Partea Asiatica - Bagdat Caddesi si lacrimogene prin Kadıkoy

TIPĂREȘTE

Kadıkoy

--

In week-endul 31 mai – 1 iunie, 2014; am fost doua zile la Istanbul. Am plecat sambata dimineata si ne-am intors duminica seara; avand o noapte de cazare la un hotel din Kadıkoy (am sa scriu un review separat despre hotel) – cu zbor pe Sabiha Gokcen (Pegasus Airlines).

Pe langa ceva vizite, scopul principal a fost shoppingul. Deoarece pe langa sotie, am avut cu noi o prietena de familie, a trebuit sa revizitez unele locuri care le-am vazut de mai multe ori (in partea europeana), dar vroiam sa incerc si ceva nou – de aceea am ales cazarea in Asia, avand in plan sa dau o tura si pe aici.

M-am documentat fugitiv despre aceasta parte a Istanbulului si cred ca merita doua – trei vorbe. Cel putin eu am cautat informatii si nu am gasit prea multe.

Sunt autobuze Havatas, direct de la aeroport (mai opresc in cateva statii pe traseu) si te aduc pana langa docul vapoarelor din Kadıkoy.

Am ales un hotel cat mai aproape de statia Havatas – pentru a lasa bagajele (goale) in ziua cand venim inainte de 12:00 si pentru a le putea lasa (pline) a doua zi, pana seara, deoarece trebuia sa facem check-out inainte de 12:00. Havatasul face in jur de 30-45 de minute de la aeroport. Un vapor pana-n Eminonu face aproximativ 20 de minute.

Sambata, dupa ce am lasat bagajele la hotel, a trebuit sa mergem pana-n Nisantası, unde am avut ceva treaba. Din Eminonu am luat un autobuz.

Din vapor am observat si noul pod peste Cornul de Aur, care era inca in constructie cand am fost ultima data in Istanbul. A fost dat in folosinta si exista o linie de metrou care trece peste el, facand legatura dintre sistemele de transport de pe cele doua tarmuri ale Cornului.

In drum spre Nisantası, am trecut cu autobuzul si prin noul sistem subteran din Piata Taksim. Vechiul drum a fost bagat prin subterane, iar deasupra s-a betonat o piata mare. Stopul autobuzelor Taksim e acum “underground”, existand scari care fac legatura cu Funicularul spre Kabatas si liniile de Metrou inspre zona Levent.

Peste podul cel nou, vine o linie de Metrou din Yenikapı, care are stopuri la Halic (pe pod) Sishane si Taksim continuand inspre Levent. Nu am fost cu aceste trenuri (peste pod) si nu am mai multe informatii. Pe harta nu apare sa aiba vreun stop prin Aksaray, unde sa fi facut legatura cu tramvaiul, dar probabil urmeaza sa-i faca. Daca nu fac conectie cu tramvaiul, nu vad ca aceasta linie sa aiba mare importanta pentru turisti, probabil ea fiind gandita mai mult pentru navetistii locali. La Yenikapı, se leaga cu Marmaray, care trece pe sub Bosfor inspre partea asiatica. Harta transportului din Istanbul incepe sa fie mult mai legata.

In Taksim nu am oprit, dar am observat o prezenta masiva a politiei. Aveam sa-mi dau seama mai tarziu, ca era aniversarea unui an de la protestele cu parcul Gezi si “istanbulienii” aveau din nou in plan sa faca proteste, dar au fost opriti din fasa si nu au fost lasati sa ajunga in Taksim. Pe seara Piata Taksim a fost inchisa complet de cordoane de politie.

Pe lista cerintelor de vizita, a fost Grand Bazar (deoarece duminica era inchis) si era in programul “must see” al insotitoarelor. Am apreciat spiritul de observatie al sotioarei, care a semnalat ca prin Fatih, politia si “jandarmeria” inarmata de “rascoala” e lipsa. Si-a dat seama singura ca nici nu e nevoie de ei prin aceste cartiere, populatia de aici neavand ganduri “anti”.

La intoarcerea in Kadıkoy, pe la vreo 15:00, vedem ca este ceva imbulzeala in port, dar nu intelesesem care era problema. Prin microfoane se anunta ca vapoarele spre partea europeana au fost anulate, datorita unui ordin al capitaniei. Aceasta stire nu fusese programata/anuntata si i-a luat pe multi prin surprindere. Am aflat mai tarziu motivele: “protestatarii” – under-cover, erau opriti sa ajunga in Taksim, unde aveau ganduri sa faca show pe seara.

Nu am fost foarte atent la acest aspect si dupa un scurt stop la hotel, am plecat din nou in recunoastere.

Am auzit de mai multe ori de Bagdat Caddesi (Bulevardul Bagdat) si vroiam sa vizitez aceasta strada. E o strada de shopping, lunga de vreo 14 kilometri, care merge paralel cu coasta (undeva mai in interior). Partea mai importanta de shopping, are vreo 6 km si e intre Bostanci si Kızıltoprak.

Am citit pe undeva ca e versiunea Istiklal din partea asiatica, dar adevarul e ca e mai de lux decat Istiklalul. Pe langa trotuarele largi, exista un drum cu sens unic, cu trei benzi, unde proprietarii de masini de lux isi pot scoate la incalzire caii putere. Trafic jam-urile, sunt frecvente pe aceasta strada.

E bine de vizitat mai pe seara, dupa ora 16.00, deoarece atunci strada prinde mai multa viata, multi iesind la plimbare pe racoare. Desi se afla in Asia, asta e una dintre cele mai “europene” zone ale Istanbulului, cu multi turci moderni; seculari, west looking etc.

Din strazi similare pe care le-am vazut prin lume, cred ca se apropie cel mai mult de Champs Elysees si de Omotesando (din Tokyo). Trotuare largi, magazine de lux, masini de lux si copaci inalti. Este un loc excelent pentru “people watching” – de acest aspect, avand mai mult eu grija, deoarece coechiperii dispareau prin magazine.

Un alt drum, din partea asiatica, este Sahilyolu, care merge de-a lungul tarmului Marii Marmara. Cand se vine la Bagdat Caddesi, se poate lua un autobuz inspre “Pendik” si trebuie coborat la Bostanci sau “Bostanci Iskelesi”. In Kadıkoy, autobuzele care pleaca inspre Pendik, sunt in partea cea mai din stanga, a statie de autobuz, privind inspre mare. Daca veniti cu vaporul in Kadıkoy, si sunteti cu spatele la mare, atunci desigur, ca sunt, cel mai in dreapta. :)

Pe langa autobuzele mari, mai sunt fel de fel de dolmusuri, dar nu le-am inteles exact sistemul. Am impresia ca autobuzele mari, nu intra pe Bagdat Caddesi.

La dus, am luat un autobuz din Kadıkoy, inspre Pendik si am coborat la Bostanci Iskelesi. O bucata a mers si pe Sahilyolu. Zona cu trotuar si rute pentru biciclisti.

La Bostanci, se merge pe langa Starbucks, si se face undeva stanga. Strada nu e foarte aglomerata la inceput (sunt doar cateva cafenele / restaurante pe acolo) dar apoi incepe sa prinda viata. Incep sa apara toate firmele cunoascute, Louis Viton, Armani, cele turcesti etc. Doamnele le stiu mai bine.

Pentru intoarcerea in Kadıkoy, treceti pe partea dreapta a drumului si luati un dolmus. sunt niste minibusuri galbene de 8+1. Opresc oriunde le faceti semn cu mana. Nu intelegeam de ce nu opresc pe stanga, dar aia e banda “high speed”. Dolmusurile trec frecvent si cand v-ati obosit e foarte usor de luat unul inapoi pana-n Kadıkoy. Costa cateva lire turcesti – vreo 2-3 lire de persoana.

Se pare ca era Sambata protestelor, deoarece am prins o noua “manifestare” pe Bagdat Caddesi. Un grup mare de biciclisti, care au oprit intr-o intersectie si au blocat traficul pentru catva minute, ridicandu-si bicicletele-n aer si strigand chestii de genul: “Vindeti masina, cumpara-ti o bicicleta” etc. Enviromentalistii sunt la putere pe aici.

Despre oameni, nu am sa spun prea multe, cred ca unele dintre pozele pe care le voi incarca sunt destul de elocvente.

O alta aparitie foarte frecventa prin aceasta zona, sunt steagurile echipei de fotbal Fenerbahce. Am trecut si pe langa stadionul lor, in drum spre Kadıkoy. Pe Bagdat Caddesi petrec suporterii acestei echipei, cand iau campionatul – atunci traficul fiind inchis si se da startul la carnaval.

Pe langa magazinele de lux, o aparitie interesanta din loc in loc sunt vechile case de lemn, construite pe timpul otomanilor – apartinand unui sau altui “pasha” – foarte similare cu cele de pe Bosfor. Dupa plimbareala pe Bagdat Caddesi ne-am intors in Kadıkoy cu un dolmus.

In zona Kadıkoy, in zona Carşı, sunt mai multe stradute similare cu cele de prin Eminonu – bazar in aer liber. Nu am sa numesc vreo strada anume – e mai mult un fel de urmeaza multimea.

Exista o strada si cu restaurante pe langa un bazar de peste si deoarece aveam chef de un “balıkci” am ales sa mergem la papa pe acolo. Inca nu se lasase seara si am observat prezenta masiva a “jandarmilor”, cu tunuri de apa, scuturi etc. in special pe langa port. In rest era aglomeratie, dar liniste. Multime pe stradute, pe la restaurante etc. Tinerii treceau pe langa jandarmi si isi zambeau cu subinteles, masurandu-se din ochi.

Plimbandu-ne prin bazar, deoadata dam peste un grup de protestatari. Adica au inceput sa vina pe o straduta stringand slogane anti-guvernamentale. Banuiesc ca erau pe la restaurante si la o ora anume s-au adunat. Telefoanele mobile, twitareala etc. cred ca joaca un rol important in organizare.

Cei de pe la restaurante i-au apaludat. Labirintul de stradute, face usor parcurgea unui traseu, adunarea, blocarea drumului etc. E un joc de-a soarele si pisica intre protestatari si fortele de ordine.

Si protestatarii erau organizati, avand cativa cu telefoane mobile, care ii indrumau pe un traseu sau altul. De aceea cred ca si jandarmeria foloseste multi politisti civili, pentru a le afla intentiile.

Nu am mai fost in situatii din astea de prosteste urbane si mi s-a parut interesanta joaca asta.

Am urcat la un restaurant, undeva la ultimul etaj si am halit ceva pesti. Habar n-am cum se chema restaurantul – dar majoritatea restaurantelor aveau mese la partier si la ultimul etaj. Orasul creste mereu in sus, prin fel de fel de adaousuri ilegale. Exista o viata la partier si o alta, pe acoperisuri. :)

Dupa lasarea intunericului a inceput distractia. De afara auzindu-se protestatarii (sloganele lor) si intalnirea lor cu politia. Unitatile de politie au inceput sa arunce cu gaz lacrimogene – si pot spune ca bubuiesc destul de tare. Se retrageau de pe o straduta pe alta. Cei de la restaurant au inchis geamurile deoarece a inceput sa intre gaz de afara. Tuturor participantilor la banchet, au inceput sa le dea lacrimile – zici ca eram la inmormantare.

Deoarece eram la ultimul etaj, mirosul nu era chiar usturator – dar n-as zice ca-i foarte placut. :)

La o bucata, cand ne-am plictisit, am vrut sa coboram, dar la partier nu ramasese nimeni (desi cand venisem era full) si nu se putea respira. A trebuit sa urcam inapoi. Dupa ce am stat o bucata, am plecat la hotel – doamnele mele se speriasera putin.

Politia reusise sa-i disperseze pe protestatari, sau cel putin sa-i mute pe alte stradute.

Kadıkoy e un centru al partidului CHP, de ex. vecinii din Uskudar fiind mai conservatori. E interesant de inteles aceasta politica interna a acestui maret oras.

A doua zi dimineata totul revenise la normal, ca si cum nimic nu s-a intamplat. Am vazut la stiri, ca protestatarii incercasera sa ajunga in Taksim dar nu reusisera. Dadusera ceva lupte, dar nimic deosebit.

Fiecare isi “spusese” punctul de vedere si Istanbulul se pregatea de o noua zi.

Duminica am mai fost la un nou mall din partea asiatica – Optimum Outlet (optimumoutlet.com). Se ia metrou din Kadıkoy (intrarea e pe langa port, undeva in dreapta, cu spatele la mare) si se coboara la statia Yenisahra. Este putin de mers pana la mall de la iesirea din metrou– vreo 2-300 de metri. Nu folositi exitul unde scrie “Metro” (magazinul), ci cel opus lui. Nu mai tin minte ce numar avea.

La intoarcere am luat un alt dolmus, chiar din fata Mallului. Pe masini scrie Kadıkoy - aveti grija ca mai sunt si inspre alte locatii. Mall-ul merita vizitat. Mai sunt cateva prin Kadıkoy, dar numai pe asta am avut timp sa-l vedem – si asta pe fuga.

Mi-ar place sa ma reintorc si sa vizitez intreaga zona mai pe indelete. E de recomandat pentru cei care nu sunt la prima vizita prin Istanbul. E o schimbare de perspectiva.

In rest business as usual prin vechiul oras. :)

P. s.

Noua harta cu Sistemul de transport si cu noile rute, o gasisi aici

---

VIZUALIZĂRI: 23522 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI