Sithonia, liniste si frumusete naturala

TIPĂREȘTE

Am plecat catre Halkidiki, penisnula Sithonia, dimineata, pe la orele 5 din Bucuresti si am ajuns in Sithonia, la Sarti, undeva pe la orele 17.30. Drumul ales, gratie ajutorului unor oameni deosebiti care au postat pe acest site sfaturile lor, a fost cel prin Ruse-Pleven-Sofia-Kulata-Salonic-NeaMoudania-Nikiti-Sarti. Cu exceptia aglomeratei centuri a Sofiei, pot spune ca ruta nu ridica probleme deosebite celor cu ceva experienta in ale sofatului. Cu politia bulgara nu am avut de-a face pentru ca, in general, respect regulile si, in special, limitele de viteza. In orice caz, trebuie sa remarc faptul ca unii dintre conationalii nostri, mai ales cei care mergeau in grupuri de mai multe masini erau principalii vitezomani pe soselele Bulgariei. Dupa ce am ocolit marea aglomerare a Salonicului, pe care l-am lasat in dreapta, am inceput drumul catre Halkidiki pe sosele ale caror sensuri erau despatite de leandri infloriti. O imagine splendida care nu poate sa nu te urmareasca mult timp. Mergand spre Nea Moudania, deja traficul s-a rarefiat, atmosfera s-a relaxat, iar sofatul a redevenit placut. Peisajele au devenit frumoase, spectaculoase chiar. Coline cu plantatii de maslini, paduri de pini si nelipsitii leandri. Casele albe, de un bun gust autentic. Dupa ce am trecut de Nikiti si am intrat propriu-zis in Sithonia, peisajul s-a schimbat. Padurile au devenit mai dese, relieful mai accidentat iar de la Vourvouru spre Sarti, in stanga se pot vedea golfultete dupa golfulete si o mare de un albastru intens, iar pe fundal, peste mare, impresionantul munte Athos.

Ajunsi la Sarti, oboseala a disparut ca prin minune. Asezarea se afla intr-un golf superb inconjurat de coline impadurite, iar peste mare, de pe plaja se vede Sfantul Munte. Plaja este ok, cu nisip, potrivita pentru familiile cu copii mici, apa este calda si extrem de curata. Totusi, in unele zile, trebuie remarcat ca dinspre Athos vin curenti de aer destul de puternici si reci. Tavernele sunt ok, servirea prompta, mancarea buna, dar are un sigur cusur: este prea multa, adica portiile sunt prea mari. Preturile, in consecinta, sunt ceva mai mari.

De retinut ca in Sithonia nu merita sa stai toata perioada in acelasi loc. Merita sa aloci macar o zi unui tur al penisnulei. Noi am facut acet lucru si trebuie sa spunem ca ne-au impresionat strazile abrupte din Neo Marmaras, privelistea din Toroni unde am facut plaja si baie, domeniul viticol si resortul de la Porto Carras si, nu in ultimul rand superba priveliste de la Panorama Kalamitsi, taverna laudata de multi din utilizatorii acestui site pe care eu am considerat-o un "must see". Asa si este, privelistea este absolut impresionanta, mancarea buna, dar dintre toate tavernele la care am fost, era cel mai slab raport pret calitate. In schimb, locatia compenseaza acest mic neajuns.

Mai departe, din Sarti am plecat spre Vourvouru, un loc absolut superb cu plaje desprinse parca din pliantele publicitare despre Caraibe. Karidi Beach ne-a lasat o impresie de neuitat, dar din pacate, acum in sezon e destul de aglomerata.

In fine, in penultima zi am mers la Ormos Panagias, un mic si superb port la nord de Vourvouru, de unde am plecat intr-o croaziera de-a lungul peninsulei Athos si am putut vedea de pe mare toate manastirile de pe coasta vestica a Sfantului Munte. La intoarcere, vaporul a oprit pentru doua ore in Ouranoupoli, un orasel superb, dominat de un turn bizantin din sec XIV, si unde se gasesc zeci de magazine cu suveniruri si arta bisericeasca, precum si taverne deosebite unde se poate lua un pranz excelent.

De la Ouranoupoli, tot drumul de intoarcere a fost alocat unei petreceri grecesti la bordul vasului, cu o orchestra si cu dansatori profesionisti care au antrenat pe toata lumea in iuresul lor specific.

Gazda noastra la Sarti a fost hotelul Stefani care are un raport corect intre calitate si pret. Cel mai important pentru noi a fost apropierea fata de plaja si camera cu vedere la mare. Singurul inconvenient e distanta relativ mare fata de nordul statiunii unde sunt concentrate toate magazinele si restaurantele. Dar putina miscare nu strica nimanui.

De la Sarti am plecat hotarati sa vedem Kavala si am ales un drum frumos pe la Ierissos si Stratoni, cu vederi superbe la Golful Ierissos si la Golful Orfanou. Apoi, am lasat in dreapta Asprovalta, si am urcat pe autostrada Egnatia Odos pana la Kavala. La Kavala am zabovit doua ore, am vazut portul foarte frumos de unde se pleaca spre Thasos, cetatea, si viaductul care nu afost construit de bizantini cum s-ar fi crezut ci de catre turci, in sec. XVI. Oricum, Kavala lasa o impresie deosebita calatorului, mai ales vazuta de sus. Cineva a asemuit-o unui amfiteatru si a avut dreptate. Este un amfiteatru pe a carui scena joaca insula Thasos. De retinut, pentru cei care ajung la Kavala, ca aglomeratia va poate da batai de cap in a gasi un loc de parcare. Undeva imdediat langa port, sub zidurile cetatii este o parcare cu plata iar suma este de 2 euro... dar nu pe ora cum ati fi tentati sa credeti, ci pe zi. Asa ca puteti lasa masina linistiti si puteti sa faceti un mic tur al orasului a pied.

Incarcat de frumusetea Kavalei am plecat catre popasul ultim inainte de intoarcerea spre casa si am decis ca acesta sa fie la Alexandroupoli. Am ajuns dupa circa o ora si jumatate de mers pe autostrada la hotelul Santa Rosa din Alexandroupoli, unde aveam rezervare pentru seara respectiva. Hotelul e bine pozitionat, chiar pe plaja si are o parcare privata. Prilej pentru o ultima baie in Egee. In fata noastra se zarea insula Samotraki iar in stanga, deja era Turcia. Seara am iesit in Alexandrupoli care are o faleza frumoasa si foarte animata plina de taverne si magazine. Orasul are parcuri frumoase si chiar un camping municipal, asa ca merita vizitat. In apropiere e delta Evrosului, dar nu am mai avut timp pentru o excursie acolo.

Dupa o ultima noapte in care incepusem deja sa regret ca parasim tarmul Marii Egee, am plecat dimineata spre Orestiada si Ormenio de unde am trecut in Bulgaria, la Svilengrad. De la Svilengrad am mers spre Nova Zagora si apoi spre Veliko Tarnovo si Ruse. De retinut ca si acest drum este o varianta, dar sunt bucati destul de proaste pana la Nova Zagora (inclusiv lipsa asfaltului) pe anumite portiuni. Drumul e foarte bun in munti, as putea spune chiar frumos pana la surprinzatorul oras Veliko Tarnovo, fosta capitala a imperiului romano-bulgar. Singurul inconvenient este nerabdarea si agresivitatea unor soferi de TIR, turci, bulgari dar si romani.

La intoarcerea acasa am constatat ca bulgarii percep o taxa de pod mai mica decat noi, asta in conditiile in care partea lor de pod e mult mai bine intretinuta.

Concluzia acestui review este ceea ce am incercat sa sintetizez in titlu. Pentru cineva care doreste liniste si relaxare, care iubeste natura, oamenii si istoria deopotriva, nordul Greciei (Macedonia si Tracia) in general si Halkidiki (Sithonia) in special, pot fi o destinatie care sa ofere toate acestea.

---

VIZUALIZĂRI: 5206 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI