O zi pe Susak, insula de nisip

TIPĂREȘTE

Am relatat intr-un review anterior despre vacanta noastra pe insula Losinj, o insula din golful Kvarner-Croatia.

Intr-una din zile, in timp ce ne prajeam la soare pe bolovanii de pe plaja noastra, am auzit o discutie intre niste englezi care satui sa-si rupa oscioarele pe bolovanii de pe plaja, au hotarat sa plece pe o insula mitica din apropiere, insula Susak, o insula cu plaje minunate de nisip si cu ape azurii perfecte pentru scufundari.

In acel moment am intrat in pielea personajului lui Leonardo Dicaprio din filmul “The Beach”, visand deja la plaje superbe cu nisip alb si vegetatie luxurianta.

In acea seara am facut un drum in port, afland de la pescari ca nu departe de insula noastra la o distanta de cca 10 mile marine se afla insula Susak, o insula izolata pe care traditiile de secole se pastreaza inca vii, unde tehnologia inca nu a pus piciorul si unde te poti rasfata pe plajele de nisip, ulterior afland ca Susak este de fapt singura insula cu plaje de nisip din intreg arhipelagul.

Fiind incantat peste masura de cele aflate, am stabilit cu gasca ca a doua zi sa facem o incursiune pe mitica insula Susak, despre care auzisem atatea lucruri interesante.

A doua zi dimineata eram in port pregatiti de marea aventura.

Am gasit imediat o barca care facea curse regulate pe insula, transportand diverse pentru aprovizionare. Am platit 20 euro de persoana capitanului, ne-am instalat pe barca si am plecat in marea aventura.

Calatoria pana pe insula Susak a fost fara peripetii, fiind incantati de culoarea marii si de superbele ambarcatiuni cu vele care traversau golful, in marea majoritate italiene. Se pare ca italienii prefera aceste meleaguri, pentru ca am vazut foarte multe ambarcatiuni sub pavilion italian in arhipelag.

Am ajuns relativ repede pe insula, de fapt o insulita care de abia se ridica din mare, cu o suprafata totala de 4 km 2.

Insula ne-a cucerit din prima clipa cand am pus piciorul pe ea prin satucul traditional care se afla imediat langa micul port unde am debarcat, prin casele de piatra care depasesc cu mult suta de ani, prin stradutele unele pietruie, altele nepietruite unde picioarele intrau in nisip la fiecare pas, micile magazine in care puteai gasi produse traditionale croate, italiene, frantuzesti.

Am aflat ca intreaga populatie a insulei este de cca 200 persoane, majoritatea locuind in satucul descris anterior care poarta numele insulitei.

Cei care traiesc aici vorbesc un dialect ciudat, un amestec de croata, italiana, franceza, engleza, datorita primenirii multinationale a populatiei de-a lungul secolelor.

Pe insula nu o sa gasiti autoturisme, motociclete, nici macar biciclete nu am vazut, singura tehnologie fiind data de curentul electric care alimenteaza micul orasel.

Insula era denumita in trecut “ via plutitoare” datorita viilor care acopereau aproape intreaga suprafata a insulei. In prezent, se cultiva vie pe aproape o treime din insula, vinul rezultat avand un buchet special datorita climei si solului nisipos. Credeti-ma ca era foarte bun, am degustat cu un amic vreo 2 litri de caciula si ne-a placut la nebunie 

La capatul satului, am descoperit o poteca sapata in nisip de localnici, care duce spre centrul insulei. Urmand poteca, am ajuns dupa 20 minute pe platoul de deasupra satului, unde troneaza un superb far, construit in secolul 19.

Pentru 2 euro, doamna care avea grija de far ne-a permis sa urcam in varful acestuia, pe o scara in spirala foarte ingusta. De sus, am putut admira panorama arhipelagului si culoarea de smarald a apelor, facandu-ne o idee si despre geografia insulei. Am observant mai multe plaje de nisip care erau bine populate, probabil cu turisti care au venit special pentru a face plaja pe nisipul fierbinte.

Dupa ce ne-am reintors in satuc, am mai dat o raita fiind curiosi de modul de viata al bastinasilor. Am gasit aici 3 restaurante, 3 magazinase, un oficiu postal si un dispensar.

Pentru doritorii care vor sa-si petreaca vacanta pe insula, se pot inchiria camere sau apartamente in casele traditionale din piatra, pentru sume mai mult decat modice, gen 25 euro pe noapte. Am observat si o casa din piatra de vanzare pentru suma de 10.000 euro, un pret super mic pentru o insula atat de salbatica si izolata.

Plajele sunt curate, cu nisip din belsug, motiv pentru care ne-am prajit toata ziua la soare cu burtile pe nisip, dupa zilele anterioare in care am facut masaj cu pietre la propriu pe plaja din Mali Losinj. Langa plaja aveam si un restaurant unde berea rece era 3 euro iar portia de mancare maxim 10 euro.

Seara ne-am intors in port unde ne-am urcat din nou pe barca cu care venisem care ne-a transportat pe insula Losinj.

Am petrecut o zi fantastica pe acesta insula a navigatorilor, a aventurierilor, fiind hotarati sa revenim pentru a continua explorarile pe aceste meleaguri mai putin umblate, unde poti petrece un concediu linistit, unde poti trai la fel ca bunicii si strabunicii nostri, departe de zgomotul si stresul din marile orase.