Story House Istanbul - locul de unde a inceput o poveste frumoasa (cazare in Istanbul)

TIPĂREȘTE

Printre niste stradute inghesuite, presarate cu piatra cubica si strajuite de niste cladiri ce par in paragina, daca te chinui putin (si ai si putin noroc)... dai de un hotel tare primitor si intim. Insa toate astea dupa ce ajungi in camera ta, pentru ca de afara nu arata nicidecum ca un hotel sau... ca un loc ideal de a-ti petrece sejurul in Istanbul.

Insa odata instalat aici, ai sa dai de tot mai multe avantaje si o sa fi bucuros ca l-ai ales. Cel putin asa a fost in cazul meu.

Ca sa o iau cu inceputul, odata ajunsi la statia Aksaray, venind de la aeroport, am inceput aventura in necunoscut cu scopul principal: sa gasim hotelul (care la momentul respectiv, dupa cele mai mult de 12 ore in care fusesem pe drum (Brasov-Bucuresti-Istanbul) in mintea noastra arata cam asa: un pat maaaaare... plus ce-o mai fi pe acolo :d. Dar revenind la rezolvarea labirintului in care ne aflam, am luat-o la pas, cu niste harti printate de pe Google Maps (care s-au dovedit inutile) si am tot bajbait pe strazi, dar fara vreun rezultat notabil. Am inceput sa mai intrebam oameni, insa nici daca ma intreaba cineva in Moieciu de o pensiune sunt sanse mari sa nu stiu unde este, asa ca in imensul Istanbul intrebarile noastre erau cam retorice. Apoi am zarit pe harta noastra inutila pana atunci ca aproape de hotel se afla Little Hagia Sofia, sora mai mica a batranei Ayasofya. Cu noul reper am gasit ceva oameni care sa ne indrume, insa cu cat inaintam in desisul labirintului, cu atat ne simteam si mai obositi si patul ala mare parea tot mai departe... asa ca, dandu-ne seama ca am inceput cu un labirint cam mare, am apelat la o varianta ajutatoare (am trisat putin :d) si am luat un “Taksi”. Odata cu taxi-ul a venit si prima negociere: de la 20 de lire cat ne cereau toti taximetristii, am ajuns la 15, asa ca acum ne aflam intr-o masina a carui sofer avea sarcina de a ne lasa in fata hotelului (asa am crezut noi), avand in vedere ca i-am dat adresa exacta.

Cu masina am mers maxim 5 minute, in care a cotit si s-a invartit si iar a cotit pana cand, dintr-o data, a oprit. Putin mirat, intreb soferul daca am ajuns, dar el a inceput pe turca si cand am vazut ca nu avem sanse sa ne intelegem cu el, i-am platit si am coborat din masina (mai mult dati jos :))).

Trezindu-ne afundati si mai tare in labirint, dar cu sentimentul ca patul e pe aproape, am inceput sa cercetam stradutele. Si atunci mi-am dat seama ca nu am avut inspiratia sa patrez o poza in telefon cu hotelul... stiam in mare cum arata, dar acum, ajunsi aici, parca toate cladirile semanau cu hotelul nostru. Asa ca am inceput sa inaintam pe o straduta aleasa aproape la intamplare si dupa vreo 100 de metri am zarit o femeie la un geam si ne-am grabit sa o intrebam daca stie unde este hotelul Story House Istanbul. Nu stia engleza, dar ne-a facut semn sa intram. Am ramas putin socat, cladirea arata ca o casa normala si nu avea nicio inscriptie cu numele hotelului, dar, chiar daca nu ma simteam foarte confortabil, am urmat-o pe femeie inauntru. Ne-am cocotat le niste scari inguste la capaul carora se afla o usa, iar dincolo de acea usa... Narnia! Nu, de fapt dincolo de usa se afla capatul labirintului nostru, "bucata de cascaval" dupa care am alergat pe strazi ca niste soricei. Dar ca sa revenim la realitate, "bucata de cascaval” era de fapt patul mult visat. Odata ajunsi in camera mi-au trecut dubiile si secventele pe care le aveam in cap desprinse din filmul "Taken" sau daca tot eram acolo, din Taken 2 (sau pe denumirea data de romani: Teroare in Istanbul :))).

Camera arata exact ca in poze sau ceva mai bine. Foarte spatioasa, cu un pat mare, matrimonial, flancat de 2 noptiere, iar in partea cealalta se afla o canapea si o masuta plina cu flyere. Si ca sa nu lipseasca cireasa de pe tort, aveam si o terasa care nu era deloc mica. Cand am vazut camera am uitat de toate celelalte inconveniente. Camera a contat foarte mult in parerea care mi-am facut-o despre hotel, adica una foarte buna. Dupa ce a plecat femeia care ne condusese si ne-a lasat cheia, ne-am tolanit in pat si nu dupa mult timp visam la baclavale :d

Puncte tari:

-locatie excelenta, in zona Fatih, la 10 minute de piata Sultanahmet unde se gasesc Blue Mosche, Hagia Sofia, chiar si Basilica Cistera (vreo 15 minute pana aici) si la 2 minute de Little Hagia Sofia

-camere foarte ok, cu tot ce ai nevoie in ele, curate si spatioase

-pret bun pentru ce ofera (locatie+confort) am dat in jur de 40 de euro/noapte in august

Puncte mai putin tari (nu le-as numi slabe)

-destul de greu de gasit (nici taxi-ul nu ne-a dus exact)

-lipsa receptie in hotel (de cand am venit si ne-a intampinat acea femeie, nu am mai vazut pe absolut nimeni in toate 6 zilele cat am stat; cand a trebuit sa plecam am batut pe la toate geamurile pana a aparut din nou acea femeie si i-am predat cheile. Atunci am aflat ca de fapt receptia este intr-o cladire diferita, unde am lasat si bagajele pana seara cand aveam autocarul spre Cappadochia)

-wi-fi nu avea cel mai bun semnal, ar fiind la mansarda am inteles oarecum cauza

Astea au fost doar cateva mici inconveniente care nu ne-a impiedicat cu nimic sa avem un sejur minunat in Istanbul.

Recomand cu caldura Story House Istanbul, iar daca mergeti in la portile Orientului si va place acest hotel, astept cu drag sa ma contactati si o sa va dau informatii mult mai precise care sa va ajute sa nu va faceti prima impresie ca Istanbul este un labirint.

---

VIZUALIZĂRI: 1618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI