Doi români de succes în Madrid

TIPĂREȘTE

Nu despre noi este vorba pentru ca noi am fost 4, ci despre 2 romani la care am ajuns intamplator si despre care voi aminti la momentul oportun. As vrea sa cred ca tot ce ne-au povestit ei este real, ca nu au fost doar povesti frumoase si ca mai sunt romani ca ei, cel putin acolo. Daca nu si in alte colturi de lume.

Am achizitionat de la o agentie sejurul de 7 zile.

Am aterizat la 11,15 pe aeroportul din Madrid. Dupa recuperarea bagajelor, ne-am indreptat spre iesirea din aeroport ca sa ne interesam de biletele pentru metrou. Un bilet de la aeroport pana la statia Arquelles costa 5 euro si se merge cu linia 8 pana la Nuevos Ministerios, apoi cu linia 6 pana la Arquelles. Fiind 4 persoane a fost mai convenabil sa luam un taxi care a costat 30 euro-pret fix pana in centru, indiferent de lungimea traseului...

Hotelul T 3 Tyrol este situat pe str Marques de Urquijo 4, Moncloa- Aravaca, la aproximativ 5 km fata de aeroport...

Drumul a durat cam 30 minute. La hotel am primit camerele 203 si 204 cu vedere spre curtea interioara, intre hotel si un bloc din vecinatate, deoarece am solicitat o zona linistita.

Camerele sunt maricele, au parchet laminat si aer conditionat, dar nu au minibar si nici sertare la noptiere sau soifonier. De minibar stiam de pe net, dar lipsa sertarelor m-a obsedat intotdeauana…

Minibarul este suplinit de frigiderul aflat langa receptie, in camera unde se pot lasa bagajele, dar si de aparatele de facut cuburi de gheata, aflate la etajele 1,3 5 si 7si de unde te poti aproviziona la orice ora.

Este un hotel de 3 stele, cu 7 etaje iar la etajul 8 este terasa.

Pe terasa in capete sunt sezlonguri si un dus, semn ca acolo vara se poate face plaja.

La mijloc sunt fotolii si mese unde se poate servi ceva.

Cand cautam hotelul pe internet nu intelegeam de ce nu sunt fotografii cu fatada lui: este acoperita de pomi si verdeata astfel ca nu se vede.

Camera noastra avea la intrare un hol mic si in capat este baia cu dus, apoi un alt hol mai mic spre stanga ce se deschide in camera propriu zisa, doua paturi lipite incadrate de doua noptiere ca doua scaune. In dreapta un sifonier fara usi, cu 4 rafturi mici si unul lung, pe unul fiind seiful, si 6 umerase. In fata patului este o masa lunga dintr-un perete in altul, cu tv-ul pus in dreapta.

Cealalta camera parca era putin mai mica. La intrare era baia chiar in fata, apoi spre stanga holul mic cu suportul pt troler si imediat sifonierul pe stanga, iar pe dreapta patul.

La baie, sapun verde dreptunghiular, exfoliant, gel de dus la stcluta, iar in cabina de dus gel/sampon la dozator intr-un recipient prins pe perete.

Tot mobilierul din camera are suport metallic. Nu par vechi. Doar foarte simple.

Singurul lucru care ne-a surprins, cumva neplacut a fost ca prosoapele de fata si cele mari au fost schimbate o sigura data in penultima zi, si asternuturile, aranjate zilnic, cam tot asa. Doar prosopul pe care se iese de la dus era schimbat zilnic.

Micul dejun multumitor, aceleasi produse zilnic, dar aveai de unde alege.

Dupa ce ne-am odihnit putin am iesit sa vizitam Palacio Real, aflat nu prea departe de zona in care este hotelul si despre care citisem pe internet si in ghidul pe care il aveam, ca are intrare libera miercurea pentru cetatenii UE.

Nici vorba. Dar dupa raspunsurile pe care ni le-au dat inclin sa cred ca realitatea era alta… Intai s-au uitat la cartile de identitate si au spus ca doar pana la … 50 de ani, apoi ca doar lunea dupa 14,30 ar fi intrarea libera… Dupa multimea pe care am vazut-o la intrare cand noi am iesit parea ca toti stiau de ziua cu intrare libera. Am ramas cu un gust amar, nu atat pentru pretul platit (11 euro /pers si 6 pentru studenti) cat pentru faptul ca am avut senzatia ca am fost pacaliti. Refuz sa cred ca atat ghidul cat si internetul induc in eroare.

La intoarcere, dintre toate localurile intalnite, ne-am oprit sa mancam la un bistro aflat pe aceeasi strada cu hotelul, ales pentru ca era lume multa la mese in interior si am presupus ca mancarea este buna. Pentru ca inauntru nu erau mese libere am iesit afara deoarece era cald si aveam unde sta. Meniul afisat era in spaniola. Cand a venit ospatarul l-am intrebat daca are meniul in engleza si ne-a raspuns negativ. A inceput sa ne explice in englza ce continea meniul. La un moment dat noi am comentat ceva in romana si asa ne-am cunoscut Am inceput sa vorbim, ne-a explicat pe indelete felurile de mancare pentru ca in final sa ne spuna ca bistroul era al lui si ca era in Madrid de 10 ani. Este din Sibiu si il cheama Silviu. Meniul era 9,90 euro si zilnic se schimba.

Am mancat acolo ori de cate ori reuseam sa ajungem in timp util, deoarece meniurile se gaseau pana la ora 16. Foarte amabil, Silviu ne-a spus din prima zi ca si daca intarziem putem merge la el fara grija pentru ca sigur va gasi ceva pentru noi. Programul lui nu era ca al celorlalte localuri din Madrid, ci mult mai lung. Pe langa faptul ca servirea era ireprosabila, ori de cate ori l-am prins “ de serviciu” Silviu ne aducea cate ceva in plus fata de meniu fara sa il puna la plata. In ultima zi a venit cu fetita lui de doua luni pe care ne-a aratat-o.

Pe celalalt roman, pe Victor l-am cunoscut la o pizzerie din Piata Mayor. In seara aceea cautam neaparat o pizza si am oprit la terasa respectiva. Acolo chiar Victor ne-a explicat ca era o oferta : la o pizza un pahar cu bautura. Ne-am asezat la masa si am solicitat meniul in engleza. A urmat acelasi scenariu si ne-a identificat ca fiind co nationali. Victor are 53 de ani, este un bun bucatar din Slatina si tot de 10 ani lucreaza in Spania, ca ospatar si/sau bucatar, dar cu mici intreruperi. El urma sa preia un local de care sa se ocupe impreuna cu o colega cu care lucra la acea pizerie.

Foarte vorbaret Victor ne-a povestit o multime de lucruri referitoare la sefii lui actuali, la ceea ce vrea sa faca, la conditiile din Spania si la toate locurile din Romania pe unde mai lucrase inainte de a veni in Spania. Ora era tarzie, trecut de 24 asa ca intr-un final a trebuit sa plecam, deoarece a doua zi reveneam acasa.

Victor avea foarte mutl chef de vorba si nu am reusit sa-mi dau seama daca el era foarte vorbaret sau pur si simplu a simtit nevoia sa vorbeasca cu cineva de acasa.

Nu insist asupra locurilor vizitate. Am vazut ceea ce vad turistii de obicei cand ajung in Madrid. In plus, poate, doi membrii ai familiei au ramas-dupa turul facut impreuna la stadionul Bernabeu, la meciul de sambata 9 mai dintre Real Madrid si Valencia. Au revenit la hotel foarte entuziasmati.

Ca de obicei ne-au mai ramas locuri de vizitat si in Madrid, asa ca, vreodata, vom reveni.

---

VIZUALIZĂRI: 1721 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI