Ansamblul monahal Monserrat - intre cer si pamant

TIPĂREȘTE

Vizita in parcul natural Montserrat a fost a doua parte a excursiei achizitionate prin Catalunya bus touristic, firma organizatoare de excursii din Barcelona, dupa vizitarea in dimineata aceleasi zile a Coloniei Guell (vezi impresii). Dupa ce am vizitat MiniSagrada coloniei Guell cu puternice impresii asupra maiestriei geniale a lui Gaudi ne-am imbarcat in autocarul care avea sa ne duca spre Montserrat. Fiind duminica dimineata, luna august, full season, in autocar turisti de toate natiile, insotiti de ghid vorbitor cu mare dexteritate si corectitudine de limba engleza dar si franceza, incercam sa-mi tin cat mai bine ochii larg deschisi asupra drumului ce aveam sa il parcurgem, caci citisem cate ceva despre amplasarea de exceptie a ansamblului monahal, vazusem si cateva fotografii, insa asteptarile mi-au fost mult intrecute de realitate.

Am strabatut valea raului Llobregat si printre dealurile de mici dimensiuni ca si inaltime am zarit inaltandu-se mandru, parca intr-un peisaj selenar, Muntele Zimtat, sau Muntele Sfant al zonei, alcatuit din coloane de bazalt, simbol al libertatii si identitatii nationale catalane.

Distanta de la Barca este de cca 60 km. si in zona Monistrol de Monserrat la 725 m. altitudine am vazut unul dintre cele mai frumoase locuri pitoresti ale Catalunyei. Autocarul ne-a lasat la gara din care a plecat cremaliera. Erau si grupuri organizate dar si persoane venite separat, pe cont propriu, de toate varstele si toate natiile. Peisajul vazut din cremaliera care a urcat cca 15 minute, poate nici atat mi-a parut a fi dintr-un film science fiction. Urcand se vad in urma vaile si dealurile iar in lateral se inalta coloanele bazaltice ale muntelui, varfurile acestuia parand a fi niste degete uriase de piatra. Se spune ca in zilele senine, Montserratul, adica muntele sfant iubit de populatia catalona poate fi zarit din orice parte a Catalunyei. Oare??? Muntele se mai numeste si muntele cu 100 de varfuri, cel mai inalt varf fiind Sf. Ieronim de 1236 m. inaltime.

Coloanele majestoase ale muntelui din spatele manastirii poarta denumiri edificatoare conforme formelor pe care le au precum Mumia, Trompa Elefantului, SanSalvador, La Mornieta.

In spatele manastirii sunt de asemenea mai multe schituri printre care Sant Dimes, schitul Sf. Cruci, Sf. Treime, Sant Benet, Sf. Cecilia, Sf. Benedict de Nursia.

Un dreum special este Drumul Crucii care duce spre pestera sfanta (Santa Cova) locul unde se spune ca a fost gasita icoana Sfintei Fecioare.

Se apropia ora pranzului si la coborarea din cremaliera ghidul ne-a indemnat sa intram cat mai repede in biserica pentru a prinde sfarsitul slujbei dar mai ales dupa cum se stie la ora 13 incepe corul Esculania, care reprezinta punct de mare atractie al manastirii.

Capela initiala de la 888 a fost inlocuita cu o capela fondata in 1025 de abatele Oliba Ripol fiu al contelui Besalu. Primii credinciosi au venit prin sec. XI-XII iar calugarii si-au gasit aici un loc de refugiu in liniste si pace, printre coloanele de bazalt ale muntelui si prapastiile inconjuratoare, sespendat parca intre cer si pamant.

In secolul al XIII-lea manastirea a inceput sa capete renume, in 1409 Papa acordandu-i independenta fata de abatia Ripoli. Intre 1560-1592 un abate cu resurse proprii dar si de la pelerini, schiteaza noua forma a manastirii. Nu numai taranii dar si cei mai cu stare faceau pelerinaj la Montserrat si apoi la Santiago de Compostella.

Povestea spune ca si Sfantul Graal - pocalul din care Isus ar fi baut la Cina cea de Taina ar fi fost vazut in acest loc pazit de Moreneta. Chiar si fanaticul Himmler un iubitor al zooterismului a venit sa puna mana pe statuia Sfintei Fecioare.

Manastirea a fost sfintita in 1560, dar armatele lui Napoleon in 1812 au distrus in mare parte manastirea ca de altfel asa cum sustin catalonii si multe alte edificii istorice, orase precum Girona (vezi impresii). Poate de aici si resentimentele pe care acestia le au si acum fata de francezi. In secolul al XIX-lea a fost reconstruita cu elemente moderne. Fatada originala din 1592 a fost reconstruita in 1901. S-au mai facut lucrari pe exterior si recent intre 1992-1996. Din capela initiala s-a pastrat un singur perete cuprins in atriumul bisericii actuale. Dar nu am sa continuicu multe date istorice pentru ca sigur daca sunteti interesati le veti gasi din abundenta la un simplu click. Au curs rauri de cerneala despre acest asezamant. As vrea numai sa amintesc ca insusi Papa Paul I a venit sa se roage la Montserrat in 1982.

Basilica este ornata cu basoreliefuri reprezentand cei 12 apostoli precum si scene biblice. Ceva asemanator am vazut la Catedrala din Evora /Portugalia (vezi impresii). Sunt in interiorul bisericii multe sarcofage ale cavalerilor medievali situate pe laterale.

Interiorul este acoperit frapant cu mult aur. Orga este de data mai recenta dar si asa este remarcabila si nu face nota discordanta. Se spune ca insusi Wagner dupa ce a vizitat asezamantul a fost inspirat compunand opera Persifal.

Am intrat in incinta bisericii prin Piata Sf. Maria proiectata de Josep Puig I Cadafalch, observand in dreapta o coada de zeci de persoane care asteptau sa intre pentru a trece pe la Moreneta. Nu ar fi fost timp asa incat am intrat in basilica plina de turisti de toate nationalitatile, rusi, nordici, asiatici adunati toti la un loc intr-o liniste deplina ascultand cu sfintenie si uimire ultima parte a slujbei religioase.

Cea mai mare bucurie a fost ascultand corul Escolania. Este unua dintre cele mai vechi scoli de muzica din lume, datand din sec. al XIII-lea. 50 de baieti intre 9-14 ani care intra in scoala dand diferite concursuri si teste riguroase, din toate categoriile sociale invata aici in afara de programa scolara normala, teorie muzicala, pian si obligatoriu al doilea instrument, muzica vocala. Corul canta obligatoriu Salve si Virola (imnul inchinat Fecioarei din Montserrat). Muzica interpretata de copii vine parca dintr-o alta lume, undeva ai senzatia ca divinitatea s-a coborat printre ei. Calugarul care prezinta corul si saluta pelerinii a facut-o in 7 limbi de circulatie internationala. De asemenea si copilul care a incheiat cu rugaciunea de pranz a reprodus-o tot in cele 7 limbi.

Dupa terminarea programului corului pelerinii au inceput sa plece asa incat fiind mai putina lume ne-am asezat la intrarea spre coridorul lateral dreapta care avea sa ne duca la Moreneta.

Sfanta Fecioara - Moreneta se spune ca a fost sculptata de insusi Sf. Luca si adusa de Sf. Petru in anul 50 d. H la Montserrat. Statuia Maicii Domnului cu pruncul in brate, Madona Neagra e facuta din lemn. Legenda spune ca are aceasta culoare pentru ca o raza de lumina puternica a ars lemnul din care era facuta sculptura atunci cand a fost descoperita de pastori. Dar dincolo de poveste se pare ca, culoarea inchisa a fetei si a mainilor se datoreaza plumbului din vopseaua folosita. Imnul manastirii cantat de copiii de la Escolania spune: "cu o sabie de foc ingerii au despicat dealurile pentru a cladi palat". In aceasta manastire, Moreneta devenita din 1881 sfanta patroana a Catalunyei se afla in spatele unei nise deasupra altarului. Ca sa ajungem la ea am trecut pe langa mormintele lui Joan de Aragon si Bernat de Vilamari. Am urcat o scara remarcabila din marmura si apoi am ajuns in fata Madonei protejata de un geam de jur imprejur si numai mana dreapta in care tine un glob poate fi atinsa de pelerini. Se spune ca daca atingi globul intri in relatie cu divinitatea. Se pare ca nu am fost norocoasa.

Legenda mai spune si ca neputand fi mutata din loc statuia, calugarii au fost nevoiti sa construiasca manastirea in jurul ei. legende...

Nu am putut sta foarte mult din respect pentru ceilalti pelerini care doreau sa ajunga in dreptul Morenetei.

Am iesit bulversata inca o data de frumusetea interioara coplesitoare a bazilicii. Am vizitat muzeul manastirii cu lucrari de Carravagio, El Greco, Monet, Sisley, Picasso, Dali, din pacate nu este admisa fotografierea asa incat nu am poze.

Manastirea are o sala de congrese unde au loc seminarii culturale, o biblioteca cu peste 300.000 de volume, birourile eclesiastice dar si un hotel de 3*., in care nu am intrat.

Dupa ce am admirat inca o data frumusetea si bogatia interioara si exterioara a ansamblului ne-am indreptat spre Funicularul Sant Joan unde dupa ce am platit 8 eur/bilet am urcat spre varful muntelui 1224 m. altitudine.

Se poate urca si pe jos, chiar sub funicular erau scari, insa voiam sa ne bucuram mai mult de privelistea ce ni se deschidea, decat sa ne obosim contra timp in a urca scarile. Pe Platoul Tarantulelor de unde o priveliste fabuloasa asupra ansamblului monahal si a reliefului inconjurator te copleseste veti gasi o sala amenajata cu automate pentru racoritoare si totodata o expozitie explicativa pe panouri a florei si faunei zonei, precum si hartile de itinerarii pentru pelerini.

De pe acest platou spectaculos pornesc 5 trasee pentru pelerini. :

un traseu catre schiturile Sant Joan si Sant Onofre

un traseu spre schiturile Sant Joan si Sant Onofre, schitul sf. Miquel si coborarea spre manastire

un traseudirect spre schitul Sf. Miquel si coborarea direct spre Montserrat

un traseu direct spre schitul Sf. Magdalena

un traseu spre schitul Sf. Magdalena, schitul Sf. Ana si manastirea Montserrat

Nu m-am aventurat pentru parcurgerea niciunui traseu din motive obiective de timp si poate si datorita faptului ca la cele 40 de grade abia se putea respira.

Am coborat apoi inapoi in Piata Sf. Fecioare unde am baut o racoritoare si am luat o gustare, asezati fiind in spatiul liber din zona, impreuna cu alte sute de pelerini de toate natiile nederanjati de faptul ca stau direct pe jos la picioarele manastirii care o adaposteste pe Moreneta.

Apoi am fost la degustarea de lichioruri specifice zonei, facute se spune de catre calugari. De fapt acolo este o adevarata industrie. Preturile sunt destul de mari si sincer chiar nu m-a interesat sa achizitionez un astfel de lichior dulce si foarte aromat, pentru gustul meu.

Tot acolo se afla si magazinul de souveniruri, mare ca intindere cu foarte multe articole, cu preturi pe masura.

In lateralul manastirii pe platoul imens pe care sunt parcate autocarele spre a pelua turistii se mai afla un restaurant self service si totodata am remarcat o serie de kioscuri amenajate la care diversi vanzatori localnici isi expuneau produsele precum lichioruri, miere, branzeturi, souveniruri, etc. Deh, evolutia economiei de piata a patruns puternic si in inima ansamblului monahal.

Autocarul ne-a preluat dupa 5 ore de la sosire si ne-am inapoiat in Barcelona cu tristete in suflet ca am parasit acel loc de exceptie dar si cu bucurie ca vazuseram un loc remarcabil al crestinatatii, intr-un peisaj mirific.

va doresc tuturor vacante frumoase

ps il rog pe web daca are timp sa introduca Tomaso Albinoni - adagio in sol minor si ii multumesc anticipat

---

VIZUALIZĂRI: 4514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI