Petalmo City Apts din Larnaca sau cum e să-l ai amfitrion pe un fost mare campion: Haig Ashdjian

TIPĂREȘTE

Fiind la prima vacanţă în Cipru, Larnaca mi s-a părut cea mai potrivită „bază” datorită transferului extrem de simplu şi facil (cu autobuzul 425), la numai câţiva euro/bilet/persoană, distanţa centru-aeroport fiind de circa 6 km. De asemenea, am căutat să găsesc o cazare care să fie amplasată aproape de plaja Finikoudes, de centrul vechi, de străzile cu magazine şi de alte obiective din oraş, dar la preţ modic, cu cât mai multe facilităţi, ce să mai vorbim, raportul calitate/preţ să fie unul cât mai bun. După ceva cercetări făcute pe booking în acest sens, m-am oprit la Petalmo City Apartments cu o poziţie foarte bună: la 250 m de plajă şi promenadă şi 200 m de P-ţa Europa şi Marina.

Adresă: str. Lourdou Vironos (Lord Byron), nr. 50, Larnaca, Cipru

N-am ştiut că hotelul ales de mine are drept proprietar şi manager o fostă personalitate din lumea tenisului cipriot şi mondial până la întâlnirea faţă în faţă care a avut loc în dimineaţa celei de-a doua zile, dat fiind că sosiserăm după orele 22,00 în seara precedentă. Nici prin cap nu mi-a trecut cine e persoana care stă în spatele hotelului, deşi comunicaserăm de vreo trei ori pe e-mail, prima dată prin intermediul booking când l-am rugat să ne păstreze acelaşi studio pe care-l rezervaserăm pentru zece nopţi şi pe urmă încă două după ce ne-am gândit că o mică extindere a vacanţei nu strică. De fapt când vrei să baţi insula în lung şi-n lat, ai nevoie şi de ceva odihnă intermediară. A fost de acord şi mi-a răspuns imediat că nici el nu vrea să ne vadă mutându-ne cu întreg calabalâcul dintr-o cameră în alta pentru numai două zile. A doua oară l-am rugat să ne asigure check-out-ul la orele 18,00 deoarece zborul era la 21,30, a fost extrem de amabil aprobând cererea. Şi a treia oară s-a învoit după ce l-am mai rugat, dându-mi seama că vom sosi la hotel seara după orele 22,00 să ne asigure intrarea în cameră. În fine, în cale afară de drăguţ, mi-a indicat un număr de cameră unde să mă adresez la sosire la o anumită doamnă manager ce ne aştepta cu cheia pregătită şi care s-a dovedit a fi sora sa, deci era o afacere de familie.

Am fost impresionată încă de la început de atenţia cu care am fost trataţi: ne rezervase un studio pentru trei persoane toată perioada, deşi pentru zece nopţi eu mă orientasem la unul mai mic, pentru două persoane, abia pentru ultimele două, pentru că nu mai găsisem unul disponibil la fel, rezervasem unul de trei persoane. Buuun, odată cu prima bilă albă a venit şi a doua când am remarcat că studioul era la etajul întâi, în vecinătatea biroului managerului, iar accesul se face şi cu liftul, deşi clădirea are numai trei etaje. Petalmo City Apartments este o clădire ce conţine 16 apartamente şi studiouri, uşor de reperat graţie culorilor tari în care este zugrăvit la exterior: grenat predominant, combinat cu galben. La parter, de-o parte şi de alta a intrării, are spaţii comerciale: la stânga magazinul Acapela specializat în muzică imprimată, suveniruri, instrumente muzicale, la dreapta taverna tradiţională To Edesma. Vizavi aveam o parcare enormă contra cost: 5 €/zi, însă nu a fost cazul, neînchiriind maşină.

Descuiem, intrăm şi găsim camera aidoma fotografiilor postate pe booking. Pe dreapta, chicineta cu tot ceea ce era necesar: chiuvetă cu trei robinete (apă rece, apă caldă şi potabilă), mobilier multiplu pe tot peretele, plită cu două ochiuri, frigider mare, veselă, ustensile de bucătărie, cană pentru fiert apa, prăjitor de pâine, ba chiar şi detergent şi burete de vase, lavetă. Pe dreapta era locul de luat masa şi holul către camera propriu-zisă şi baie. Baia, nu prea mare, dar nici mică, foarte curată, la fel şi în zona chicinetei, am uitat să precizez, era prevăzută cu cabină de duş (etanşă chiar), obiecte sanitare cu aspect de nou, suport de prosoape, oglindă cu mobiler de depozitare, deasupra unei chiuvete mici, mici de tot! Curăţenie (inclusiv schimbat prosoape şi lenjerie) se face la cerere şi contra cost, 5 €/ „şedinţa”, însă cum jumătate din timpul de vacanţă am fost plecaţi cu ziua, am solicitat acest serviciu, executat impecabil de o bulgăroaică, de patru ori. Ceea ce am sesizat în mod deosebit încă din prima seară, a fost faptul că instalaţiile erau foarte bune, scurgerile perfect funcţionale, fără urmă de îngreunare, iar la duş nu se prelingea nici o picătură de apă în afara cabinei. Prosoapele grenat şi bleu au fost în premieră faţă de albul prevăzut de toate canoanele hoteliere, atât că se asortau bine cu mobilierul şi cuverturile. Consumabilele de toate şi în cantităţi suficiente, refăcute pe măsura epuizării lor.

Camera propriu-zisă m-a uimit prin dimensiunea generoasă şi multitudinea pieselor de mobilier dinăuntrul ei: pat dublu, destul de mare şi confortabil mărginit de-o parte şi de alta de noptiere în tonurile cromatice ale camerei, bleu cu maro. Un pat single, separat de patul dublu, o canapea extensibilă ofereau mai multe posibilităţi de dormit. Zona de relaxare consta într-o masă rotundă înconjurată de trei fotolii, iar în faţa canapelei era o măsuţă joasă întregind o altă variantă de stat la cafea. O comodă cu sertare era suport pentru LCD-ul cu ecran suficient de mare şi câteva canale utile, deasupra era aparatul de AC. Pe partea opusă se afla o ditamai toaleta, la fel, cu sertare, cu oglindă mare şi taburet propriu, alte două scăunele erau dispuse pe peretele cu canapeaua, de parcă n-am fi avut atâtea locuri de aşezat! Dulapul supergeneros, cu cinci uşi, cu spaţii diverse de depozitare pentru haine pe umeraşe şi rafturi, ocupa întregul perete ce dădea spre baie. Iluminatul era asigurat de cele două veioze de la capetele noptierelor şi de becul central învelit într-un glob de culoare alb-gălbuie. Router-ul era plasat deaspra canapelei, aşa încât semnalul wi-fi mai, mai că „zbura”.

O uşă nefuncţională, situată lângă canapea, trăda o altă organizare în trecut. Ah, uitasem de balconul situat pe lungimea camerei dincolo de ferestrele ce ocupă tot peretele ce dă afară. Balconul era utilat cu mobilier de plastic: masă şi scaune, numai bune pentru a sta la cafeaua de dimineaţă, mai ales că aveam vedere la stradă.

Apropo de cafea, în prima dimineaţă, cum am terminat de sorbit lichidul revigorant, ne-am înfiinţat la uşa biroului managerului care ţine loc şi de recepţie pentru a achita preţul cazării. Am ciocănit şi Haig ne-a primit prietenos, aşa cum îi este felul, poftindu-ne înăuntru. Înăuntru, surpriză! , am avut impresia că păşim în vreo sală cu trofee din vreun club sportiv. Toţi pereţii erau decoraţi cu cupe, sute de cupe, medalii şi diplome. Pentru moment nu-mi dădeam seama unde sunt şi ce e cu mine pe-acolo. Apoi, la nedumerirea şi întrebările noastre ne-a explicat că este omologul lui Ilie Năstase în Cipru, că-l cunoaşte personal, că e cam de aceeaşi vârstă cu el (poate o idee mai tânăr decât Nasty) şi prin intermediul nostru îi urează toate cele bune. Ca şi cum noi l-am putea întâlni pe Ilie Năstase aşa, când vrem noi! Ca să impresioneze ne adresează câteva cuvinte în română, învăţate special şi îi reuşeşte. Într-o vitrină văd o fotografie din care zâmbeau larg Haig şi Novak Djokovic de la Melbourne. Îi spun că sârbul e tenismenul meu preferat şi-mi declară că şi al lui. Apoi începe o discuţie lungă cu soţul meu despre tenis şi lumea acestuia, ne înmânează cartea sa de vizită şi-şi arată amabilitatea excesivă, spunându-ne că ne stă la dispoziţie pentru orice. Am achitat cash, deşi avea şi dispozitiv pentru plata cu cardul.

Haig e un tip bine, înalt, cu barbişon, cu o alură clară de fost sportiv, foarte meticulos, aproape perfecţionist, cu o voce profund masculină şi de etnie armeană, fiind fiul unor armeni emigraţi din Cilicia (sudul Turciei), născut pe pământ cipriot. A început tenisul la 14 ani, cea mai bună performanţă a sa a fost că a reprezentat Cipru calificat pentru prima dată în Cupa Davis în 1985, acum este former, supervisor Davis Cup şi chairman (arbitru) , dar şi participant old-boys în competiţiile de profil. De asemenea, este membru al uneia dintre comisiile de tenis al Federaţiei din Cipru, dar şi vânător şi călător, membru al clubului local Rotary. Vorbeşte fluent engleză, greacă, turcă şi armeană. Fiul său, Peter Ashdjian, este directorul Muzeului Pierides din Larnaca, singurul muzeu privat din insulă. Haig ne-a recomandat să vizităm muzeul (oricum era pe lista noastră) şi să-i spunem lui Peter că stăm la Petalmo şi că venim din partea lui. Aşa a fost, Peter ne-a primit foarte bine.

La cererea noastră, Haig ne-a dat toate informaţiile de care aveam nevoie despre magazinele alimentare cele mai apropiate, şi altele în plus, dat fiind că nu aveam mese incluse în cazare, iar el ştiind exact de ce au nevoie turiştii în acest caz. Apoi am ridicat timid problema adaptorului electric, având în vedere că în Cipru există modelul britanic care nu se potriveşte cu cel al nostru. Se oferă să rezolve cerându-ne să-l aşteptăm zece minute, după care sună la uşă cu un prelungitor cu patru poziţii şi în capăt cu adaptor. Super!

Haig era şi reprezentantul unei mari agenţii locale organizatoare de excursii opţionale şi cum materialele publicitare abundau la masa din holul primului etaj, le-am studiat şi am ales excursia organizată la Famagusta.

În clipa în care am achiziţionat-o, ne-a explicat în detaliu făcându-ne chiar şi o schiţă pe o foaie de hârtie în ce constă excursia, deşi pliantul era mai mult decât clar, nelăsând loc de dubii. Mai mult de-atât, în preziua plecării, după-amiaza, a sunat la uşă îndelung şi ne-a dat bileţelul pe care-l pregătise să-l lipească pe uşă în eventualitaea că nu ne găsea acasă. Pe el erau notate toate punctele pe care trebuia să le urmăm şi să le respectăm, aşa ca la şcoală, ca nu cumva să ne scape ceva. Deşi noi glumeam pe seama acestei griji exagerate a sa, el nu părea deloc deranjat, voia ca lucrurile să iasă fără reproş.

În fiecare zi, drumul spre lift trecând prin faţa biroului său, cu uşa larg deschisă, văzându-ne, găsea prilej de socializare interpelându-ne amical. Sincer? Îmi lipseşte, deja,

figura sa bonomă, stilul său aproape detaşat de rutina cotidiană care ne întreba zilnic: „How are you today? Everything's ok? ”

Cum a fost să-l avem drept amfitrion pe Haig Ashdjian? Minunat, o experienţă inedită şi interesantă, aş repeta-o oricând şi vă recomand şi vouă, dacă veţi fi prin preajmă, s-o încercaţi.

I-am povestit pe scurt despre saitul nostru şi fiind plăcut surprins să afle că ceva similar tripadvisor există în România, i-am spus că voi scrie despre hotelul său cerându-i acceptul să postez fotografii cu el, din biroul său precum şi cartea sa de vizită. L-am primit cu drag din partea lui, ba mai mult m-a rugat să-i indic şi lui link-ul pentru a putea vedea/citi (cu google translate) cu ochii săi!

Vă rog ataşaţi următorul videoclip al Annei Vissi, o artistă ce s-a născut şi lansat în Larnaca şi, mai apoi, s-a consacrat în Grecia:

https://www.youtube.com/watch?v=ZeCjygw87Ew&list=RDZeCjygw87Ew

---

VIZUALIZĂRI: 3402 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI