Byblos - lectie de istorie

TIPĂREȘTE

Orasul Byblos sau Jbeil, este asezat pe o stinca din gresie, la vreo 50 kilometri distanta de Tripoli. Daca nu este primul oras fenician, atunci este sigur in topul celor mai vechi orase locuite continuu in toate epocile preistorice. Se spune ca el ar fi fost construit de insusi Dumnezeu.

Aici s-au descoperit locuinte unicamerale, cu pardoseala din piatra macinata cit si arme din perioada neoliticului apartinind unor pescari, locuinte vechi de vreo 8000 de ani.

In perioada calcolitica se mentinuse acelasi stil de viata, insa s-au descoperit elemente noi in ceea ce priveste obiceiul de inmormintare. Trupurile decedatilor erau introduse in vase mari de ceramica si ingopate impreuna cu bunurile lor cele mai de pret.

Legaturile cu Egiptul s-au dezvoltat pina la inceputul epocii bronzului, orasul devenind un important centru maritim de transport al lemnului pe Marea Mediterana. Lemnul de cedru era folosit in constructia de nave, obiecte funerare, etc. In schimbul lemnului, ei trimiteau spre Egipt alabastru, un fel de ghips cu aspect de marmura alba strabatuta de vine transparente, intrebuintat la fabricarea unor obiecte ornamentale (vase, mese), aur, fringhie si papirus. Orasul a devenit unul bogat si dezvoltat, motiv petru care a fost atacat de triburi de amoriti din desert citeva sute de ani mai tirziu, amoriti care au incendiat orasul in zona de coasta.

Odata ce acestia s-au stabilit aici, au si inceput reconstructia, timp in care s-au reluat legaturile comerciale cu Egiptul, de unde se timiteau spre Byblos tot felul de obiecte valoroase. Aceste comori au fost descoperite in mormintele regilor si astfel s-a constatat ca orasul fusese intr-o continua dezvoltare economica si sociala.

In jurul anului 800, in acest mediu de dezvoltare economica, a aparut cea mai importanta realizare a fenicienilor care a fost alfabetul prin simplificarea vechii scrieri cuneiforme si au atribuit fiecarui sunet cite un semn grafic. Dovada a fost inscriptia de pe sarcofagul regelui Ahiram din Byblos.

Se spune ca primele nume ale orasului au fost Gubla si apoi Gebal. Orasul de pe coasta a fost numit Canaan. Grecii veniti mult mai tirziu in oras l-au numit Byblos care inseamna papirus. Orasul a fost repede elenizat si Byblos a adoptat cultura si obiceiurile grecesti, cultura care a persistat si in timpul perioadei romane.

Istoria scrie ca in timpul primului an I. Hr, romanii, sub conducerea lui Pompei au cucerit Byblosul alaturi de alte orase feniciene. In Byblos, pe vremea romanilor s-a construit o strada marginita de o colonada ce inconjoara orasul, coloane, bai si mai multe temple.

Din cauza materialelor de proasta calitate si a gresiei moi, exista foarte putine costructii care s-au pastrat, apartinind perioadei bizantine. Alte pietre au fost luate si folosite la construirea cladirilor noi. Tot in aceasta perioada orasul a devenit scaun al unui episcopat crestin.

In timpul dominatiei arabe din anii 637, orasul a scazut ca importata, insa a trait o perioada de pace sub forma unui oras pescaresc iar ramasitele sale antice au fost acoperite cu pamint.

Mai tirziu, cind s-au inceput sapaturile aheologice s-a constatat ca ruinele vechii asezari antice fusesera acoperite de o movila de pamint ce avea o inaltime de 12 metri.

Orasul antic Byblos avea toate elementele unui oras medieval, cum ar fi :zidul de imprejmuire, caterala, castel si ce era cel mai important, turnul de aparare impotriva inamicilor care veneau pe mare, ca apoi sa fie modificat intr-un oras de tip otoman avind bazar (care exista sin in zilele noastre) moschei si case.

In anut 1924, un egiptolog de origine franceza a inceput cercetarea si timp de 3 ani a gasit dovezi concludente asupra relatiilor comerciale intre Byblos si Egiptul antic. Un an mai tirziu munca i-a fost continuata de Maurice Dunand care, la virsta de 26 de ani a venit in Liban sa descopere istoria antica. Dupa doi ani a devenit manager al sitului arhelogic din Byblos iar în 1940 director de antichitati la Inalta Comisie a Frantei pentru Siria si Liban.

Fac o paranteza si va mai spun, daca nu ati adormit pina acum, ca acest arheolog a gasit in timpul cercetarilor sale peste 45 de mii de obiecte si piese de muzeu insa in anul 1975, la inceputurile razboiului civil care a avut consecinte tragice de peste 150 de mii de morti si raniti, sute de mii de familii stramutate, pagube materiale evaluate la peste 30 miliarde de dolari, a fost nevoit sa se retraga din aceasta zona de conflict lasind in urma lui pasiunea si dovezile de netagaduit ale vechiului oras fenician.

Si acum povestea mea :

Coborind din masina am gasit un oras curat, modern, dar cu o inima antica. Strazile erau intens circulate de masini. Gunoaiele erau adunate de peste tot de firmele specializate. Am retinut ca unii incarcau sacii cu gunoaie in masina iar altii butonau la telfoanele mobile. Mi s-a parut amuzant cum, desi pareau saraci, aveau totusi telefoane de ultima generatie. Un zid inconjoara orasul si are o arcada prin care poti trece direct in partea de sus insa noi am ales sa mergem in jos, spre port.

Vechiul port este protejat de mare de o fisie de pamint inalta si stincoasa. Inca se pot vedea ramasite ale orasului vechi alaturi de constructii moderne cu pereti de sticla. In port sint zeci de terase pline cu turisti, barcute de agrement si tot felul de vase de pescuit. Strdutele sint inguste, pavate cu piatra cubica, in panta (de iesise fum din rotile unui "gipan" care incerca cu greu sa urce. fiind in urma lui si neavind unde sa ma refugiez, am crezut ca ma face afis daca ii scapa frina. era o cocoana la volan si ambitioasa cum sint femeile, a reusit sa treaca cu bine de pericol)

. Am coborit pe plaja de piatra si pot sa spun ca erau ceva gunoaie pe care cumata nu m-a lasat sa le fotografiez, zicind ca fac reclama negativa locului.

Oamenii sint prietenosi, mi s-a intimplat ca sa vad la o casa, printr=un geam, un ciine. Nemiscat fiind, am crezut ca e bibelou insa cind s-a declansat flashul, ciinele a sarit de pe masa si a venit mai aproape de geam. Am vrut sa ii ac o alta poza si am inghetat cind unbarbat si-a facut aparitia si in loc sa ma izgoneasca sau sa se uite urit la mine, a apucat ciinele de lesa si a stat cu el pina am reusit sa mai fac o fotografie. Mi-a zimbit frumos asa cum o sa vedeti in pozele ce le voi atasa.

Ce e de vizitat in Byblos:

1. Castelul cruciat -este i inconjurat de un zid inalt de piatra si intrarea de face zilnic intre orele 8.30 si 18. Biletul de intrare este de 6000 lire pentru turistii straini, 4000 lire pentru cetatenii libanezi si 1500 lire pentru studenti. Nu stiu daca si studentii straini beneficiaza de acest tarif.

2. Muzeul figurilor de ceara care care ilustreaza scene din viata de ieri si de azi a Libanului. Exitsta taxa de intrare insa nu am reusit sa il vizitam desi am asteptat la intrare mai bine de jumate de ora pe nepoata care si-a comandat o bratara gravata pe loc. Nu stiu sa va spun cit era taxa. Insa daca cineva ajunge in zona, trebuie sa viziteze muzeul.

3. O serie de biserici si manastiri cum ar fi Mar Semaan si Mar Nohra, sapate in piatra.

4. Ultimul, dar nu cel din urma este bazarul cu suveniruri ce isi marcheaza intrarea imediat linga ruinele castelului. Daca nu esti grabit,poti asculta o melodie cintata la chitara de un artist stradal .O straduta plina ochi cu magazine si marfuri de tot felul. De la haine traditionale si costume specifice zonei pina la haine moderne si chiar chinezarii, de am crezut ca am gresit continentul. Incaltaminte buna sau doar de unica folosinta. Vase din ceramica si portelan, instrumente muzicale chiar ca cele ale tobistului meu peferat, seminte si condimente de tot felul, bijuterii mai mult sau mai putin pretioase si alte cite si mai cite.

Ce m-a frapat aici, a fost ca la o terasa, un baiat care servea ceva de mincare, avea uniforma si capul acoperit cu o casca de plastic, semn ca regulile privind igiena sint foarte bine respectate.

Inchei acum desi as putea sa va mai povestesc multe si marunte sau vrute si nevrute, insa am citeva "sule in coaste" de la colegii AFA care sint cu sufletul la gura pentru a afla mai multe din aventurile mele in Liban.

Rog webul sa publice acest articol (in regim de urgenta :))) fara puncte. Asta, asa ca sa ii fac surpriza lui Dorgo si sa afle ca n-am scris chiar pentru a cistiga un bilet de avion ci pentru ca imi place competitia. Si pentru ca am cu ce!!!

---

VIZUALIZĂRI: 3751 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI