Parthenonas, satul fantomă din Halkidiki, Sithonia

TIPĂREȘTE

La o altitudine de 350 m, pe Muntele Itamos, satul fantomă Parthenonas pare că veghează asupra orașului Neos Marmaras, amplasat la poalele muntelui. Cu toate că este unul din cele mai vechi sate din Halkidiki, satul Parthenonas fiind menționat chiar și de Herodot, azi este un sat părăsit, locuitorii retrăgându-se în Neos Marmaras, cel mai mare oraș de pe brațul Sithonia al peninsulei Halkidiki.

Povestea satului e tristă, ca orice loc abandonat. Rând pe rând, locuitorii au părăsit locul în care și-au dus traiul, astfel că în 1970 a fost declarat oficial sat abandonat. Satul are azi doar 7 locuitori, turiști străini care au descoperit locul întâmplător și s-au hotărât să conserve casele pentru a face turism.

Se spune că numele satului provine de la o regină fecioară, parthen, în limba greacă însemnând virgină, fecioară. Această regină trăia într-un castel în vârful muntelui. Într-o zi, micul oraș a fost jefuit de pirați și regina a căzut în mâinile bandiților. Prin tradiția orală s-a transmis legenda conform căreia regina, la părăsirea palatului, s-a întors către localnici, strigând: ”Plec fecioară! ”. Așa, satul a preluat numele de Parthenonas, satul fecioarei.

Cum se ajunge în Parthenonas? Indicatorul spre Parthenonas e amplasat la șosea, cam în dreptul localității Neos Marmaras. Am înaintat pe drumul în pantă care șerpuiește printre livezi de măslini și păduri de pini și am oprit mașina într-o parcare amenajată chiar la intrarea în sat. Era parcată încă o mașină, în rest... pustiu total. Am lăsat și noi mașina în parcare și am început să străbatem mica așezare.

Pe un panou am citit și câteva informații despre sătucul abandonat, după care am aruncat o privire în jur. Satul e pitoresc, construit în pantă, cu casele amplasate în amfiteatru, separate doar de aleile pietruite care trec pe lângă fiecare casă din sat. Mi-a amintit de satul Sirince, din Turcia, zona Ephes – Kusadasi.

Aici timpul pare că stă în loc. În jur, o mulțime de case, majoritatea construite din piatră, în stare perfectă de conservare. Obloanele sunt trase și porțile sunt închise. Multe au lacăt, dar totul pare în stare normală de funcționare, de parcă toți locuitorii ar fi la servici și dintr-un moment în altul te aștepti să se întoarcă fiecare la casa lui. Din loc în loc sunt și case ruinate, gata să se prăbușească, năpădite de buruieni. Pe alocuri vedem piese mici de mobilier, acoperite de pânze de păianjen.

Am rătăcit pe străduțele înguste, construite în pantă, având un sentiment ciudat. La un moment dat am ajuns în dreptul unui izvor. Pe zidul de piatră e scrijelit anul construcției: 1929. Fiind căldură mare, ne-am oprit să ne răcorim, întrebându-ne dacă izvorul e secat sau nu. Spre mirarea noastră, izvorul funcționează și apa era chiar rece!

Soarele e puternic și căldura e mare. Liniștea apăsătoare e tulburată doar de zumzăitul albinelor agitate în jurul smochinelor căzute din pom. Toropiți de căldură, ne-am oprit puțin la umbra smochinului.

După ce ne-am mai tras sufletul, ne-am continuat drumul prin sat. Am ajuns și la vestita tavernă a lui Paul, Taverna tradițională ”Parthenon”. Cu toate că nu ne așteptam, taverna era închisă, fapt care a păstrat aerul misterios al acestui loc uitat de lume, în care parcă nimic nu mai mișcă, totul e în perfectă stare de funcționare dar pustiu. Pe terasa sunt multe mese și scaune, umbreluțe de soare, scrumiere, totul e pregătit în așteptarea turiștilor.

Chiar dacă nu e nimeni aici, a meritat să ajungem la tavernă pentru frumoasa priveliște panoramică asupra Mării Egee și asupra Insulei Broaștei Țestoase.

La intrare sunt câteva obiecte utilizate frecvent în gospodărie, dorindu-se, probabil, realizarea unei mici expoziții etnografice și un mic altar din piatră.

Chiar dacă e un oraș fantomă, mica localitate nu are nimic înspăimântător, dimpotrivă! E un sat tradițional, cu case construite din piatră. Arhitectura specifică s-a respectat la toate casele reabilitate. Multe din ele au decorațiuni din fier forjat sau izvoare la ușa casei care sunt decorate cu ceramică pictată în motive tradiționale. Străduțele în pantă sunt în stare foarte bună, astfel că se păstrează perfect atmosfera vremurilor trecute.

Am oprit și la biserica din Parthenonas, pe care, bineînțeles, am găsit-o închisă. Construită din piatră, Biserica Sf. Stefanos datează din 1837 și e monument istoric. Deschis era doar micul templu amplasat în fața bisericii.

Am făcut și un tur cu mașina, străbătând astfel tot satul, de la un capăt la altul. Aproape de ieșirea din sat, am lăsat în urmă o cafenea. Nu era nimeni, doar propietara care ședea la o masă și tricota. Din când în când își ridica ochii privind în gol, după care, senină, revenea din nou atentă la tricotajul pe care-l avea in mână. E o imagine care mi s-a întipărit în minte...

---

VIZUALIZĂRI: 11269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI