Toledo - aproape de Madrid

TIPĂREȘTE

Din Madrid am făcut două excursii pe cont propriu în împrejurimi, la El Escorial şi la Toledo, pe care le voi rezuma în continuare.

[...]

Pentru Toledo am luat autobuzul din apropierea staţiei de metrou Eliptica, biletele dus-întors costând 12 euro/persoană. Cursele sunt din 30 în 30 de minute iar în autobuz nu urcă decât persoanele care au loc pe scaune; când ele se ocupă cei care nu au apucat să urce aşteaptă la rând următoarea cursă – fără să se îmbulzească, cum se mai întâmplă pe la noi.

Toledo a fost capitala Spaniei până la 1561 când regele Felipe II a decis mutarea acesteia la Madrid. Oraşul îşi păstrează aspectul medieval, cu străduţe înguste şi întortocheate pe care nicio hartă nu le poate cuprinde în întregime, astfel că uneori te poţi rătăci.

Principala atracţie este, fără îndoială, Catedrala, construită pe locul unei foste biserici vizigote din sec. VII, lucrările începând în anul 1226 şi au fost finalizate abia în anul 1493. Aceasta explică de ce aici se oficiază liturghia mozarabică, datând tot din perioada vizigotă, iar timpul îndelungat scurs până la finalizarea lucrărilor explică amestecul de stiluri (gotic în privinţa construcţiei, mudejar şi plateresque în privinţa decorurilor interioare).

Urmează apoi Alcazarul, castelul fortificat al regelui Carlos I dar care a fost aproape complet distrus în anul 1936, în timpul războiului civil, astfel că ceea ce se vede este rezultatul unei reconstrucţii riguroase de dată recentă. El adăposteşte Muzeul Armatei şi Biblioteca, aceasta din urmă incluzând colecţia Bourbon-Lorenzana cu peste 100.000 de volume din sec. XVI-XIX. La ultimul etaj este şi o cafenea de la ferestrele căreia aveţi o frumoasă perspectivă asupra întregului oraş.

În multe muzee din oraş pot fi întâlnite tablouri de El Greco, pictorul cretan stabilindu-se aici în 1577 când a primit comanda de a picta altarul mânăstirii Santo Domingo el Antiguo. Puteţi vizita chiar Casa museo El Greco, însă trebuie să ştiţi că este o simplă reconstituire, neexistând vreo dovadă certă că pictorul chiar ar fi locuit în acea casă.

Nu trebuie ocolit nici Museo Sefardi care, în afară că este o valoare în sine pentru interiorul mudejar, adăposteşte o colecţie de obiecte ale culturii evreilor sefarzi (evrei spanioli). Să nu uităm că până la 1492, când s-a înfiinţat Inchiziţia, în Spania – şi mai cu seamă în capitala Toledo – locuiau în armonie creştini, evrei şi arabi, fiind considerat un lucru firesc ca un episcop creştin să aibă un secretar evreu sau arab. Evreii sefarzi au prosperat în Spania şi chiar după expulzarea lor (odată cu arabii) ei au continuat să prospere în Imperiul otoman, astfel că se considerau superiori evreilor aschenazi.

În final, un ultim sfat – Toledo este el însuşi un muzeu în aer liber şi, cu puţină imaginaţie, te poţi întoarce în timp pe vremea vestiţilor făuritori de săbii.

---

VIZUALIZĂRI: 6797 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI