Intim, curat, liniștit

TIPĂREȘTE

S-a nimerit ca prima cazare intermediară să fie ultima aleasă. Ideea circuitului balcanic (Macedonia - Albania - Grecia) ne-a înflorit încă de la sfârșitul verii trecute, când traseul a fost creionat, iar în proporție de 80% a și rămas cel inițial. „Descoperirea” Saparevei Banya, la 60 km sud de Sofia, cu al său gheizer și ale sale băi termale, ne-a determinat să vrem să ne oprim la întoarcere 2 nopți; și atunci, ca să nu scurtăm excursia, am hotărât ca mai bine s-o prelungim cu jumătate de zi. Aveam să plecăm vineri după-amiază, să parcurgem o distanță mai scurtă, urmând ca în ziua următoare să „forțăm” până în Ohrid.

Ruse mi-a venit firesc în minte ca prim loc de popas. Am găsit inițial pe booking Luliaka Hotel, o locație ce părea romantică, situată chiar pe malul Dunării, la ieșirea din Ruse, într-o pădurice. Comentariile erau ok; dar dacă bulgarii sunt petrecăreți, ca românii, și vineri seara se apucă de paranghelii?! Ideea unei posibile nopți albe m-a înfiorat în așa hal, că m-a determinat să-mi reiau căutările. Mai bine ceva intim, micuț, în oraș... Și am descoperit Lombardi Family Hotel (așa cum apare pe booking), zis și Lombardi Apartment House (cum scrie deasupra intrării). Am rezervat fără să mă gândesc prea mult cea mai ieftină cameră dublă, la prețul de 31 euro, în care aveam inclus și micul dejun.

Am intrat în Ruse odată cu noaptea călduță de vară, iar Helga, GPS-a noastră, ne-a condus cu mare artă până în fața intrării hotelului, pe strada Atanas Uzunov, la nr. 5. Citisem pe site că asta vine destul de central, dar la ora aceea, din partea noastră putea să vină și în Honolulu, că nu ne interesa decât să facem un duș și să ne culcăm.

Hotelul este o clădire nu prea mare, cu aspect destul de modern, de 3 etaje, ale căror balcoane de la stradă le-am găsit frumos decorate cu jardiniere colorate. La parter sunt două întrări, prin dreapta către recepție și prin stânga către restaurant (de fapt, aceasta din urmă are un sistem că numai poți să ieși, dar nu și să intri, pătrunderea în restaurant s-a făcut - cel puțin cât am stat noi acolo - din spațiul recepției). Hotelul deține 4 apartamente cu 1 sau 2 dormitoare, denumite cu toponime răsunătoare (New York, Manhattan, Paris, Venice etc), 2 studiouri și 5 camere duble. Din ce am văzut pe site și pe pliantul de prezentare, fiecare spațiu este decorat diferit, ceea ce ne duce cu gândul la pretențiosul concept de boutique-hotel; da, se poate spune că Lombardi este un boutique-hotel.

Formalitățile de cazare s-au făcut în doi timpi și trei mișcări, eram de fapt așteptați (cu zâmbetul pe buze) și, odată cu cheia camerei, am primit și recomandarea de a vizita micuțul restaurant, care avea să mai rămână deschis încă vreo 2 ore. Tânărul recepționer ne-a însoțit apoi până la ultimul etaj să ne prezinte facilitățile locuinței noastre temporare, pe urmă l-a ajutat pe Tati să aducă bagajele, în timp ce eu am rămas să performez ședința foto obișnuită.

Am primit camera numită Relax, ce face parte dintr-un apartament cu 3 camere, putând fi închiriat în întregime sau fiecare cameră separat (dintr-un hol comun se poate intra în fiecare dintre ele). Structura ei este una tipică: hol, baie în dreapta, dormitor în față. Paleta cromatică e destul de monotonă (alb-bej-maro) și de aceea foarte odihnitoare. Am avut la dispoziție 2 paturi twin, învelite în lenjerie de bumbac albă, curată și mirosind a balsam de rufe, deasupra căreia ne aștepta câte un set de 2 prosoape (cel mare maro, cel mic alb), un cerașaf pentru învelit și... o pernuță decorativă, tot maro. Patul din stânga beneficia de vecinătatea unei noptiere, pe când cel din dreapta, de a unui dulap în 2 uși, în interiorul căruia am descoperit pături și umerașe. Deasupra paturilor, pe perete, un tablou înfățișând o domnișoară dezbrăcată.

În fața paturilor, două corpuri de mobilier destul de simplist alcătuite, fixate în perete, un taburet, televizorul cu ecran plat (nu l-am deschis) și o oglindă înrămată. În sertarul de sub tv, rezerve de hârtie igienică. Răcitorul l-am descoperit la a doua strigare, ascuns în spatele unei ușițe a unui alt corp de mobilier, în stânga patului dinspre fereastră. Aparatul de aer condiționat era fixat chiar deasupra acestuia și i-am lăudat poziția, căci era cumva în aceeași linie cu paturile, asta însemnând că nu avea să-ți bată în creier; chiar avea să-și dovedească utilitatea în acea noapte!

Parchet laminat bejuliu, perdele subțiri alburii și draperii maro, dincolo de care am descoperit balconașul camerei. De fapt, pe acesta l-am descoperit cu adevărat a doua zi dimineață, pe lumină. Mobilat simplu, dar eficient, cu o măsuță și două scaune din acelea de lemn, pliabile. Pe măsuță, scrumieră pentru vicioși. Priveliștea oferită de la balconul camerei nu e cine știe ce, adică se văd ceva acoperișuri de prin vecini și ceva copaci; se poate mult mai rău, desigur...

Baia păstrează aceeași notă cromatică și e de mărime medie, dotată cu tot ce trebuie: cabină de duș, vas de toaletă, chiuvetă (deasupra etajeră și - separat - suport pentru săpun și pentru periuțele de dinți), oglindă, coș de gunoi. Consumabile: hârtie igienică, 2 săpunele ambalate și 2 sticluțe cu șampon. Ordine și curățenie.

A! Prize arhi-suficiente în cameră; foarte important!

Am ascultat sfatul tânărului care ne-a cazat și am coborât la restaurant. Nu ne era foame, dar Tati ar fi vrut să bea o bere rece și i-am ținut isonul. Restaurantul se află în stânga recepției (privind din stradă) și se continuă în spatele acesteia cu o terasă, în capătul căreia este și bucătăria. Tati, care de ceva vreme este fascinat de orice idee care ține de amenajarea unei terase, a studiat și a admirat îndelung acoperișul retractabil al terasei. Eu - mai mult pavajul acoperit cu niște plăci care imită mozaicurile formate din pietricele, dar mai ales zecile de ghivece cu plante verzi și tablourile colorate ce înveselesc zidul auster de cărămidă aparentă. M-a dat efectiv pe spate trunchiul de copac „captiv” în spatele unei vitrine de sticlă, n-am mai văzut așa ceva, ideea mi s-a părut genială!

La umbra coroanei sale am servit a doua zi dimineață micul dejun. Ne-am trezit cu noaptea-n cap și ne-am făcut de lucru până la ora 8, când am coborât în micuțul restaurant. Ne așteptau platouri cu felii de salam uscat și șuncă presată, cașcaval și telemea, măsline, ouă fierte, roșii, castraveți, plăcintă cu brânză, triunghiuri de brânză topită, cutiuțe cu unt și gem, fructe (caise, piersici), pâine, suc de portocale, apă. Tot tânărul recepționer de seara trecută ne-a întrebat de sănătate, adică dacă vrem cafea sau ceai. Și tot el ne-a preparat 2 „espresso lungi” numai bune să ne energizeze pentru începutul vacanței noastre...

Am plătit la check-out cu cardul. Abia la plecare am avut vreme să admirăm un pic holul recepției, un spațiu intim și drăguț, cu fotolii și canapele, cu televizor și bar.

... Am fost foarte mulțumiți de această primă cazare de tranzit, care ne-a oferit exact ceea ce ne trebuia: un loc decent de odihnă pentru noi și pentru mașina noastră (apropo: se parchează pe trotuar, în fața hotelului). Mi-a plăcut mult restaurantul cochet, decorațiunile lui inedite. Recomand din suflet Lombardi Hotel, potrivit pentru o noapte de cazare sau chiar pentru mai multe. Deși ne place să experimentăm și să încercăm mereu chestii noi, poate vom reveni într-o zi aici, pentru că mi se pare destul de greu de găsit ceva mai potrivit decât acest boutique-hotel!

---

VIZUALIZĂRI: 1200 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI