia fiind găgăuzi. Apare în periodicul UNESCO drept unic centru de cultură găgăuză din lume. În Beşalma am vizitat muzeul naţional găgăuz.

A fost fondat în 1966 cu o colecţie de obiecte de folclor provenite de la coloniştii găgăuzi în ultimele două secole. Din 1988 ia numele fondatorului, scriitorul găgăuz membru al al Uniunii Scriitorilor din URSS D. Cara Cioban. Acesta era un intelectual prolific, colecţionar, profesor de limba găgăuză, un om care şi-a dedicat întreaga viaţă păstrării culturii poporului găgăuz. Statuia lui este amplastă în faţa intrării în muzeu. Cu mijloace materiale modeste din surse proprii şi donaţii el a realizat acest muzeu al cărui fond este de 6000 obiecte. Expoziţia ilustrează viaţa cotidiană şi cultura populaţiei de la colonizare până în prezent, predominând elementul rural. Exponatele se află în şase săli. Ghida care vorbea în găgăuză cu intercalări ruseşti şi era ajutată de un translator ne-a prezentat principalele exponate grupate după tematică. A urmat vizita propriuzisă în săli care prezintă operele unor artişti plastici găgăuzi, publicaţii, costume populare, interioare de case, obiecte gospodăreşti, ţesături cu modele specific turceşti, unelte agricole. Cu mare respect este prezentată participarea găgăuzilor în armata URSS şi eroii reconstrucţiei de după război. Am vizionat un film din perioada 1964-1968 cu datinile nunţilor şi obiceiurile tradiţionale găgăuze din lumea rurală.

WEB, DACĂ SE POATE:

https://www.youtube.com/watch?v=qC6e1ZDZ8wE

- continuarea aici-

---

VIZUALIZĂRI: 1766 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI