Tallinn - oraşul vechi

TIPĂREȘTE

În dimineaţa zilei de 18 iulie 2013, a cincea din circuitul nostru, părăseam Hotel Tomo din Riga şi ne îndreptam spre Tallinn, capitala Estoniei.

O bună parte din cei aprox. 340 km care despart cele două capitale baltice se străbat pe un drum paralel cu linia de coastă. Peisajul este în esenţă sălbatic, cu păduri de pin care se răresc pe alocuri lăsând marea şi ţărmul ei nisipos să-ţi mângâie privirea. Am făcut un popas într-un loc pustiu, larg şi bine amenajat pentru oprirea autocarelor. De îndată ce am coborât, colegii mei de călătorie au dat năvală pe plajă să încerce marea. Pentru că în urmă cu doar două săptămâni sorbeam picătură cu picătură din frumuseţea plajelor Lefkadei, eu n-am fost impresionată nici un pic de întinderea de apă rece, plumburie, a Mării Baltice.

La Pärnu, una dintre renumitele staţiuni de pe coasta de vest - "capitala de vară" a Estoniei - am părăsit marea. Ultimii 130 km, cu nimic demn de observat şi de menţionat, au fost dedicaţi informării despre Tallinn, capitala cu cel mai frumos centru istoric din zona baltică. Filmul documentar prezentat ne-a pregătit pentru o incursiune în mica aşezare medievală cocoţată pe deal, lângă port şi pentru o plimbare de-a lungul zidurilor cu nenumărate turnuri.

Oraşul vechi este fără doar şi poate zona care îi atrage cel mai mult pe vizitatorii Tallinnului. Împărţit în două de solide ziduri de apărare, în evul mediu Oraşul de Sus (Toompea) era locuit de mai marii administraţiei locale şi ai bisericii, iar Oraşul de Jos (All-linn) de negustori, meşteşugari şi servitori.

Cel mai potrivit mod de a cunoaşte Tallinnul este o plimbare pietonală prin labirintul de străduţe pietruite, mărginite de clădiri vechi de sute de ani, descoperind pas cu pas farmecul oraşului istoric. Bineînţeles, încălţămintea comodă trebuie să fie una dintre grijile turistului modern. Cu o hartă în mână, te poţi lăsa în voia paşilor privind şi fotografiind tot ceea ce-ţi apare în cale. Cel mai frecvent, în oraşul vechi se pătrunde prin Poarta Viru, o pereche de turnuri rotunde, invadate de iederă, apoi - continuând pe strada cu acelaşi nume - se ajunge în Piaţa Primăriei.

Dincolo de cele două turnuri, de fapt rămăşiţele unei mari porţi care a inclus şi alte turnuri şi anexe dărâmate ulterior pentru a facilita traficul, te trezeşti dintr-odată în alt secol, în altă lume. Privind imaginile pe care le voi ataşa, cred că veţi fi de aceeaşi părere.

Trecerea din Oraşul de Jos în Toompea se face pe strada Pikk jalg (în traducere Picior Lung), cea mai veche stradă din Tallinn, lungă şi în pantă, care începe de sub un alt turn şi duce în Piaţa Castelului. Lühike jalg (Picior Scurt), o alee îngustă, în trepte, este o a doua cale. Folosită adesea de localnici, aceasta este o scurtătură ceva mai nouă decât strada despre care am amintit, totuşi veche şi ea de câteva sute de ani.

Dacă mergeţi însoţiţi de un ghid, cu siguranţă vă va spune că denumirile bizare ale celor două căi de acces spre vârful dealului - Picior Lung şi Picior Scurt - au generat concluzia hazlie că oraşul Tallinn şchiopătează. De asemenea vă va spune legenda potrivit căreia dealul Toompea este de fapt mormântul lui Kalev, un uriaş căruia i se atribuie fondarea oraşului. Când acesta a murit, Linda, soţia sa, i-a acoperit mormântul cărând piatră cu piatră, astfel apărând dealul Toompea pe care îl vedem astăzi. Şi pentru a fi convinşi că totul este adevărat, în plimbarea voastră veţi descoperi şi o statuie reprezentând-o pe Linda, văduva îndurerată a lui Kalev. Conştienţi de risc, în amintirea rudelor deportate în Siberia, care nu s-au mai întors niciodată şi nu au un mormânt la care să fie plânşi, în perioada sovietică locuitorii oraşului depuneau flori la acest monument.

Catedrala Alexander Nevsky - impunătoare, colorată şi cu cruci aurii pe cupolele în formă de bulb de ceapă, este cel mai important lăcaş de cult al credincioşilor ortodocşi din Tallinn. Biserica este recent restaurată, de aceea arată impecabil. În interior sunt icoane valoroase şi un somptuos iconostas. Cu ocazia vizitei noastre am aflat că biserica a fost înălţată la sfârşitul sec. XIX când Rusia ţaristă ducea o intensă politică de rusificare a provinciilor ocupate. Amplasată în faţa castelului medieval, în centrul celei mai importante pieţe, închinată unui prinţ rus - Alexander Nevsky, biserica a fost considerată de poporul estonian un simbol al oprimării ruseşti, de aceea la un moment dat s-a propus demolarea ei. Deşi estonienii au fost de acord, acest lucru nu s-a întâmplat din simplul motiv că cheltuielile de demolare ar fi fost mult prea împovărătoare.

De la ghid sau din materialele turistice, veţi afla că în timpul lucrărilor de construcţie a catedralei s-ar fi găsit o uşă de fier pe care era inscripţionat: "Blestemat fie cel ce-mi va tulbura liniştea". Evident, localnicii au crezut că la săparea fundaţiei noului lăcaş a fost deranjat mormântul lui Kalev, fondatorul oraşului şi aşa s-a mai născut o legendă numai bună de condimentat prezentările turistice.

Aflat în apropierea catedralei, Castelul Toompea, vechea cetate de scaun a Estoniei, datează din 1229 când s-a construit aici o fortăreaţă înconjurată de puternice ziduri circulare, de piatră. Mai târziu a fost reconstruit ca mănăstire fortificată, cu o curte interioară protejată de ziduri înalte şi turnuri în cele patru colţuri. Dintre acestea, doar trei au dăinuit până în zilele noastre. Din ordinul împărătesei Ecaterina cea Mare a Rusiei, la jumătatea sec. XVIII a fost construit aici un palat pentru guvernatorul rus al Estoniei. Pe fundaţia vechii mănăstiri a fost înălţată în 1922 clădirea care găzduieşte astăzi Parlamentul. Am găsit palatul roşiatic, cu două etaje şi nenumărate ferestre, în plin proces de renovare a faţadei. Nu ştiu dacă se vizitează în interior pentru că nu am avut asta în intenţie. În oraşul vechi, până în seară, încă multe alte obiective aşteptau să ni se înfăţişeze.

Kiek in de Kök, un turn de pază robust, circular, păstrează încă urmele vremurilor şi războaielor prin care a trecut, şase ghiulele de piatră înfipte în zid mărturisind despre acestea. Numele său, în traducere "a pândi în bucătărie", este o aluzie la faptul că din înălţimea sa străjerii puteau observa tot ceea ce se petrecea în casele din jur. Sunt şi alte turnuri în oraşul vechi, atât de multe încât doar harta te poate ajuta să le identifici şi să le reţii. De aceeaşi parte, Neitsitorn - pătratic, numit Turnul Fecioarei, de fapt o închisoare pentru prostituate, precede Tallitorn, Turnul Grajdului, rotund şi mult mai mic.

Nu trebuie să părăsiţi Toompea, Oraşul de Sus, fără a vizita Biserica Dome. Este prima biserică luterană din Estonia (dateză din 1219). Aici ghizii vă vor atrage atenţia că păşind în interiorul bisericii călcaţi pe piatra de mormânt a lui Otto Johann Thuve, un excentric Don Juan al Tallinnului, care a sperat că i se vor ierta păcatele dacă se va lăsa umilit, strivit sub tălpile noastre, ale generaţiilor următoare. În interior sunt şi alte morminte în care odihnesc persoane notabile. Veţi fi impresionaţi nu doar de vechimea acestor morminte, ci şi de mulţimea blazoanelor care i-au însoţit pe defuncţi pe drumul cel din urmă şi au rămas apoi, tradiţional, expuse în biserică.

Pe lângă Biserica Dome, pe strada Kohtu, se ajunge la o platformă de observare pe care n-ar trebui să o rataţi. De aici se fac cele mai frumoase fotografii panoramice ale Oraşului de Jos până dincolo de port. O altă platformă de observare, Patkuli, este mai greu accesibilă mai ales dacă nu ştiţi de existenţa ei şi nu aveţi o hartă a zonei. Reţin că ghida ne-a condus printr-un pasaj îngust chiar la platforma care oferă splendide imagini ale Bisericii Sf. Olav şi ale vechilor turnuri din Oraşul de Jos.

În perioada medievală, zona de la baza dealului Toompea era inima comercială şi manufacturieră a Estoniei, oraşul hanseatic. Se spune că era o aşezare aglomerată, cu faimă răspândită larg în lume. În sec. XIII a căpătat autonomie, având deci propria conducere şi legi de guvernare, propriile instituţii şi chiar forţe de apărare.

Piaţa Primăriei a fost vreme de secole centrul oraşului. Era şi încă mai este loc de adunări publice, de socializare şi de întâlniri la o halbă cu bere. Aici, în Piaţa Primăriei, se organizează Târgul de Crăciun al Tallinnului. Clădirea Primăriei care domină piaţa este foarte veche, se poate vizita, iar cei care o vor face vor avea şansa să vadă interioare cu tavane arcuite, pictate şi bănci sculptate în lemn, vechi de 600 de ani. În spatele primăriei încă mai dăinuie închisoarea medievală acum transformată într-un muzeu al fotografiei, iar în faţa ei o veche farmacie, una dintre cele mai vechi farmacii încă funcţionale din Europa. Bineînţeles, nu mai comercializează leacurile de acum câteva secole, dar în amintirea celor 10 generaţii ale aceleiaşi familii care a condus farmacia, într-o mică sală s-a amenajat un muzeu cu ustensile şi medicamente arhaice.

Biserica Sf. Duh, aflată la câţiva paşi de piaţă, construită în sec. XIII, este lăcaşul în care, după reformă, s-au oficiat primele slujbe în limba estoniană şi totodată locul în care a fost tradusă prima carte în limba estoniană (1535). Este o construcţie care atrage privirile datorită turnului său octogonal, alb, dar mai ales datorită ceasului colorat în albastru şi auriu, montat pe peretele faţadei. Datând din sec. XVII, acest ceas este considerat cel mai vechi din Tallinn.

Dacă aţi ajuns până aici, merită să faceţi un pas în interior pentru că veţi vedea sculpturi în lemn, un altar unic datând din sec. XV, precum şi unul dintre cele mai vechi amvoane din Estonia.

În faţa Bisericii Sf. Duh se află Sala Marii Bresle, locul de întâlnire a marilor negustori medievali, azi transformată în muzeu. Tot pe strada Pikk, la câţiva paşi, vă va atrage atenţia o frumoasă faţadă şi o uşă arcuită, sculptată şi colorată în verde, roşu şi auriu. Este Casa Frăţiei Capetelor Negre, o breaslă formată din comercianţi celibatari, străini, apărută în jurul anului 1399, care şi-a făcut simţită prezenţa doar în Estonia şi Letonia, nu şi în celelalte oraşe hanseatice din Europa.

Continuând spre capătul nordic al oraşului vechi, tot pe strada Pikk, ni s-a atras atenţia asupra unei clădiri cu ferestrele complet zidite, Cartierul General al KGB-ului în perioada sovietică. Specificând că aici a început drumul suferinţei pentru mii de estonieni, ghida ne-a descifrat înscrisul de pe frontispiciul clădirii: "Această clădire a găzduit cartierul general al organului de oprimare aparţinând puterii sovietice de ocupaţie".

Biserica Sf. Olav se află la câţiva paşi. Nu poate trece neobservată datorită turnului deosebit de înalt, pentru o vreme cea mai înaltă construcţie din lume. Cunoscută documentar din 1267, bisericii i s-a adăugat în anul 1500 un turn înalt de 159 m. Turnul clopotniţă, punct de reper pentru navigatori şi mult mai târziu turn-radio pentru KGB, a fost lovit în repetate rânduri de fulger, dărâmat şi refăcut. Turnul pe care îl vedem astăzi este ceva mai scund decât originalul, totuşi, cei care vor să admire oraşul de la înălţime, au de înfruntat un urcuş anevoios, pe scări abrupte, înguste şi în spirală.

Numai cu o zi în urmă văzuserăm "Cei Trei Fraţi" din Riga, aşa încât Cele Trei Surori şi Cei Trei Fraţi din vechiul Tallinn, ansambluri de câte trei construcţii hanseatice viu colorate, foste locuinţe de negustori şi totodată depozite de mărfuri, nu ne-au mai surprins.

Surprinzător pentru mine a fost Turnul Grăsanei Margareta (pe hărţi Paks Margareeta sau Fat Margaret’s Tower), un turn circular, de mari dimensiuni şi cu ziduri groase, aflat la poarta de la capătul străzii Pikk. În sec. XVI, când a fost construit, turnul făcea parte din sistemul de apărare a oraşului, de aceea avea puncte de observaţie şi guri de tragere pentru tunuri. În prezent adăposteşte Muzeul Maritim Estonian. De ce se numeşte Turnul Grăsanei Margareta? Nu ştiu, nu am aflat.

Dacă vă întoarceţi în Piaţa Primăriei pe strada Vene, veţi trece foarte aproape de Biserica Sf. Nicolae distrusă într-un raid aerian în cel de-al doilea război mondial, acum refăcută şi transformată în muzeu. Nu am vizitat-o în interior, dar am aflat că vechea biserică datând din sec. XIII a fost singura care nu a fost devastată la reforma din 1524 graţie ideii năstruşnice de a se turna plumb topit în încuietorile uşilor şi că aici se află cea mai renumită capodoperă a Estoniei, "Dansul Morţii". Pictura murală - macabră - datând din sec. XV, reprezintă oameni dansând cu schelete. Probabil că în Biserica Sf. Nicolae mai sunt şi alte comori medievale, dar, din păcate, noi nu le-am văzut.

În schimb am văzut Mănăstirea Dominicană, de fapt ceea ce a mai rămas din ea. Dedicată Sf. Ecaterina, mănăstirea a fost fondată în 1246 de ordinul dominican şi a avut o mare importanţă la vremea ei. La reformă a fost închisă, apoi complexul abandonat a fost afectat de un incendiu. Cine doreşte să-şi facă o imagine asupra vieţii monahale în vremurile medievale poate vizita muzeul cu intrarea din curtea interioară, apoi celelalte încăperi (bibliotecă, sală de mese, camere de odihnă) în care sunt expuse diverse obiecte din piatră. N-ar trebui ratat Pasajul Sf. Ecaterina capitonat cu pietre funerare foarte vechi, recuperate din fosta biserică.

De aici şi până în Piaţa Primăriei, zona în care urma să ne petrecem tot restul timpului alocat turului pietonal în Tallinn, nu mai este mult.

Aş vrea să mai adaug faptul că în oraşul medieval sunt nenumărate muzee adăpostite de clădiri vechi şi chiar de turnuri. Nu numai că sunt multe, dar au şi un profil foarte divers. Dacă aveţi timp, dacă aveţi răbdare şi înclinaţie pentru aşa ceva, merită vizitate măcar câteva. Intrarea este modică. 2-3 euro, nimic peste 4,5 euro/persoană adulţii, copiii beneficiind peste tot de reduceri.

După cuvenitul tur prin prăvăliile hanseatice, înteresante în felul lor, seara ne-am retras pentru odihnă la Tähetorni Hotell - Tallinn. Situat într-o zonă verde, la 9 km de centrul oraşului, hotelul ne-a oferit găzduire pentru o noapte. În zori, conform înţelegerii, micul dejun ne aştepta pregătit la pachet pentru că ne grăbeam spre port în vederea îmbarcării pentru Helsinki. Aventura noastră în Finlanda - "Ţara celor 1000 de lacuri", a lui Moş Crăciun, a saunei şi a laponilor - începea.

Dar, despre călătoria La Helsinki cu MS Viking XPRS am povestit deja, aşa încât mă voi opri aici.

---

VIZUALIZĂRI: 6815 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI