De la Struga până la... Struga

TIPĂREȘTE

Dacă sunteţi cazaţi la Izgrev Hotel Spa & Aquapark - Struga, dacă v-aţi făcut programul zilnic de plajă şi pentru moment v-aţi săturat de topogane sau de bălăceală în lac, dacă până la berea şi paharul de vorbă de la terasă a mai rămas ceva timp, celor care agrează plimbările în aer liber le voi povesti despre ceea ce pot face în acest sens acolo, la Izgrev Hotel - Struga.

Este adevărat ceea ce s-a spus şi anume că hotelul este izolat şi parcă rupt de lume. Deşi figurează printre hotelurile din Struga, de la Izgrev Hotel şi până în primul orăşel - Struga - sunt nu mai puţin de 6 km. Plimbarea pe malul lacului, doar în faţa hotelului, nu este tocmai agreabilă din cauza pietricelelor care ţi se tot frământă sub tălpi îngreunându-ţi deplasarea, aşa încât paşii te vor trage tot mai mult fie spre dreapta, fie spre stânga.

În dreapta, aninată de o stâncă, chiar de la prima plajă sau prima plimbare pe malul lacului, veţi remarca o mică şi cel puţin bizară construcţie. Într-o dimineaţă, devreme, înainte de micul dejun, paşii m-au purtat într-acolo.

Dincolo de zona barului de pe plajă, dincolo de o porţiune de teren pe care - conform inscripţiei de pe un panou - în curând se va construi ceva, cărarea duce înspre o scară de piatră, abruptă, cu balustradă. 57 de trepte aveţi de urcat dacă vă încumetaţi să ajungeţi la bisericuţa rupestră Sf. Atanasie. Când am fost eu, dimineaţa devreme, nici şopârlele nu se treziseră încă. Doar soarele mângâia uşor suprafaţa lucie a lacului şi frunzişul verde din jur. Mica bisericuţă - jumătate săpată în stâncă şi jumătate construită din piatră - primeşte în tăcere, singuratică, pe oricine. Nu vă întâmpină nici un ghid şi nici nu veţi găsi informaţii pironite pe ziduri, în mici panouri multilingve, aşa cum ne-am obişnuit să vedem în locurile turistice. Pictura de pe pereţii de stâncă, deşi deteriorată pe alocuri, păstrează încă multe porţiuni în bună stare. Altarul din lemn sculptat, neînchis, permite să admiri şi pictura de pe peretele dinspre răsărit, precum şi să remarci orificiul-fereastră închis doar cu o plasă contra insectelor. Acolo, pe altar, în semn de mulţumire, cineva lăsase două bancnote.

La o oră după răsăritul soarelui, de sus, de lângă bisericuţa rupestră Sf. Atanasie, plaja hotelului şi lacul apar într-o nouă perspectivă, demnă de imortalizat în fotografii.

Dacă veţi continua plimbarea în acelaşi sens, pe o cărare îngustă care taie hăţişul în două, ajungeţi la o zonă rezidenţială. Vile cochete, cu etaje şi scări exterioare, se înghesuie în spaţiul îngust de la poale de stâncă. Maşinile luxoase din garaje sau parcate în faţa porţilor, pe terenul viran de lângă lac, bărcile cu motor - unele la ponton, altele în curţi, în adăposturi speciale - spun că în aceste construcţii frumoase, dincolo de lumea dezlănţuită, nu locuiesc oameni de rând.

Zi de zi, dimineaţa şi seara, până pe plajă răzbat bătăile de clopot de la Kalishta Monastery, Mănăstirea închinată Naşterii Maicii Domnului. Lăcaşul ortodox situat în partea stângă a Izgrev Hotel - Struga, dincolo de plajă şi de parcul acvatic, separă zona hotelului de cea a unui alt complex turistic cu plajă proprie, Hotel Biser. Separă, dar nu restricţionează accesul dintr-o parte în alta. Trebuie însă să reţineţi că porţile se deschid la ora 8.00 şi se închid la apusul soarelui, aşa încât, dacă vă întoarceţi din plimbări mai târziu, va trebui să o luaţi pe drumul ocolit. În curtea mănăstirii marginea lacului este dalată, are arbuşti şi flori, mai pe scurt, este cea mai frumoasă parte a malului de lac.

Biserica Sf. Petru şi Pavel - mică, dar dichisită, cu un izvor care îşi face loc sprinten chiar pe sub ea - a fost închisă de fiecare dată când am trecut eu pe acolo, în schimb biserica mare a mănăstirii, închinată Naşterii Maicii Domnului, este deschisă la orice oră. Am fost acolo când curtea era pustie, iar în biserică nu era nimeni. Acolo, în liniştea profundă, privind chipurile din icoane şi de pe zugrăveli, te regăseşti pe tine însuţi.

Magazinul cu suveniruri oferă nu numai iconiţe, cruciuliţe, brăţărele şi tămâie, ci şi băuturi - vinuri şi tradiţionalul rakya. Pentru dragul meu soţ care nu m-a putut însoţi în minivacanţa din Macedonia, am cumpărat o sticlă cu rakya (10 euro/0,7 l) pe eticheta căreia era menţionat faptul că producţia de rachiuri la Kalishta Monastery se perpetuează din sec. XIV.

Deşi fusesem în biserică unde - din respect - nu am făcut nici o fotografie, cel care vindea la magazin mi-a deschis uşa şi m-a invitat în interior să pozez icoana de deasupra altarului, iar în final s-a oferit să-mi facă o poză în exterior, lângă uşa frumos sculptată a sfântului lăcaş.

Dacă aţi venit la Izgrev Hotel cu autocarul şi nu cu maşina personală, dacă totuşi vreţi să ajungeţi la Struga, aflaţi că nu aveţi decât două posibilităţi: fie rugaţi recepţia să vă cheme un taxi, fie - cei cu picioare bune şi cu mare dor de ducă - să porniţi în drumeţie.

N-am cutezat a invita pe nimeni să mă însoţească. Ba chiar, din pricina soarelui puternic, precum şi al aspectului sordid al drumului, am fost sfătuită să nu fac pietonal deplasarea de la Izgrev Hotel până în orăşel. Cu încălţăminte potrivită plimbărilor mai lungi, cu apă şi protecţie solară, m-am aventurat 6 km până la Struga.

Am trecut prin cea de-a doua poartă a mănăstirii, am străbătut faleza din faţa Hotelului Biser şi curând m-am angajat pe drumul asfaltat, dar destul de prost, care duce spre Struga. Hotel Princ, apoi două campinguri aparent nu prea populate (Rino şi Sun Rise), terenuri cultivate, şantiere de noi construcţii, moloz şi gunoi abandonat la margine de drum, din când în când câte o maşină venind dintr-un sens sau din celălalt, cerul senin şi vegetaţia abundentă de la malul lacului, iată imaginile care m-au însoţit în plimbarea mea. Dacă vă aşteptaţi să vă fascineze frumuseţea lacului, veţi fi un pic dezamăgiţi. Papura şi trestia, precum şi arbuştii de baltă - atât de înalţi şi atât de deşi - vă vor dezvălui peisajul lacustru mai puţin decât aţi vrea. În pas de marş, drumul de la Izgrev Hotel până la intrarea în Struga durează o oră.

În faţa Hotelului Aquarius, o parcare mare şi o clădire frumoasă care se profila pe malul lacului, m-a făcut să-mi îndrept paşii într-acolo. Un restaurant, un bar, alei, multe flori şi o iarbă îngrijită, dar mai ales o plajă frumoasă, pe pontoane, iată cum m-a primit orăşelul Struga. La barul de pe plajă am poposit pentru o binemeritată cola cu gheaţă, apoi am continuat spre centru. După cei 6 km pe drumul pustiu, această porţiune, cu lacul pe dreapta şi cu tot felul de construcţii pe stânga, mi s-a părut floare la ureche. Dacă ajungeţi în zonă, merită să vedeţi Hotel Drim, poate cea mai măreaţă construcţie din oraş, dar mai ales râul Drim care desparte oraşul în două, traversat de mai multe poduri ce i-au adus oraşului încă din Evul Mediu faima de "Oraş al celor 100 de poduri". Râul Drim pe care l-am văzut revărsându-se în Lacul Ohrid lângă Mănăstirea Sf. Naum, la Struga părăseşte lacul pentru a se îndrepta spre Albania, apoi spre Marea Adriatică.

Nu am intrat în Biserica Sf. Gheorghe aflată în centrul oraşului, deşi poate că ar fi trebuit. Datând din sec. XIX biserica deţine o galerie de icoane vechi (sec. XIII-XIX) în care de remarcat este icoana Sf. Gheorghe, una dintre cele mai vechi, pictată - conform unei însemnări de pe verso - în anul 1267.

Pentru că riscam să întârzii prea mult la cină, am luat calea de întoarcere. Nimic demn de semnalat. Acelaşi peisaj, acelaşi gunoi, poate doar alte maşini care treceau pe lângă mine. N-am întâlnit nici o persoană. Poate că oamenii nu obişnuiesc să facă acest drum pietonal. De la ieşirea din oraş, cam vreun kilometru, pe drumul pustiu m-a însoţit un câine. Potrivit de mare, blând, acesta mergea când în faţă, când în spate, dar cel mai ades alături de mine. Probabil că ajungând acolo unde voia el să ajungă, în cele din urmă m-a părăsit. Şi bine a făcut. Deja începusem să mă întreb ce fac cu el dacă ajunge cu mine la Izgrev Hotel.

Ei, şi dacă am povestit toate aceste mărunţişuri, poate că ar trebui să adaug şi faptul că plimbări mai uşoare se pot face şi în partea cealaltă a hotelului, pe drumul pentru maşini, ceva mai umbrit de vegetaţie. Hotelul Makpetrol se află şi el în apropiere, are piscină exterioară şi se poate ajunge acolo atât pe drumul pentru maşini, cât şi pe scările de lângă intrarea principală în Izgrev Hotel.

În final...

Ştiu că unora nu le plac excursiile organizate, în grupuri mari, conduse de ghizi care te poartă pe la obiective şi - pentru a se încadra în program - îţi dau timp liber după ceas. Pentru că şi acesta este un capitol interesant, în ideea că poate unii ar vrea să afle amănunte, voi face câteva referiri. În definitiv, excursiile organizate sunt o modalitate elegantă de a evada din hotelul uneori prea liniştit.

Excursiile oferite de agenţia parteneră sunt atât de multe şi atât de variate, încât - chiar de vi s-ar părea atractive - nu le puteţi cuprinde pe toate într-un singur sejur de 7 zile.

Tururi ale celor mai importante oraşe din Macedonia, excursie cu vaporaşul la Mănăstirea Sf. Naum, incursiune în Albania, un tur al mănăstirilor, un tur vinicol, excursie rurală şi safari cu măgari, noapte macedoneană cu preparate şi băuturi locale, tur ciclist, scuba diving, toate cu plecare de la hotel. Agenţia perteneră oferă şi pachete turistice pentru care acordă reduceri. Eu am optat pentru pachetul de bază incluzând patru excursii, în patru zile consecutive (Bitola, Ohrid şi Skopje - tururi de oraş şi excursia cu vaporaşul la Mănăstirea Sf. Naum). Achiziţionate separat, acestea ar fi costat 121 euro/persoană, pachetul complet fiind redus cu 22 euro/persoană.

În afară de pachetul de bază mai existau altele patru care - la diverse preţuri - combinau diverse excursii şi activităţi oferind discount de 8 până la 22 euro/persoană.

Dar, să mă opresc aici pentru că aceste înşiruiri de cifre pot fi plictisitoare. Dacă ajungeţi acolo, dacă sunteţi în situaţia de a alege, sunt sigură că veţi opta pentru ceea ce vă place şi ceea ce vi se potriveşte cel mai bine.

---

VIZUALIZĂRI: 5191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI