Un loc liniștit pe ,,tridentul lui Poseidon'

TIPĂREȘTE

Gata și cu Bulgaria, păi cât era să mai stau?

Mă cocoțai pe la Cascada Hotnitsa, îmi târâi corpul și de-alungul Canionului Emen, ba făcui și-oleacă de istorie prin Nicopolis ad Istrum, amu gata, hai mai departe, de parcă nu mi-ar fi ajuns căldurile de la bulgari. Da' de, biletul era deja achitat, luat și pus în torpedoul Loganului.

Așa că... după 5 nopți petrecute aici, mă trezesc dis de dimineață, îi dau deșteptarea și Ioanei, punându-i ca destinație următoarea locație în care aveam să stau 8 nopți:

Grecia, Peninsula Kassandra, Halkidiki, Hotel Possidi Holidays Resort & Suites.

Coordonate GPS: N 39.978452º - E 23.373775º, distanța 636km, timp estimat în mod economic 9h27minute (după spusele Ioanei).

La ora 05:50 părăsesc parcarea Hotelului Izvora Arbanassi și ies în DN 514 îndreptându-mă spre Veliko Târnovo. Străbat vechea capitală a Bulgariei, urmând ca la ieșirea din oraș să urmez E772, apoi în continuare E83 și E79 către Sofia.

La ora 08:18 intram în Sofia ,,călcând ,,bulevardul Botevgradsko Shose. O țin lunga pe bulevard, trec și prin pasajul de sub liniile de tren, urmând ca la primul semafor să virez dreapta pe Bulevardul General Danail Nikolaev. Mergând mai departe, am ajuns într-un imens sens giratoriu pe care l-am părăsit la 4-a ieșire (cum mi-o zis Ioana) adicătelea pe Bulevardul Slivnitsa. Am mers tot înainte până în capăt la centura Sofiei, unde am făcut stânga pe E79 urmând indicatorul către Kulata și autostrada A6. Astfel, toată traversarea Sofiei mi-a luat exact 23 de minute.

De aici, drumul avea să fie neașteptat de bun și lejer. Am trecut de Dupnitsa și Blagoevgrad, urmând ca la ora 10:55 să opresc la OMV-ul din Sandanski (GPS: N 41.54687º - E 23.27028º) pentru ,,adăparea ,,Loganului. Făcut plinul, adică 48,980 litri benzină MaxxMotion 100 înmulțit cu 2,93 leva litrul, îmi dădu și-mi luă de pe card 143,51 leva.

La ora 11:37 ,,băteam ,,la barierele vămii Greciei, având în fața mea 6 mașini și unde spre surprinderea mea, toate mașinile (inclusiv mândrul meu Logan) au trecut în 2 minute. Tanti grănicera de-acolo nici măcar nu se uita la acte. Zâmbea ca la fotograf repetâd într-una ca o placă de pick-up zgâriată: ,,Kalimera!... Kalimera!... Kalimera! ”, de parcă am fi intrat la vreo recepție dată de președintele Karolos Papoulias.

Până la în dreptul localității Lefkonas, acolo unde E79 face la dreapta către Salonic, drumul a fost foarte bun, însă după aceea, din cauza unor lucrări ce se efectuau la carosabil, a început să se îngusteze, asfaltul ,,ca-n palmă ,,transformându-se într-unul acoperit parcă cu un praf alb de marmură sau ce-o fi fost. Bașca mai erau și limitări de viteză, treceri de la două benzi pe sens la una, marcaje temporare cu bandă dublă continuă pe mijloc și ,,Depășirea interzisă”. Dar asta până în dreptul localității Provatas, cam pe distanță de vreo 10-12km. După aceea, asfalt nou, peisaj de vis, mașini puține.

Am urmat tot înainte E79 până la nodul în care se intersectează cu Egnatia Odos ce vine dinspre Kavala. Aici am făcut dreapta urmând bulevardul până la următorul nod unde am făcut stânga pe Periferiaki Odos, pentru a ocoli centrul Salonicului. După ce am trecut de Salonic, înainte de intrarea în Kalamaria am făcut la stânga, ținând drumul principal spre Halkidiki (Nea Moudania). Am trecut de Nea Moudania, Varkes, Portes, Nea Potidaia și Nea Fokaia, urmând ca în centrul localității Kallithea să fac dreapta spre Kassandra, respectiv Siviri. Înainte de intrarea în Siviri șoseaua face la stânga ,,așezându-se ,,de-alungul țărmului mării Egee, către Skala Fourkas. La intrarea în Kalandra, am luat-o la dreapta, am trecut pe lângă Hotel Possidi Paradise și Hotel Dolphin Beach, urmând apoi să virez pe a doua stradă la dreapta. Am ieșit astfel la țărmul mării, pentru ca în 1,2km, la ora 14 și13 minute, să ajung în fața recepției hotelului Possidi Holidays Resort & Suites. Total timp parcurs, 8 ore și 23 de minute. (Yes! Iar am ,,bătut-o ,,pe Ioana!)

Privit de sus, acest resort pare a fi construit sub forma unui ghiveci în care se află o plantă cu opt flori. Ghiveciul l-ar reprezenta clădirea principală ce conține recepția în centru, restaurantul în partea stângă și taverna Magnolia cu piscina în partea dreaptă.

Din spatele clădirii principale, în partea dreaptă, urcând pe una din cele două alei pavate, se ajunge la corpul unei vile (să-i zicem un lăstar tânăr al plantei).

Tot din spatele clădirii principale, un funicular urcă turiștii într-un unghi de 45 de grade pe un deal, de unde încep ramificațiile ,,plantei ,,adică aleile la capetele cărora se găsesc bungalow-urile.

În partea stângă se ,,ramifică ,,aleile ce duc către clădirile (bungalow-urile) 3,2 și 1, iar în partea dreaptă, aleile ce duc către clădirile 4,5, 6 plus încă o clădire.

De la capătul funicularului mergând drept înainte se ajunge în ,,vârful tulpinei plantei ,,unde se află clădirea sau bungalow-ul cu nr. 7.

Toate bungalow-urile sunt clădiri cu parter, etaj1 și 2, camerele lor având vedere spre mare.

Resortul făcut cu bun gust, este așezat într-o oază de flori, pini, palmieri și gazon verde, prin care aleile urcă și coboară în zigzag, dându-ți impresia că te-ai afla într-un labirint uriaș.

Când am ajuns aici, am văzut că majoritatea mașinilor erau parcate pe strada principală paralelă cu faleza unde culmea, se afla și un semn cu ,,Oprirea Interzisă”. Restul mașinilor, erau parcate pe un imens teren viran aflat în stânga terasei restaurantului, în plin soare năucitor. Acolo aveam să-mi parchez și eu la început Loganul.

Când am reușit să mă dezlipesc de scaunul Loganului și să cobor, am simțit că aerul ce încercam să-l respir era asemănător celui dintr-o oțelărie. Groaznic de fierbinte și insuportabil de tras în plămâni. Cred că erau pe puțin 40 de grade!

Am intrat în recepție, am zis un ,,Hello! ,,călduros de vreo 38 de grade donșoarei de după tejghea, ea mi-a arătat dantura zicându-mi ,,Kalimera ,,după care am făcut schimb de acte cu dânsa, eu înmânându-i voucher-ul, ea mie un pliant cu cartela de la ușă.

După ce m-a pus să-i dau numărul de telefon (nu știu de ce...) și numărul de înmatriculare al Loganului (nici asta nu știu de ce...), a chemat un nene cu un cărucior de bagaje. A mers nenea cu mine în parcare, m-a ajutat să-mi iau papornițele din mașină, m-a urcat apoi cu funicularul până-n coama dealului, după care m-a condus către bungalow-ul nr. 2, la parter, camera (n-o să vă vină să credeți) exact ca la Izvora Arbanassi... nambărul 202. S-or fi vorbit bulgarii cu grecii ca să-mi intre bine-n cap această cifră și să nu intru în altă cameră? Păi îl țineam și eu minte, că doar îi ziua și luna mea de naștere.

Intrarea în clădirea-bungalow se făcea printr-un hol lateral-stânga balcoanelor de la parter, din care aveam acces doar eu și vecinii de-alături cazați în camera 203. Înainte de a păși în clădire, văzui eu cu coada ochiului stâng, cum lângă intrarea în bungalow, într-o mică parcare, erau priponite 3 mașini și mai era un loc liber. Îi zisei omului cu bagajele să aștepte oleacă că uitai ceva în mașină și coborâi pe aleea de lângă resort ce ducea spre plajă, respectiv către locul viran unde-mi lăsasem mașina. Aduc bucuros vehicolul sus în parcarea mică de doar 4 mașini, după care deschid ușa ,,bârlogului ,,unde aveam să-mi hodinesc body-ul pentru 8 zile și 8 nopți.

Pătrund într-un hol mic. Pe jos gresie, ca de altfel pe tot ,,domeniul,,:

hol, baie, cameră, balcon.

După ușa de la intrare, un șifonier cu uși culisante ,,capitonate ,,cu oglinzi imense. În șifonier 8 umerașe, două perne, un seif și două sertare goale.

În partea dreaptă o ușă de sticlă mată ce dădea într-o baie mare în care se aflau:

- în față ,,fotoliul ,,străjuit într-o parte de un telefon și în cealaltă de un suport cu 2 prosoape.

- în stânga pe colț, cabină de duș cu 2 uși de sticlă batante în care se afla un dozator cu lichid 2 în 1 (șampon și gel de duș).

- pe partea dreaptă, o chiuvetă încorporată într-o mască de marmură în care se afla și un dispersor de șervețele. Pe marginea chiuvetei 2 pahare, 2 sticluțe cu șampon și 2 cu gel de duș. Deasupra chiuvetei, deoparte și de alta a oglinzii, un dozator cu săpun lichid și un feon. Iar piesa de rezistență... în fața chiuvetei un taburet din lemn natur, pus acolo probabil ca atunci când te plictisești să stai la o șuetă cu persoana din oglindă.

Deschid ușa la cameră: pe stânga o băncuță pentru bagaje având dedesubt un spațiu pentru încălțăminte. În continuarea băncuței, un birou cu 2 sertare pe care se afla un televizor CRT diagonala 54cm. Sub birou, ascuns de o ușă, un mini-minirăcitor de 40/40cm ruginit vai mama lui și plin cu... aer. În continuarea birolui, o canapea extensibilă pentru două persoane.

Pe partea dreaptă, un pat imens construit din două schelete din lemn alăturate cu două saltele.

A fost bine... miercuri, vineri, duminică și marți pe salteaua din dreapta, iar joi, sâmbătă și luni pe cea din stânga. Ultima miercuri a fost pe... jos. Că vrusei noaptea să mă întorc pe partea stângă și uitai că mă culcasem tot pe stânga... Aha, deci pentru asta mi-or dat grecii cameră cu pat și canapea extensibilă. Ca să pun canapeaua lângă pat, să nu mă rostogolesc ca tolomacu´ și să pup gresia din cameră.

Oricum, ce mi-a plăcut că ori după canapea ori din pat puteam să văd marea.

Lângă pat, două noptiere, un telefon, iar în tăblia de deasupra patului, țintuite două veioze și un radio-difuzor, pus probabil ca în cazul în care nu te ia somnul, să-ți cânte tanti de la recepție lângă ureche, ceva de genul...

,,Foaie verde de măslin,

Fie-ți somnul cât mai lin.

Știu că linul este-un pește,

Hai, tu pleoapele-ți lipește.

Dormi odată-ncetișor,

Că oscioarele te dor

Și ești fleașcă, obosit,

Iar eu m-am cam plictisit! ”

... Mamă, ce poiată sunt... !

Dar stați să vă zic ce-am pățit cu acest minunat radio-difuzor sau cum i-o zice.

Păi într-o noapte mă pun și eu ca omu'-n pat. Pe la vreo 12:30 trecute fix, un țiuito-șuierat de crezui c-o venit viscolul în miezul verii, îmi dădu deșteptarea. Era un sunet asemănător ca pe vremea lu' Împușcatu'când se termina programul la tembelizor.

Stau ce stau cu ochii-n tavan zicând că poate mi-o crescut mie tensiunea arterială și aud țiuituri în ,,flapsuri ,,sau o fi de la căldură și mi s-or fi apucat ganglionii bazali din creier să pună de-o sârbă cu țipurituri în miez de noapte.

Îmi țin respirația până iau culoarea unei vinete, bag de seamă că nu vine din mine acel țiuit, aprind toate luminile, iau și bricheta și încep să plec precum James Bond în explorarea camerei. Bagă-te sub pat, ieși pe balcon, du-te-n baie, deschide șifonierul, răcitorul, valizele, sertarele, scoate din priză tv-ul, scoate și răcitorul, ... nimic.

Haida de! E camera posedată și nu-mi luai tămâie cu mine, ptiu drace!

Aha, telefonul! Ridic receptorul, îl pun la ureche... mut. Pun și telefonul cu totul la ureche, ... nimic.

Când îl așez la loc pe noptieră, din difuzorul îngropat în tăblia patului, țiuitul parcă se auzea ceva mai tare... Aha, ăsta-i vinovatul! Dau de-un potențiometru care se-nvârte-n gol, dau și de al doilea, însă fără niciun rezultat.

Până dimineață nu am mai pus geană pe geană. Am încercat cu perna pe cap, cu două perne pe cap, cu capul sub pătură, cu pătura-n cap și pernele de-asupra, nimic.

A doua zi, reclamând la recepție, a venit un nene care după ce s-a învârtit prin cameră vreo 10 minute mi-a spus că el nu aude nimic, chiar dacă aproape că-l băgai cu capu-n difuzor.

A mai chemat un nene care probabil stătea ceva mai bine cu aparatul auditiv, că-mi dădu dreptate că se-aude întradevăr ceva, spre fericirea mea că nu-s dus cu capu' așa de rău și nu trebuie încă, să apelez la vreun doftor de psiho-pupu.

După ce-a cotrobăit prin cameră și al doilea nene, au ajuns ei la concluzia că ar fi de la instalația sanitară din camera vecină, dar că nu răspunde nimeni la ușă și că mai revin ei pe la ora 18.

Au venit pe la 17:30 spunându-mi că tot nu răspunde nimeni vis-a-vis, eu le-am spus c-or fi plecați prin alte locuri, ei au deschis ușa în cele din urmă, constatând că tot șuieratul venea de fapt de la aerul condiționat. Adicătelea, așa cum îmi explicară ei, că atunci când vecinii folosesc aerul condiționat, trebuie să lase deschisă ușa între cameră și holul care dă spre baie.

,,- Dar poate că oamenii nu vor să adoarmă cu diverse mirosuri venite din baie... ,,le spusei eu.

Au dat din umeri, dându-mi de înțeles că nu există altă soluție.

Le-am spus să le lipească pe ușă un bilețoi pe hârtie A3, să-i sune de la recepție și că o să le spun și eu ce au de făcut pe viitor. Noroc că vecinii mei erau românași de-ai noștri de pe malul Oltului, așa că mă înțelesei cu ei și nu au mai fost probleme până la finele sejurului.

Mergem mai departe...

Balconul: prevăzut cu o fereastră imensă de sticlă și o ușă oscilo-culisantă al cărei sistem de deschidere mi-a cam dat de furcă. Exista un abțibild lipit pe geam cu instrucțiunile de deschidere desenate, dar erau total de-a-ndoaselea.

Indicau cam așa: ,,Apăsați în jos – Împingeți în spate – Ridicați în sus – Trageți spre dreapta. ”

Păi numai pe galeria de la draperii nu mă cocoțai, ca să sar de-acolo pe mânerul ușii, doar doar s-o deschide. Că pe scaun mă urcai eu și mă lăsai pe mâner, dar nici nu se clinti înțepenitu´.

După ce făcui permutări, aranjamente, combinări de clanță luate de ,,n” ori, luai mâna și clanța, le băgai în Binomul lui Newton și după vreo 12 minute îmi ieși că de fapt ordinea corectă era:

,,Ridicați în sus – Trageți în față – Apăsați în jos – Trageți spre dreapta”. Doamne, deștept rău îs!

Balconul suficient de mare, circa 2,10m/1,80m, dotat cu o măsuță rotundă de ratan cu blat de sticlă, două fotolii tot din ratan și un uscător de rufe înfipt în peretele dinspre balconul camerei alăturate. Deoparte și de alta a balconului două ghivece mari de piatră pline cu mușcate semicurgătoare, iar în față o balustradă din bare metalice ce puteau fi sărite cu ușurință în caz de urgență sau ca să ajungi mai repede pe plajă. Problema era că nu aveai cum închide ușa de la balcon pe din afară. Vis-a-vis de florile din balcon, în pliantul ce mi-l dăduse donșoara de la recepțiune, pe lângă numerele de telefon la care puteai suna dacă aveai nevoie de ceva sau orarul restaurantului, era și un paragraf care zicea cam așa:

,,Florile au nevoie de grija noastră, în special pe timpul verii.

Ar fi drăguț din partea ta, dacă le-ai uda din când în când. "

Ptiu, și eu care-mi uitai stropitoarea, grebla și cazmaua acasă...

Noroc că mie-mi plac foarte mult florile, atunci când nu le am pe burtă, și nu numai că le udam în fiecare zi, bașca le și curățam de frunzele uscate și le săpam pământul cu briceagul din dotare.

Aerul condiționat, că uitai să vă spun de dânsul, pus deasupra ușii ce despărțea holul de cameră, era centralizat, funcționa foarte bine și doar atât cât era cartela ușii pusă în suportul acela de-ți face trebuință și la lumini. Nu-l interesa dacă țineai ușa la balcon deschisă, își făcea treaba în continuare cu brio.

Acum câteva concluzii despre camera acestui hotel de 5 stele:

- curățenie exemplară în fiecare zi, undeva în jurul orei 13:30

- prosoapele se schimbau zilnic fără a le arunca pe jos sau a cere acest lucru.

(la un moment dat aveam un prosop pus pe balcon la uscat și mi sau mai adus încă două)

- așternuturile schimbate la 3 zile

- minibarul ruginit cu termostat defect funcționând... nud pe dinăuntru, adică gol pușcă. Doar cei care erau cazați în sistem ,,All Inclusive ,,aveau ceva în minibar, eu... nimic că avusei demipensiune.

- în cameră nu există perie de haine sau de încălțăminte și nici ață cu ac precum avusesem la mai ,,sărăcăciosul ,,hotel de 3 stele Izvora Arbanassi.

- camerele izolate foarte prost, sau aproape deloc. Într-o noapte pe la ora 2, am sărit din pat mai, mai să mă lipesc de tavan din cauza unor gemeto-icneto-văicărelo-urleto-aoleuri ce se auzeau de prin vecini. N-am putut să-mi dau seama dacă veneau din camera de vis-a-vis sau din cea de deasupra.

Câte ceva despre restaurantul hotelului.

Destul de încăpător, masa putându-se servi înăuntru și/sau afară pe terasă.

La restaurant se servea doar micul dejun între orele 07:30-10:00 și cina între orele 19:30-22:00, amândouă în regim bufet suedez.

Mâncarea foarte bună, multă și diversificată, atât la micul dejun cât și la cină.

Dimineața puteai servi: două feluri de salam, două feluri de parizer, două feluri de șuncă, trei feluri de brânză, două feluri de cașcaval, omletă simplă, omletă cu brânză, omletă cu șuncă, ouă fierte sau ochiuri, brânză topită, iaurt simplu, iaurt cu fructe, iaurt cu dulceață, dulceață de caise sau de fructe de pădure, miere, cârnați de bere prăjiți, bacon prăjit, unt, trei feluri de ceai la pliculețe, cafea la dozator, lapte dulce, apă plată sau minerală la dozator, suc de portocale sau mere la dozator, chifle, pâine vreo trei feluri, struguri, pepene galben, pepene roșu, piersici, prăjituri de diverse soiuri.

Seara: omlete, grătare de porc sau pui, pește prăjit, diverse salate, cartofi prăjiți sau natur, paste, prăjituri, fructe.

Surpriza mare a fost însă că, dacă la micul dejun puteai servi din belșug apă plată, minerală sau sucuri, la cină nu existau. Dacă vroiai ceva de băut trebuia să comanzi și să plătești. Bașca, dacă vroiai un pahar de apă trebuia să plătești 1,5euro pentru o sticlă întreagă de 1 litru.

Ce mi-a plăcut, că de fiecare dată când cineva se ridica și pleca de la masă, imediat erau schimbate fețele de masă din bumbac.

Masa de prânz se servea numai la taverna Magnolia între orele 13:00-15:30, tavernă care este diferită față de altele.

În prima zi când am ajuns aici, după ce m-am cazat, cam pe la ora 15, m-am dus și eu cu gândul de a-mi potoli foamea. Când am întrebat un băiet ce pot servi, s-a uitat la mine ca la mașini străine, după care l-a chemat pe șefu-său.

,,- Bună ziua, vin după un drum foarte lung și mi-e foame! ”

Se uită la ceas și-mi spune: ,,- Acum?! ”

Nu, la primăvară, în gândul meu...

,,- Păi este ora 3 și la mine în pliant zice că-i până la 3:30! ”

,,- Aa, poate o salată găsim să vă facem... ” spune el flegmatic.

Stai frate, că dacă vroiam să pasc mă opream pe câmp și nu mai veneam aici, zisei eu în gândul meu, plecând.

Am mâncat într-o singură zi aici, o porție de sardine cu 2 felii de pâine pentru care a trebuit să plătesc 8,23 euro. Bașca, fiindcă peștele era sărat ocnă am cerut o sticlă mică de apă. Bineînțeles că mi-au adus o sticlă de 1 litru pe care am dat 1,5 euro.

Pentru cei care aveau all inclusive, am văzut că după ce se așezau la masă, un ospătar venea cu o supieră, punându-le în farfurie un polonic dintr-o zeamă verde. Mai multe nu pot spune ce serveau. Oricum, prețurile la această așa zisă tavernă, mi s-au părut foarte mari.

Ce este rău în această ,,stațiune ,,că nu există o altă tavernă unde să poți mânca ceva.

Plaja hotelului:

- nisip cu pietriș fierbinte (bun din acest punct de vedere fiindcă nu ți se lipea de picioare și era perfect pentru o cafea la nisip),

- dotată cu umbrele, șezlonguri și măsuțe dispuse pe 3 rânduri.

- cei care aveau all inclusive (recunoscuți după brățara argintie ce-o purtau la mână) aveau acces gratuit la umbrele și șezlonguri. Ceilalți, printre care și eu, trebuia să plătim 5 euro de persoană pentru umbrelă și șezlonguri. Aici avantaj eu, pentru că plăteam 5 euro dar aveam 2 șezlonguri pe care unul îl orientam spre est unde-mi ardeam body-ul și altul spre vest, sub umbrelă, unde mă așezam când simțeam că temperatura corpului este perfectă pentru a prăji ouă ochiuri...

La intrarea în apă, câteva pietre nu foarte mari, apa însă adâncindu-se brusc după circa 2-3 metri de la mal. Apa, liniștită ca o baltă, caldă precum ciorba și sărată precum saramura. După prima baie pe care am făcut-o, undeva pe la ora 22:30 noaptea, mă usturau ochii, buzele, urechile, și sufletul de-atâta sărătură. Probabil de aceea nu existau geamanduri, fiindcă era așa de sărată că, să vrei să te îneci și nu cred că reușeai.

Însă pe 27 și 28 august mareea Egee avea să-și dea în petic. Undeva pe la orele 10, când deja afară erau cred vreo 36 de grade, se puse din senin un vânt nărăvaș. Încet, încet marea începu să se agite, dând naștere unor valuri mici. Dar din ce în ce, vântul se înteți și mai mult, valurile tot crescând și tot crescând, spărgându-se zgomotos de țărm. Deja apa înspumată ajunsese la primul rând de șezlonguri unde mă aflam și eu. Dar ce m-a distrat foarte mult a fost cum fugeau grecii în toate direcțiile de ziceai că vine vreun tsunami sau potopul lui Noe.

Își strigau copiii să iasă afară din apă, luau și ei ce copil le venea mai la îndemână chiar dacă nu era al lor, culegeau jucării la întâmplare, alergau pe plajă după prosoapele luate de vânt, ce mai, nebunie și nu altceva. În scurt timp, le luară exemplul și rușii, ucrainienii sau nemții.

Numai câțiva sârbi și românași mai cu inimă de leu, când văzură valurile imense îndrăzniră să le țină piept. Că încercau ei să sară-n valuri iar acestea îi arunca înapoi pe mal, asta-i altă distracție...

Pe plajă, un beach-bar ce adăpostea sub acoperișu-i de stuf, câteva măsuțe cu băncuțe din ratan ,,îmbrăcate ,,cu pernuțe albe.

Cum afară începând cu ora 9 dimineața deja simțeai că-ți clocotește sângele în corp de-atâta zăpușeală, unii turiști printre care și eu, luam cu asalt marea în jur de 6 dimineața.

Și după câteva tururi prin saramură era și normal să ți se facă sete. Dar ia și te răcorește dacă ai de unde și cu ce, căci beach-barul se deschidea la ora 10:30. Și ce dacă... că doar nu era să te servească pe tine grecoteiul la ora aia. Nu... căci el deschidea la 10:30 ca să se apuce de lustruit tejgheaua, de măturat nisipul, de aranjat pernele de pe canapele, etc. Dacă aveai noroc și-l rugai frumos de vreo 2 ori, se-ngăduia pe la 11:00 să-ți dea o sticlă cu apă.

Așa că vrei nu vrei, de la 6 dimineața și până după 11, trebuia să înduri zăpușeala nimicitoare, singura ,,răcorire ,,fiind saramura caldă a mării. Am încercat și varianta cu adusul apei la purtător însă degeaba, deoarece în jumătate de oră o puteai folosi pentru prepararea unei cafele, ceai sau chiar o supă.

Câteva prețuri de la beach-bar: orice bere 3,5 euro. O apă la jumătate 0,5 euro, o cafea expresso mică 3 euro, un expresso dublu 2 euro.

Un alt lucru deranjant, pe plajă dar și în cadrul resortului... viespi. Nu înțepau, dar roiau pe lângă tine zumzăind întruna precum Messerschmitt-urile în al Doilea Război Mondial.

Pe plajă dădeam din mâini de credea lumea că-i salut pe toți, iar la masă dădeam din tacâmuri că mai mereu veneau să mă întrebe ospătarii dacă doresc ceva.

Deasemenea, pe plajă în fiecare zi veneau:

- un grecotei cu șorț alb imaculat care vindea niște gogoși imense cu brânză de oaie

- un chinez care făcea masaj thailandez

- un thailandez care făcea masaj chinezesc

- un japonez care făcea tatuaje

- un negrotei care vindea ceasuri de mână

- o negresă care vindea rochii vaporoase și colorate, gen alea de se poartă în Africa

- o altă negresă care vindea mărgele, șiraguri și alte ustensile de spânzurat

- un tuciuriu grec care vindea umbrele și bărcuțe pentru copii

- un alt tuciuriu care vindea bastoane telescopice pentru vârstnici

- doi polițai grecotei care-i tot alerga pe cei de mai sus enumerați

În fiecare zi pe faleză, circula un grec cu o Honda-papuc plină cu lădițe cu portocale, rodii, mere, struguri, pepeni galbeni și pepeni roșii. Își striga marfa ce-o avea spre vânzare printr-o portavoce, de-ți săreau timpanele. O lădiță cu indiferent ce fructe conținea (mai puțin pepeni) costa 4 euro.

Piscina hotelului se află în cadrul tavernei Magnolia. Tot aici se află și Pool Bar-ul, numit Vitamin Bar unde se pot servi vitamine precum: bere la sticlă de 300ml, bere la pahar mare de plastic, bere la țap de 500ml, diverse cocktail-uri, vinuri albe, roze sau roșii la pahar sau sticlă, înghețate, cafele, sucuri și ape.

Aa, era să uit... Acest resort mai cuprinde 2 terenuri de tenis și un loc de joacă pentru copii, aflate undeva în spatele tavernei Magnolia.

Ca posibilăți de distracție, ... nu există. Singurele activități pe care le poți face sunt:

- preparea cafelei la nisipul încins (ptiu, iar mi se făcu de cafea...)

- coptul unei oi umplute în groapa de nisip (totu-i să vânezi întâi o oaie)

- jucatul cu formele în nisip

- coacerea la soare până te ia cu leșin

- bălăcitul în saramură ca să-ți revii cât de cât (asta dacă mai reușești să ajungi la apă. Dacă nu, rogi vecinii să te scufunde cu tot cu șezlong și să te recupereze mai pe la 9 seara)

- fotografiatul a tot ce vezi cu ochii atunci când îi ai încă deschiși

- uitatu-n zare după vapoare, sirene sau Fata Morgana.

Dacă nu, poți opta pentru o plimbare la Farul Possidi (Coordonate GPS: 39°57'35"N 23°21'47"E) sau ruinele Sanctuarului zeului Poseidon (Coordonate GPS: 39°57'36.2"N - 23°22'2.9"E). Distanța până la far este de 3,3 km, iar până la sanctuar de 2,9 km.

Ca și concluzii, acest resort nu își justifică cele 5 stele la care este clasificat.

Este o locație foarte retrasă la capătul peninsulei Kassandra, care nu atrage cu nimic aparte.

Și totuși, dacă îți place liniștea, dacă vrei să te rupi puțin de lume, dacă vrei să ,,vorbești,, cu tine însuți, dacă vrei să asculți clipocitul mării mângâind țărmul sau să privești soarele ascunzându-se în spatele Olimpului, atunci poate fi o locație plăcută.

---

VIZUALIZĂRI: 8924 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI