's-Hertogenbosch (Den Bosch) - capitala Brabantului de Nord

TIPĂREȘTE

Orașul ‘s Hertogenbosch e un nume flamand dificil de pronunțat, fiind format din Her (ureche) Ogen, (ochi) si Bosch, (pădure) … astăzi mergem în sudul Olandei în capitala provinciei Brabantul de nord, readusă pe harta turistică a țării în 2016 cu trâmbite turistice publicitare care au ajuns si în cutia mea poștală, orașul comemora pe tot parcursul anului 500 de ani de la moartea fiului iubit, Jheronimus Bosch, ilustru locuitor și pictor, a cărui celebritate a depăsit granitele Europei.

Înarmată cu multă curiozitate am plecat cu trenul în august trecut, într-unul din cele mai vechi orașe olandeze, la o oră sud de Amsterdam pentru a doua oară în viață... primul botez al orașului a fost prin 2005 sub o ploaie demențială și un cer baroc de nori negri, care mi-a ruinat total vizita scurtă... îmi amintesc și pana de curent din tren, care m-a înțepenit atunci două ore într-un câmp cu vaci și flori, pe deasupra murise și bateria de la telefon... parcă era un blestem. :))

Călătoria din 2016 a debutat sub auspicii solare vesele, sunt chiar răsfățată copios cu multă căldură, urbea este ospitalieră căci Jheronimus Bosch, s-a ,,reîntors’’ în orașul natal care a îmbrăcat sărbătorește culorile raiului și infernului din tablourile sale faimoase.

Orașul ’s-Hertogenbosch sau Bois le Duc în franceză (pădurea regelui) a înflorit pe locul unei vechi case de vânătoare a lui Hendrick I, Duce de Brabant care ridică în 1185 localitatea la rangul de oraș cu drepturi comerciale.

Sunt construite fortificații în jurul localitătii pentru a o proteja de Olanda, urmele lor sunt vizibile și astăzi... e nevoie totuși de o mică lecție de istorie pentru a înțelege personalitatea acestui oraș extrem de vechi... era depăsit la vremea lui doar de Utrecht.

Brabantul de Nord , provincie sudică a actualei Olanda a savurat moștenirea sa burgundă în Evul mediu, In secolul 15 el reprezenta o provincie mare a țării, stăpânită de ducii de Burgundia.

Den Bosch este încorporat de Burgundia în 1430... treptat el înflorește și devine până în secolul 16 un important centru artistic, al picturii, artelor și muzicii.

Negustorii locali câstigau bani făcând comerț cu Anvers și Cologne, industria lânii, pânzeturilor și metalului era propsperă, orașul era renumit și pentru cuțitele de calitate realizate de mesteșugarii lui.

Însă în timpul războiului de 80 de ani Den Bosch este atacat de Printul Mauritiu de Orania în mod repetat, fratele lui Frederick Hendrick cucerește localitatea în 1629. In curând începe și represiunea religioasă împotriva catolicilor, mulți locuitori preferă să fugă.

Francezii pun mâna pe oraș în 1794 și în 1814 după proclamarea Regatului Olandei, Den Bosch devine capitala provinciei Brabantului de nord... Brabantul de sud se va supune Belgiei, această divizare a lăsat desigur amprente asupra orașului catolic.

După această paranteză istorică vă invit să mă însoțiti pietonal pe pământurile pictorului renascentist.

Den Bosch este un oraș prietenos ce a reușit să-și păstreze aceeași tipologie urbanistică ca în Evul Mediu și Renaștere.

La 500 de ani de la moartea pictorului care a pictat Grădina Deliciilor, văzută si de mine în 2016 în El Prado, străzile, obiectivele istorice principale, vitrinele magazinelor, canalele interioare ale orașului sunt mobilate din loc în loc cu monștrii, pești zburători, păsări de plastic si alte simboluri care țășnesc direct din pânzele maestrului, atacând vizual bietul turist confuz...

Dacă ar trăi pictorul ar fi capabil să găsească ușor traseele pe străzile înguste ale orașului, planul acestuia nu s-a schimbat prea mult, la sosirea mea în Den Bosch niște voluntari mi-au dat o poală de flyere ce mi-au propus un joc mult prea deștept cu găsirea simbolurilor operelor lui Jheronimus Bosch, create special pentru a aduce personajele picturilor sale la viață... am eșuat în parte.

Orașul vechi are o formă de triunghi și detine în tezaurul lui peste 500 de monumente naționale, catedrala impunătoare este bijuteria de la gâtul lui, mărginită de canalele interioare, Binnendieze.

Părăsesc incinta gării moderne din Den Bosch și atac prima linie orizontală pietonală, depășind Fântâna Dragonului sau Fântana lui Drake, care poartă numele finanțatorului ei, Bosch Drakenstein.

In spatele gării este zona modernă a orașului, podul Paliesbrug te duce din centrul orasului spre Paleiskwartier, unind orașul nou de cel vechi.

Ajung lipa lipa în inima veche, în Markt , piața triunghiulară neschimbată, ea mi se dezvăluie ca un salon medieval animat ce-mi oferă mură în gură pe tava ei pietruită obiective istorice vechi, a căror glorie nu a apus încă.

Piața veche centrală, unde a locuit și marele pictor este animată și dominată discret de

Statuia lui Jheronimus Bosch (1460-1516), care mă privește indiferent de la înălțime, fiind prea ocupat să picteze pe pânză o nouă capodoperă... el este înarmat cu pensule și cu o paletă și se uită direct spre fosta lui casă... poate e curios să vadă ca acolo e o vitrină de pantofi, ce se etalează privirii trecătorilor.

Aici în Bossche Markt au fost ridicate primele case ale orașului, statuia ridicată doar în 1930 de artistul Auguste Falise redă imaginea artistului, nu se cunoaste însă cu mare precizie dacă trăsăturile omului îi seamănă, deoarece el nu a lăsat în urmă documente, jurnale, poze.

In piață au rămas două din cele trei case unde a trăit pictorul renascentist, casa natală a pierit într-un incendiu infernal al orasului, care a marcat puternic adolescența artistului, experiența iadului și cumplita tragedie l- a marcat pe tânărul Jheronimus și pe viitorul artist.

De la 12 la 30 de ani pictorul va locui într-o casă îngustă, înaltă, pe care eu văd scris De Kleine Winst , aici a funcționat și studioul de artă, al carei proprietar a fost familia lui Jheronimus Bosch, numită Van Aken (1462-1523). La etajul unu se zice că ar fi fost atelierul unde lucra pictorul, alături de membrii familiei.

Casa cu ușă verde și frontoane poartă pe ea o plăcuță pe care scrie Jeroen Bosch 1450-1516... o mică curiozitate, clădirea aflată chiar lângă atelierul pictorului la nr 31 s-a prăbușit în timpul pregătirilor organizatorice pentru comemorarea mortii pictorului, gurile rele din oraș au spus în februarie 2016 că a fost opera diavolului.

La vârsta de 30 de ani Bosch se căsătorește cu fiica bogată a unui burghez Aleid van de Meerven și ei se mută în casa de la nr 61 din nordul pietei, cuplul nu a avut copii.

Pictorul a trăit în această piață în secolul 15, fiind martor la evenimente tulburi și tragice ale epocii... a vazut cu ochii lui ravagiile ciumei, arderea vrăjitoarelor, incendii puternice, executii, toate aceste elemente i-au afectat opera, el a fost considerat de unii contemporani ai săi un pictor al diavolului... ne vom reintâlni cu fantoma artistului și în alte locatii prin oras.

Pe un colț al pieței centrale intru în Moriaan , o clădire veche gotică cu un turn rotund din secolul 13, devenită monument național și actualul VVV, centrul de primire a turiștilor.

Această clădire e considerată cea mai veche casă de cărămidă din Olanda, ea a fost ridicată în 1220 de Hendrick I de Brabant.

Am primit și aici câteva pliante turistice utile în engleză și am localizat în subsol un pub cu bârne originale din secolul 13

Pe latura opusă a pieței centrale disting o clădire mare, cam cenușie decorată cu steaguri... mă uit la fațada clasică olandeză și realizez că este Primăria care datează din secolul 14, ea a fost refăcută în secolul 16 de un arhitect.

Clădirea este atractivă pe exterior, în interior descoperi podele de marmură, tapiserii uimitoare și sculpturi de lemn. Nu am avut însă norocul să prind un tur organizat al acesteia, el are loc doar miercurea și sămbata, între orele 13 -15 pentru o taxă de 4 euro, e doar în olandeză din păcate.

Pictorul orașului s-a întors acasă după 500 de ani, banere cu chipul și cu simboluri ale operei sale strigă de la înălțimea clădirilor istorice.

Ajung pe Hinthamerstraat unde era odată vechea casă a lui Bosch, la numărul 94 ridic din sprăncene și descopăr pe hartă că acolo este sediul unei celebre congregratii religioase bogate, Het Zwanenenbroeders-Huis numită Fratia lebedei , Jheronimus al nostru a fost membru al organizatiei, el fiind un bun catolic... a fost primul artist acceptat de această societate religioasă... interiorul poate fi vizitat, detalii pe www.zwanenbroedershuis. nl.

Această frăție este și astăzi la fel de puternică și ea se închină Fecioarei Maria, pictorul a oferit de două ori în viața lui un banchet pentru frații lui, unde s-a servit la masă lebădă, conform tradiției.

Congregația faimoasă i-a comandat lui Jheronimus câteva lucrări cu temă religioasă si un retablu pentru măreața catedrală.

A venit timpul să descopăr bijuteria gotică flamboaiantă de la gâtul vechiului oraș catolic... e semeața Sint -Janskathedral , catedrala Sf Ion, cea mai mare biserică gotică din Olanda și ,,cea mai flamandă dintre catedrale’’, ea se uită spre Parade , o altă piață largă a orașului.

Localizată între Parade și Torenstraat, catedrala construită între 1330 și1550 a fost ridicată pe locul unei vechi biserici... e un edificiu cu peste 600 de sculpturi, ea are 115 metri lungime și 62 de m lătime, intrarea este gratuită.

Locuința pictorului avea vedere spre catedrală, sculpturile și simbolurile ei suprarealiste si-au găsit loc pe pânzele artistului.

In timpul vieții lui Jheronimus B. catedrala se afla în plină construcție, pictorul nu a trăit destul timp ca să o vadă terminată... acum mă aflu în fața ei și observ că e în restaurare parțială.

Alături de catedrală este și un muzeu dedicat istoriei arhitecturale cu o bogată colectie de 200 de sculpturi din secolele 13-19.

Sf Ion Evanghelistul este patronul sfânt al orașului, statuia sa realizată de Henrick de kEISER în 1613 este plasată pe fațada de vest a corului.

In interior am admirat tavanul boltit, grandios, am trecut apoi în revistă orga superbă, naosul decorat cu statui și în partea de nord a acestuia am văzut portretele fecioarei și ale Sf Ion pictate de H. Bosch.

Cel mai miraculos artefact al catedralei este o statuie de lemn Madona din Den Bosch cu copilul din secolul 12 sau 13, creditată cu vindecări miraculoase, aflată în Capela Doamnei noastre... detalii pe www.sint-jan. nl.

Marele pictor a fost înmormântat în catedrala în 1516 … persoanele curajoase au posibilitatea să urce pentru 7 euro sus pe catedrală și să îmbratiseze monstrii lui Hieronynus Bosch … evident am rămas la sol, mai bine mă rog la Dumnezeu de jos decat de sus.:((

Am revenit în Parade, o piață centrală cu terase afară, unde avusese loc recent un concert... acum câteva sute de ani aici era locul de întâlnire al cetățenilor, exista și un orfelinat unde băieții deprindeau meseria de tâmplar și un azil pentru femei. E greu să –ti imaginezi cu ochii pe echipamentele muzicale că tot aici aveau loc în Evul Mediu executiile publice.

Am continuat traseul pietonal prin spatele uriasei catedrale și cu ochii pe indicatoarele stradale am ajuns în Cartierul muzeelor , într-o grădină cu sculpturi moderne unde se află o clădire patriciană din sec. 18.

Două muzee se află sub același acoperiș... Het Noordbrabant , un muzeu de artă contemporană al provinciei Brabantului de nord, este singurul muzeu cu picturi originale de țarani ale lui Van Gogh ... plăcera de a povesti experiența artistică va astepta un articol separat.

Am stat două ore în muzeul cu o expozitie fantastică de mozaicuri a lui Jean Fabre numită Tribut lui Jheronimus Bosch în Congo

.

Muzeul a reunit din februarie până în mai 2016 cea mai mare retrospectivă a operei marelui star, aducând în muzeu 17 picturi originale din diverse muzee ale Europei, eu nu am avut norocul să o prind de picior, însă mi-am luat revanșa cu o colectie de tablouri flamande surpriză aduse temporar de la muzeul Bruckental din Sibiu din colectia baronului... hi hi... ati auzit desigur de Omul cu tichie albastră al lui Van Dyck... nu divulg acum toate secretele.

Muzeul Brabantului este conectat printr-o grădină modernă de Muzeul Stedelijk care expune arta contemporană, unde nu am intrat în luptă cu cronometrul turistic.

Punctul final al experientei artistice l-am atins în Jeroen Boschplein unde se află

Centrul de artă Jheronimus Bosch , descopăr o biserică veche, cu o expozitie unică cu toate copiile operelor lui Hyeronymus Bosch din toată lumea... intrarea 6 euro... am rămas cu gura căscată pentru încă o oră... am revăzut o parte din capodoperele pictorului văzute de mine pe viu în El Prado, Rotterdam, Louvre și Gent.

O altă vizită a orașului poate fi cu barca pentru un cost de 10 euro în Kring Vrienden , aflată aproape de Parade și catedrală, sunt oferite tururi cu barca deschisă pe râul medieval

Binnendieze care traversează orașul și pe sub centrul istoric din Den Bosch.

Binnendieze altă atractie a orasului prietenos e o rețea de canale localizată în principal în undeground, e un loc special, o treime din canalele orasului au rămas intacte.

Sistemul de ape măsoară 12 km lungime, doar 3.5 km sunt navigabili și 1,3 km sunt acoperiti.

Pe traseul croazierei ,,Iadul și Raiul ,,am văzut câteva bărci pline de turisti care pluteau printre simbolurile de plastic ale operei lui Bosch... mi-a fost cald și frică de coaja aia de barcă ce trece prin niște canale și tunele joase întunecate, deși mi-ar fi plăcut să fiu raăsfațată cu povesti medievale de către ghid.

Am zărit pe canale câtiva monștri ai lui Bosch, figuri simbolice hidoase răsăreau din apă, ele făceau parte din itinerariul numit Experiența Bosch...

Revin în Markt si fac o reverență statuii impenetrabile... un porumbel veghează scurt pe capul pictorului mut și rece, veghind mișcările pietii.

O vizită acasă la pictorul bizar este incompletă fără un scurt popas la Jan de Groot , o veche brutărie din 1936, aflată în drum spre gară.

Aici se servește prăjitura lui Bosch numită evident Bossche Bol, e o minge de ciocolată ce seamănă cu un profiterol, pe care olandezii o servesc la cafea. bosschebollen.nl... mie mi s-a cam fărâmițat în farfurie.

Am părăsit orasul și am fluierat in surdină de admiratie... stiu că nu am deschis toate buzunarele lui, mă aștepta fluierul real al trenului să mă întorc acasă, fără peripetii și întărzieri... doar un mare of de inimă albastră, marea expozitie cu originalele pictorului flamand se terminase în mai... aveam însă o călatorie de facut la Lisabona în septembrie, unde mă astepta Ispitirea Sfântului Anton, capodopera lui Hieronimus Bosch, expusă permanent în colecția muzeului național de artă veche.

---

VIZUALIZĂRI: 2350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI