GHV - doar cu măsuri de precauţie

TIPĂREȘTE

În ciuda semnalelor de alarmă, am ales GHV ca variantă de cazare după ce am exclus alte câteva alternative în Sf. C-tin şi Elena, Sunny Day şi Sveti Vlas - încă mai puţin surâzătoare. Fiind unul dintre cele mai comentate hoteluri pe AFA, în pofida notelor proaste, review-urile amănunţite (mulţumim, din nou!) ne-au ajutat să ne facem o părere foarte aproape de realitate, după cum avea să se dovedească. În consecinţă, am mers pregătiţi. Întotdeauna am mai mare încredere că am înţeles despre ce e vorba din 20 rw. despre o destinaţie, chiar cu impresii divergente, decât din numai una-două păreri, fie ele şi extrem de favorabile. Însă referitor la GHV impresiile sunt aproape contradictorii, încât ai impresia că nu se vorbeşte despre acelaşi loc. Turiştii sunt diferiţi, cu experienţe şi niveluri de aşteptare diferite; în plus, unii au noroc, alţii, din păcate - nu. Petrecînd câteva zile (nopţi) aici, confirmăm şi noi că GHV e un loc cu multe şanse "de ghinion" - deşi mai scapă şi unii nevătămaţi :)

După o săptămână fără griji la Miramar (vezi impresii), mă gândeam că o să fim brusc "treziţi la realitate", dar am nutrit în permanenţă speranţa că, deşi nu vom avea parte de lux de cinci stele, ne vom descurca decent, ne vom realiza obiectivele de vizitare propuse (Euxinograd e la numai 2 km, Varna - 8 km, Aladja - 17 km) şi vom scăpa fără să ne îmbolnăvim. Ceea ce, slavă Domnului, s-a şi întâmplat! Noi am venit aici relaxaţi şi dispuşi să trecem cu vederea unele aspecte, dar de-acasă ne-am luat câteva măsuri de precauţie pentru acest mini-sejur: ne-am făcut "temele", ne-am setat nivelul de aşteptări la 3 stele şi ne-am luat cu noi "băgăjelul în caz de", pe care nu-l mai folosisem în această formulă din vremea când mergeam la Neptun (hapuri de prim ajutor, ceaiuri, săruri de rehidratare, sticks şi covrigei... etc dacă apăreau probleme, precum şi ceva domestos, spirt, insecticid, saci şi pungi de plastic etc... să fie! :)

Ajunşi la recepţie, cazarea s-a făcut destul de rapid - ni s-a repartizat o cameră la etajul 10. Fără bagaje, am urcat să vedem ce şi cum, pentru că aveam un feeling. Când am văzut şi că liftul era din cele "meseriaşe" şi oprea aproape din etaj în etaj, eram deja ferm hotărâţi să solicităm o altă cameră. Aşa că am aruncat o grabnică ochire în camera ce dădea spre parcare, dar nu am insistat cu cercetările. Ulterior am solicitat şi am primit o cameră la etajul 4 (2 etaje deasupra celui cu restaurantul - bg. socotesc parterul ca fiind et. 1) şi am şi rămas în ea: măcar puteam coborî (şi uneori urca) pe scări şi nu mai pierdeam timpul cu liftul. De cum am intrat în cameră ne-a izbit un iz de stătut, deşi funcţiona AC (model vechi). Mi-am dat seama de la ce, când m-am aşezat pe pat: cuverturile erau parcă jilave şi... câh! Le-am rulat şi le-am ascuns în dulap învelite în saci de plastic, să le mai miroasă şi cameristele după plecarea noastră... O dată îndepărtată această problemă, n-au mai fost altele majore cu camera. Mobilierul era acceptabil (nu chiar foarte modern), praful şters (pe porţiunile vizibile), paturile (saltele, aşternuturi) ok, "noptiera" dintre paturi adăpostea un aparat de radio demn de muzeu; la baie - relativ decent (obiectele sanitare şi blatul de la chiuvetă curate, consumabile, prosoape). Dulapul de pe hol, dotat cu kit pentru pantofi şi umeraşe, avea poliţe foarte înguste şi adânci de numai 20 cm, fiind potrivite mai degrabă să găzduiască teancuri de batiste, nu haine de vacanţă. Mocheta nu era chiar... de vis, dar măcar n-avea găuri sau pete vizibile, la fel pereţii - deşi se vedea că nu erau proaspăt zugrăviţi. Minibarul era ticsit cu produse din cele "faine" - am avut senzaţia că stăteau acolo din sezonul trecut, iar una din sticluţele de wiskey era începută (!). Balconul, ca şi pereţii exteriori ai clădirii hotelului, era nefinisat, cu plăci de beton "nude", iar pe jos era un covoraş din piese de cauciuc (menit să mascheze aspectul de şantier). Curăţenie s-a făcut, în sensul că se golea coşul de gunoi în fiecare zi, schimbau prosoapele şi aduceau consumabile; au aspirat în cameră şi au schimbat aşternuturile o singură dată (noi am stat puţin). Deci cazarea - relativ bine (am închis ochii la unele aspecte care nu făceau chiar cinste gazdelor, dar nu au fost probleme majore).

Resortul cuprinde, în afara GHV, alte patru hoteluri, dispuse pe două niveluri, în cadrul unui parc întins, cu multe spaţii verzi, copaci umbroşi, smochini încărcaţi de fructe (necoapte încă), leandri de toate culorile şi o mulţime de specii de brazi şi pini. Piscina exterioară de la GHV a fost ok (apa uneori p. m. era cam rece) şi, chiar dacă nu mergeam la prima oră, se vedeau mereu baldachine şi şezlonguri (pe iarbă) neocupate. Pe ici pe colo - mici pete de rugină sau vopsea "sărită" - se simţea nevoia unei renovări, amânată prea mult timp. Piscina interioară avea apă caldă - cu aerisirea stătea cam prost. Sala de fitness era dotată cu multe aparate şi nu era niciodată aglomerată. La plajă se ajunge coborînd pe o scară largă cu vreo 70 trepte - de urcat înapoi e mai nasol, mai ales în plin soare. Ca alternativă, de pe plajă se poate urca folosind liftul din H. Rubin, până la etajul 5 - cel cu recepţia şi apoi, pe la umbra copacilor seculari, până la GHV. Plaja nu era cine ştie ce minunăţie şi nici foarte curată, dar intrarea în apă era lină şi şezlonguri erau suficiente. Din faţa H. Rubin se poate plonja direct în mare de pe platforma betonată, prevăzută cu scăriţe metalice, ca de piscină. Dar apa e destul de adâncă, n-am văzut prea mulţi curajoşi cât ne-am plimbat pe-acolo. În schimb, am văzut în prima seară un delfin :)

Pentru divertisment, la poalele scărilor ce duc spre plajă e amenajat un mini-teatru de vară, pe a cărui scenă se organizează seara discotecă pentru pici, urmată de mici spectacole cu artişti locali. Noi n-am "prins" prea multe, preferînd să vizităm Varna - nici nu am reuşit să găsim afişat pe undeva programul de entertainment). Lângă faleză este amenajat un loc de joacă, cu saltele şi tobogane gonflabile, băncuţe şi scăunele pentru pictat-desenat, un titi-car dezafectat... Am văzut că pe tobogane copiii erau supravegheaţi de animatori, deşi cred că erau şi părinţii prin preajmă. În orice caz, nu era prea mare înghesuială la locul de joacă. Toate hotelurile au propria piscină şi mai toate au şi piscinuţe cu tobogane pentru copii.

Cel mai trist aspect e cel referitor la mâncare. În prima seară, urcînd scara-melc ce trecea prin faţa restaurantului principal, pentru a merge în cameră să ne pregătim de cină, am avut surpriza să vedem o coadă considerabilă la uşa sălii de mese. Nu ne aşteptam să vedem o aşa aglomeraţie, demnă de reducerile de Black Friday, dar oamenii aceia ştiau ei ce ştiau! Noi am ajuns la masă după vreo oră de când se dăduse startul la cină şi am luat contact cu realitatea de care se plânge toată lumea: feţe de masă murdare, mese fără tacâmuri, tăvile, puţine la număr, mai mult goale... Pentru şerveţele am făcut mai multe ture prin restaurant, la fel şi pentru un polonic (ca să descopăr ulterior că cel pregătit iniţial fusese scufundat în cuva cu supă). Cert e că bugetul pentru mâncare e foarte strâmtorat. Din ce-am văzut, sosurile erau de la conservă, garniturile - legume de la pungă, congelate (... în plină vară, în ţara grădinarilor şi zarzavagiilor!), iar supele - de la plic. Este evident că denumirea restaurantului principal (Belle Epoque) e dată "la derută"... sau se referă la o anumită "epocă de aur" - cu mâncare puţină şi nasoală, atmosferă gloomy, cozi şi disperare "să apucăm până nu se termină". Farfuriile umplute cu vârf nu ajungeau în bună regulă la mese, astfel că prea ades pe jos se vedeau felii de pâine, fructe, diverse lichide... Evident că la atmosfera din restaurant şi nervii pe care ţi-i faci contribuie în mare măsură şi apucăturile oaspeţilor, faptul că farfuriile se umplu cu mâncare până la refuz şi inevitabil mai cade din ea pe mese sau pe jos, cei mici sunt lăsaţi de capul lor să se descurce singuri, lingura de servit un anumit fel de mâncare e folosită pentru mai multe tăvi, aşa încât în salata verde găseşti urme de brânză, în supă - firimituri de cine ştie ce, în cartofi - urme de ouă...

Însă în dimineţile următoare am mers la masă devreme şi aşa am beneficiat de locuri disponibile unde doream, înăuntru sau pe terasă, feţe de masă (nu chiar noi, dar) curate, mese pregătite cu tacâmuri şi pahare, iar în zona de autoservire, tăvi şi platouri (atâtea câte erau, nu prea multe) nerăvăşite. Cozile la plită-grătar erau considerabile: singurul bucătar care se vedea în peisaj cu o mână făcea ochiuri şi cu cealaltă - clătite... iar în condiţiile în care mulţi turişti luau, fiecare, câte 5 - 6 ochiuri şi până la zece clătite, un calcul al probabilităţilor te făcea să renunţi să te mai aşezi la rând.

În celelalte zile am apelat la restaurantele tematice, atât pentru prânz, cât şi pentru cină: italienesc, asiatic, barbeque sau Grand Albatros (fish restaurant). La prânz se putea merge fără rezervare la oricare din ele (Albatros nu funcţiona decât seara). Pentru cină rezervările, pe tranşe orare, se făceau în holul principal, la măsuţa de Guest Relations, la D-ra Stela şi colegul ei, începând de la ora 9 a. m. pentru seara respectivă. Noi mergeam să rezervăm după micul dejun şi niciodată coada nu a fost extrem de mare (10 - 12 persoane şi avansa repede, că nu era de spus decât ora preferată şi numărul camerei). "Bătaia" era pe Albatros: mulţi solicitau câte 8 - 10 locuri o dată, ca să fie cu familia / prietenii, deci locurile disponibile se epuizau rapid, generînd mereu bombăneli şi suspiciuni din partea celor care "nu apucau". Noi am fost dintre "cei fericiţi" şi am constatat că oferta la Albatros ar fi putut da dovadă de mai multă imaginaţie, iar menu-ul pentru copii era o porcărie (scuze!). La fel şi la celelalte restaurante (le-am vizitat pe toate, cu excepţia celui de pe plajă), unde nu au fost niciodată toate mesele ocupate. Poate şi pentru că la prânz era o singură variantă de menu, iar seara - doar două variante (pentru salată, fel principal şi desert, aceleaşi mai multe zile la rând). N-am avut, slavă Domnului, probleme, în sensul că, deşi oferta nu era prea variată sau apetisantă, totuşi nu ne-am simţit rău de la mâncare, nici n-am flămânzit. Între orele 14-16:30 mai funcţionau un restaurant-terasă pe plajă şi alte trei chioşcuri care ofereau noodles, respectiv frigărui sau burgers şi cartofi prăjiţi. Tot cu acelaşi program, chioşcul din faţa H. Dolphin avea trei sortimente (trei culori) de îngheţată la cupă şi uneori ambalată. La cofetăria Il Dolce Italiano din GHV, unde se serveau după masa de prânz, sandwich-uri şi fursecuri, s-a oferit într-una din zile îngheţată la cornet sau pe băţ (ambalate) în regim AI. Altminteri, aici se vindeau cafea şi câteva feluri de prăjituri (felii de tort) cu 4 lv / bucata - localul era mai mereu gol.

Per total, noi n-am avut probleme de sănătate de la mâncare (în prima seară nervii mi-au trecut relativ repede, deci să zicem că nu se pune); nici reproşuri majore la capitolele cazare sau "bronzare". Şi am văzut şi un delfin.

Pe de altă parte, însă, aspectul vetust şi nevoia acută de renovare a hotelului, dotările "ca să fie", atitudinea generală tip "las' că merge şi-aşa", comportamentul personalului care te făcea să te simţi... nasol (în special în restaurante şi la bar, angajaţii erau parcă resemnaţi şi priveau distant-superior, dar neputincioşi, "hoardele flămânde şi însetate") şi opţiunile pentru servirea mesei, diverse numai în aparenţă, ne-au lăsat în multe privinţe senzaţia că turiştii sunt toleraţi, nu bine-veniţi. N-am înţeles cum au gândit cei de la GHV posibilităţile de masă: oferă teoretic o groază de opţiuni şi niciuna nu e ca lumea. Cofetăria pare inutilă, fiind mai mereu goală, restaurantele tematice unde oferta se limitează la unul-două feluri de mâncare, aceleaşi mai multe zile la rând, nu sunt atractive pentru cei care au sejururi mai lungi. GHV plăteşte o armată de personal şi o groază de spaţiu utilat, amăgind turiştii şi păcălindu-se că are restaurante cu specific. Turiştii cazaţi în celelalte hoteluri din resort pot mânca la restaurantul principal Belle Epoque, ceea ce contribuie la marea hărmălaie de aici. Şi cum probabil că la restaurantele celorlalte hoteluri e încă şi mai nasol decât la Belle Epoque, turiştii de la GHV nu sunt interesaţi să le viziteze, aşa că nu sunt şanse ca aglomeraţia să se dilueze. Chioşcurile cu frigărui, tăiţei şi burgeri ar putea foarte bine lipsi probabil, dacă restaurantele principale şi cele tematice şi-ar îndeplini menirea. Turiştii acuză serviciile, managementul dă probabil vina pe turişti, care la rândul lor se tem să nu rămână nemâncaţi... toată lumea e nemulţumită şi impresia generală e "de cacao". Nu înţeleg de ce celor de la GHV nu le pasă - e clar că ştiu şi ei foarte bine că nu reuşesc să atragă şi să-şi mulţumească turiştii (în full sezon mai au locuri libere şi fac "oferte speciale").

Noi am "scăpat cu bine" din aventura GHV (am stat şi puţin). Nu e obligatoriu să ai ghinion, dar stai în stres, GHV nu e chiar o destinaţie unde beneficiezi de confort şi lipsă de griji. Aş recomanda multă atenţie şi măsuri de precauţie persoanelor sensibile sau cu alergii şi mai ales familiilor cu copii mici. A propos: la Belle Epoque scaunele pentru masă destinate bebeluşilor sunt improvizate din scaune de bar, din cele înalte, cu braţe, la care e ataşată o curea cu care probabil managerii GHV se aşteaptă ca părinţii să-şi lege copiii de scaune. Nu am văzut pe nimeni riscînd să le utilizeze: la masă oamenii preferau să îşi ţină copiii mici în braţe sau în cărucioare.

Nu cred că GHV poate avea scuze - cum am văzut că pledează unii - de genul: "Păi, la banii daţi, ce vreţi? " În primul rând, turistul plăteşte preţul solicitat de hotel. Nu i se spune că serviciile de 5 stele costă atât şi el începe să se tocmească: "Dar la jumătate sau 3/4 din preţul ăsta, ce oferiţi? " Prin urmare, normal ar fi ca hotelul să ofere serviciile promise şi achitate de turişti. În al doilea rând, diferenţa de tarife faţă de alte hoteluri bg. (Club Miramar, de exemplu) nu e chiar aşa de mare ca să reprezinte o ofertă de nerefuzat şi să oblige turistul să treacă cu vederea chiar orice [cel puţin pentru noi n-a fost cazul: per adult / noapte, cu EB, a fost 50 EUR la GHV, 57 EUR la Miramar - iar aici am plătit puţin mai mult pentru că ne-am câcâit cu rezervările şi în cele din urmă am luat sejurul printr-un tour operator german; dacă ne hotăram mai din timp, oferta operatorilor bg. era 53 EUR. E adevărat că Miramar are doar 4 stele şi mai puţine pretenţii... poate de aceea şi reuşeşte să le onoreze! ]

Deşi am scăpat teferi după acest mini-sejur, nu m-aş mai aventura şi altă dată. Sigur că uneori şi la "pomii lăudaţi" ai surprize neplăcute, la urma urmei, orice călătorie e o aventură cu riscuri. Noi am ţinut cont de rw. celor care au fost aici şi de recomandările de "strategii" şi ne-am convins, o dată în plus, că nu iese foc fără fum... Concluzia: Nu aici şi nu aşa am vrea să ne petrecem zilele de vacanţă (întotdeauna prea puţine) ! Există destinaţii mai faine, cu condiţii mai bune, cu un raport preţ / calitate incomparabil superior! Sănătoşi să fim şi Doamne-ajută! (că, după câte văd şi pe AFA şi din ce aud tot mai des şi de la alţii, nu e bine să te laşi în nădejdea hotelierilor, dintre care unii au o părere exagerat de bună despre serviciile lor)

---

VIZUALIZĂRI: 2398 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI