ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 17.10.2011
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Valladolid
ÎNSCRIS: 27.05.11
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
DEC-2008
DURATA: 3 zile
team-building

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
12.50%
Extrem de nemulțumit
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
12.50%
Extrem de nemulțumit
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTA MEDIE REZULTATĂ
40.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Algeria

[fb]
NOU TIMP CITIRE: 8 MIN

Alger - orasul alb-albastru!

TIPĂREȘTE

M-as intoarce vara in acest oras, pentru ca sunt convinsa ca vremea mohorata de inceput de decembrie pe care l-am vizitat nu i-a facut dreptate!

Intrarea in Alger, venind dinspre aeroport, iti face cunostinta cu orasul intr-un mod placut: in dreapta ai marea, in stanga blocuri albe, in stil arab fara nicio indoiala, cu sute de antene parabolice la geamuri si pe acoperisuri… Iar in fata… in fata ti se descopera orasul alb-albastru care priveste neobosit spre infinitatea apei!

Am ajuns in acest oras acum aproape trei ani, intr-o scurta delegatie de doua zile si jumatate. Zbor direct Madrid – Alger, duminica la pranz, si imediat vizita de lucru, pentru ca acolo cea de-a saptea zi a saptamanii este zi de lucru. La recomandarile celor de la Ambasada Spaniei in Algeria, am luat legatura cu un taximetrist inca de acasa, care urma sa ne astepte la aeroport si sa ne insoteasca in tot “periplul” nostru pe acolo. Domnul Majid ne-a placut mult. Era un domn cu parul carunt, tenul de culoarea migdalei, foarte amabil, calm si cu un timbru placut. Ne-a povestit cu mandrie despre cei trei copii (doi baieti si o fata), toti studenti, si carora se straduia sa le ofere tot ce putea. Ne-a povestit, mai mult in soapta, ca nu era deloc de acord cu regimul politic si ca spera intr-o schimbare in viitorul apropiat (cat mi-am adus aminte de dvs., dl. Majid, in aceasta primavara araba…). Ne-a dus si adus la hotel de cate ori am avut nevoie (contra cost, da, dar cu o amabilitate deosebita). Si, printre picaturi, ne-a facut pe ghidul. Drept sa va zic, eu si colegul meu aveam oarece retineri in a profita din plin de timpul liber, si asta din cauza sfaturilor celor de la Ambasada, care ne-au recomandat sa incercam sa nu ne aventuram prea mult in oras. Mi-a parut rau mult timp in urma, dar, cand ti se cer datele exacte ale calatoriei, locurile si zilele in care vei merge acolo, telefoanele persoanelor de contact, etc., cand ti se da un telefon de urgenta (din partea Ambasadei noastre, de data aceasta, carora le multumesc pentru atentia deosebita), altfel se vad lucrurile.

Nu am vazut atat de multi politisti pe metru patrat in viata mea. Patrule din 50 in 50 de metri, iar pe autostrada controale peste controale. Cu mitraliere si pistoale care impresionau, va asigur… In cele 3 zile am efectuat doua iesiri si in afara Algerului (Ouled Yaich si Rouiba) si, cum se pregateau de Sarbatoarea Mielului, am vazut tot la fel de multe oi si miei ca si politisti… :)

Despre hotelul Safir Alger nu va pot spune decat ca este cel mai prost calitativ hotel la care am stat vreodata. 4 stele total nemeritate. Hotelurile bune, am aflat ulterior, erau si foarte foarte scumpe (ceva la 300€/noapte). Asta cred ca a costat in jur de 80-100€, insa a fost de jale. Hotel arab cat incapea, ne-a spus dl. Majid ca apartine inca statului. Da, frumos, arhitectura arabeasca cu mozaicuri colorate din lobby… era minunata. Insa in camera nu am indraznit sa calc pe mocheta nici macar in sosete :), iar in baia unde era cada (caci wc-ul era separat, ca in multe hoteluri musulmane), era o gaura enorma in peretele care dadea intr-o curtisoara interioara, de se vedeau geamurile celorlalte camere si prin care se auzeau continuu doar voci barbatesti. Brrrr… Din balcon se vedeau cladiri de un alb murdar si, pe un lateral… portul. In seara in care am ajuns a fost singura masa pe care am luat-o la restaurantul hotelului. Eram singura femeie din salon si mai mult de unul se uita luuung... Imi aduc perfect aminte de “teapa” pe care am luat-o cerand doua feluri de mancare tipice… ca de, din start ma reped la gastronomia locala. Abia asteptam sa incerc “dolma”, despre care citisem ca erau un fel de sarmale, si “burek”-ul, coca umpluta cu branza si carne tocata, insa parca si acum am gustul acela aiurea in gura, sleios si ranced, si nu ca n-ar fi fost bune felurile respective, ca in urmatoarele zile mi-a placut foarte mult mancarea lor, insa cu siguranta erau preparate vechi si prost pregatite. Asa ca am terminat impartind cu colegul meu niste oua prajite… Nu as recomanda acest hotel nimanui. Nu era de mirare ca toti potentialii clienti pe care i-am vizitat ulterior ne intrebau de ce am ales acel hotel, probabil stiau ei ce stiau… Deh, agentia noastra, careia ii incredintasem intotdeauna organizarea delegatiilor, nu cred ca avea habar de altele, nu e un destin foarte comun pe aici… Am invatat insa lectia, si de atunci caut eu hotelul cand am dubii.

Amabilul taximetrist ne-a facut un tour prin centrul orasului, sfatuindu-ne sa fim precauti cu aparatul foto!!! In niciun caz nu a vrut sa ne duca in labirinticul Casbah: ne-a zis ca nici el nu indrazneste sa urce acolo, asa ca ne-am conformat, cu oarecare parere de rau, in a nu vedea bijuteriile de arta maura despre care citisem inainte. Si nici faimoasele moschei Jamaa al-Jdid si Ketchaoua.

Ne-a dus, in schimb, in Bab El Oued, un cartier foarte popular, cu multe ateliere si pravalii, si un targ foarte faimos. Acolo am vazut o multime de algerience, femei la 50-60 de ani, imbracate in negru din cap pana in picioare, care… vindeau bijuterii din aur. Ne-a explicat omul ca au mainile pline de bratari, inele, etc., insa, cum este interzisa vanzarea ambulanta de aur, le ascund in caftanele lor lungi si le scot in fata potentialilor clienti, asa… pe sub mana cum s-ar zice. Basílica Notre-Dame d’Afrique, construita in stil neo-bizantin, “domina” acest cartier. Am fost informati ca deasupra altarului se afla statuia Fecioarei, reprezentata printr-o femeie neagra. Perfecta incercare de integrare religioasa (in opina mea) !

Am trecut pe Bulevardul Che Guevara, cu cladiri noi, precum Primaria, Tribunalul, Teatrul, Palatul Guvernatorului… Cladiri elegante, insa am ramas cu senzatia de “alb murdar” pe care mi-a oferit-o intreg orasul. Nu am vizitat absolut nimic din pacate, cu siguranta asta mi-ar fi dat o alta imagine…

Marea Moschee Jamaa-el-Kebir, construita in 1097, este cea mai veche moschee din Alger si dl. Majid ne-a spus ca a fost reconstruita in nenumarate randuri. Noua moschee, Jamaa-el-Jedid, dateaza din secolul XVII si are un minaret inalt de 27m. Tot in inima orasului am trecut si pe langa cladirea Postei, construita in stil neo-musulman la inceputul secolului trecut, si pe langa Universitate, aflata intre Piata Audin, Posta si Bd. Pasteur, si unde invatau copiii dlui. Majid.

Se pot vizita diverse muzee, precum Muzeul Le MaMa, de arta moderna; Muzeul National de Arte Frumoase, cu tablouri ale lui Delacroix sau Monet, sculpturi ale lui Rodin, printre altele; si Muzeul national de Antichitati clasice si musulmane. De asemenea, Palais des Raïs sau Bastion 23, unul dintre polii de interes al istoriei vechiului Alger. Sau Palatul Poporului, o cladire frumoasa cu arhitectura otomana din sec. XVIII.

Punctul final al scurtului tour a fost in Piata Martirilor, situata pe o colina a orasului, cu un monument dedicat martirilor din Razboiul de Independenta, si unde am avut parte de o anecdota care ma face sa zambesc si acum: taximetristul ne-a lasat sa coboram si am crezut ca merge sa parcheze masina un pic mai in fata. Cand… il vedem ca dispare cu masina cu tot. In masina valizele cu calculatoare, agende si ce mai aveam… Am ramas, eu si colegul, cu o fata luuuuunga, de nu ne venea sa credem!!! Nu stiam cum sa reactionam. Dl. Majid s-a intors dupa vreo cinci luuuungi minute, zambind. Parcarea era interzisa langa monument, asa ca omul se dusese ceva mai departe. Am incercat sa nu ni se vada pe fata ingrijorarea, insa… cu siguranta era imposibil sa ne stergi expresia de “popa-prostu’” de pe chip, asa ca omul a zambit in continuare. Monumentul este inalt de 92 de metri si sub el se afla o cripta, un amfiteatru si un muzeu subterane. Maqam E'chahid, cum se numeste, face parte din Parcul Victoriei.

Sunt si vreo doua parcuri mari unde va puteti plimba in voie: Jardin d’Essai, cu plante si copaci exotici, si Parc Zoologique et des Loisirs d’Alger, care ocupa o suprafata de peste 300 de hectare.

In singura zi in care a trebuit sa mancam singuri, ne-am plimbat prin centru, pana aproape de Marea Moschee, si am intrat intr-un restaurant plin ochi de pe o strada plina de magazine, unde, la tot pasul, se aflau barbati care se ofereau sa-ti stearga pantofii!! Ca pe vremurile lui Caragiale!! Am mancat bine si ieftin, o salata extraordinar de buna si un fel de shaworma. Mi-a placut sa trag cu ochiul la vecinii de masa :) si sa constat ca, desi o tara mult mai stricta decat Marocul, de exemplu, din punct de vedere al relatiilor socio-umane, ca sa zic asa, erau perechi de tineri (ele mai toate cu voal pe cap, desi frumos machiate) care-si susoteau cuvinte de indragostiti. Asta mi-am imaginat eu, si nu cred ca eram departe de adevar.

Intr-una din seri am fost invitati intr-un restaurant francez din cartierul rezidential al orasului. Acolo nu am ezitat sa cer mancare algeriana, mai ales ca avea cine ma sfatui. Ce diferenta cu restaurantul hotelului… Am mancat un merluciu “à la algeriana” atat de bun ca si acum imi vine apa-n gura cand imi amintesc… Nu am baut vin din respect pentru amfitrion, desi am fost intrebati daca dorim. Si stiti ce mi s-a zis in seara aia? Ca… sunt o femeie curajoasa. Am preferat sa nu cer detalii, pentru orice eventualitate :)

Din Alger am plecat spre Tunis, cu oarecare parere de rau pentru cat de putin reusisem sa ma… amestec cu orasul. Raman insa cu linistea oferita de chemarea la rugaciune pe care o auzeam in hotelul de “mala muerte”, cum ar zice spaniolii, si cu gustul dulce al prajiturerelor pe care insotitorul nostru ni le-a facut cadou cand ne-am despartit, in aeroport.

Iar, cand la ceva timp dupa, am citit “Ce que le jour doit à la nuit” (Yasmina Khadra), o carte a carei actiune e situata in epoca de splendoare a Algeriei, mi-a revenit un chef nebun de a ma plimba agale pe strazile acestui oras ale carui culori alb-albastre sunt convinsa ca stralucesc atunci cand e soare!!

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

[fb]
---
Trimis de alinaro in 17.10.11 12:43:19
Validat / Publicat: 17.10.11 15:19:07
VIZUALIZĂRI: 7248INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AFRICA [alte locuri].
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (alinaro); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
AmFostAcolo.ro nu poate garanta calitatea, relevanța, exactitatea, persistența ori conformitatea (cu asteptări și preferinte posibil particulare ale fiecarui cititor) impresiilor si recomandărilor din articole; deasemenea, responsabilitatea legală pentru afirmațiile făcute in articol revine integral și in mod exclusiv autorului (cf "Termenilor și conditiilor de folosire a site-ului"); AmFostAcolo.ro sau administratorii săi neputând fi făcuti răspunzători în privinta corectitudinii ori efectelor de orice natură.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P11 Din nou culorile orasului.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 17300 PMA (din 18 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest review

11 ecouri scrise, până acum

webmaster [17.10.11 15:43:01] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru aceasta destinatie.

alinaro [17.10.11 16:18:38] »

Multumesc!!

ileanaxperta* [17.10.11 18:02:38] »

Excelente impresii, mi-au placut cu atat mai mult cu cat aceasta destinatie este mult mai putin cunoscuta de noi. Felicitari ca ai ajuns acolo si ca ne-ai povestit si noua cate ceva din Alger.

Apropos de chipul negru al Fecioarei. Mi-ai aminitit ca la Manastirea Montserrat exista o statuie numita La Moreneta (Madona Neagra) care o reprezinta pe Madona cu pruncul Iisus in brate. Lemnul negru din care este facuta statuia arata o fata neagra a Fecioarei Maria si a lui Iisus, diferite de tot ce vazusem eu pana atunci si mi-a creat si mie o impresie stranie, ce probabil vrea sa spulbere prejudecatile noastre cu privire la culoarea pielii.

Mi-as dori sa vizitez si eu Algerul odata, cu toate minusurile sale... pare un loc pe cat de interesant pe atat de incitant, nu?! chiar daca este si periculos. Asta il face mai misterios...

Numai bine si vacante de vis oriunde si oricand!

alinaro [18.10.11 09:52:42] »

Ileana: ma bucur ca ti-a placut si-ti multumesc pentru comentarii. Sincer eu cred ca nu era asa de periculos precum il "zugraveau", si in ciuda cantitatii de politisti omniprezenti... Se intampla ele atentate in tari din "prima lume", ce sa mai zicem... Oricum, acum, ca s-au mai linistit apele pe acolo, m-as intoarce sa-l pot vedea mai linistita. Am "experienta" in a ajunge intr-un loc DUPA ce s-a intamplat ceva neplacut

Numai bine si vacante placute si tie!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
mariana.olaru [18.10.11 10:32:08] »

Lectura review-ului tău mi-a prilejuit o frumoasă aducere aminte de pe vremea când eram în ultimul an de liceu: în intenția de a-mi exersa cunoștințele de limbă franceză, culesesem câteva adrese din revista franțuzească ”Salut les Copaines”, o revistă despre care nu știu dacă a supraviețuit până în zilele noastre. Le-am scris acelor potențiali prieteni, dar n-am primit răspuns decât de la un student din... Alger (pesemne România nu era o atracție turistică nici pe vremea aceea .

Corespondența noastră a fost timp de un an un schimb de ilustrate cu imagini din țările noastre. Păstrez și acum câteva dintre ele; sunt niște imagini superbe din Alger și după câteva explicații despre locația reprezentată, toate se încheiau cu aceeași invitație: Viens voir par tous-même! Ei bine, nu am ajuns niciodată să văd cu ochii mei capitala algeriană, dar review-ul tău m-a făcut să o descopăr o dată în plus. Cu ochii minții, am creionat atmosfera și farmecul unui oraș care nu cu mulți ani în urmă, evident datorită influenței franceze, era socotit cel mai emancipat oraș cu populație majoritar musulmană. Îți mulțumesc de aceea pentru acestă întâlnire virtuală cu Algerul!

alinaro [18.10.11 11:01:04] »

Mariana: ma bucur ca ai calatorit un pic in trecut... Cu ocazia asta, si eu mi-am adus aminte de corespondenta cu fetite de aceeasi varsta cu mine, insa din Franta.

De ceva timp am un prieten virtual cu care vorbesc din cand in cand si-mi povesteste asa de frumos despre tara lui... Deocamdata nu am reusit o colaboarare profesionala acolo, asa ca sper sa ma intorc intr-o buna zi

Daca ai chef, cauta cartea mentionata la sfarsitul review-ului, "Ceea ce ziua ii datoreaza noptii", cu siguranta tre' sa fie tradusa si in romaneste (eu am citit-o in spaniola , iti va placea!!

Numai bine!

Costi [18.10.11 17:25:48] »

alinapopi

Cred că aparatul tău de fotografiat suferă de aceeaşi boală ca vechiul meu Polaroid, care, obosit de atâta folosire, afişeză, vrei-nu-vrei, mereu aceeaşi dată, 01.10.2003, când o fi fost el setat iniţial şi la care am renunţat, deşi, în rest, funcţionează foarte bine

Asta nu înseamnă că fotografiile sunt mai puţin reuşite!

În altă ordine de idei, la noi încă nu s-a publicat cartea de care vorbeşti, premiată cu cinci premii literare ale lumii francofone, dar este în pregătire la editura ********** (nu spun numele, că se consideră reclamă) şi va apărea în curând.

E drept că nu au trecut decât trei ani de la apariţia originalului, Ce que le jour doit à la nuit, scris de Yasmina Khadra, care, aşa cum cred că ştii, este bărbat, pseudonimul literar fiind de fapt cele două prenume ale soţiei sale. În română au fost traduse alte două romane ale sale, ceva mai vechi: Atentatul şi Sirenele Bagdadului.

alinaro [18.10.11 17:45:57] »

Costi: nuuuu, problema mea era una mai de... ras, cum ar zice sor'mea, si anume ca pur si simplu, cand incarcam bateria si trebuia sa-i resetez ziua, anul, etc, eu... treceam peste. Pana mi-am dat seama! Ma rog, e un fel de-a spune, caci in aprilie, in excursia la parcul tematic de dinozauri, mi-am dat seama pe la pranz Oricum, ar cam trebui sa-l schimb, seara nu-mi ies aproape niciodata bine pozele.

Cat despre carte, da, eu cred ca am noroc ca aici se traduc poate mai repede decat in alte parti. De autorul cu pseudonim de femeie nu am citit insa nimic altceva, tot pandesc sa apara din nou la editura careia-i raman fidela

Multumesc!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
robert [06.02.22 13:04:57] »

@alinaro: super tare acest articol, pe care abia azi l-am descoperit! Am pus de curând ochii pe aceasta țară arabă, atât de fascinantă și sunt foarte interesat de un circuit acolo în vreo câțiva ani, poate chiar mai repede! Te-aș întreba câte ceva de această țara, da parcă au trecut atâtia ani de când ai fost acolo!!!

Felicitări pentru articol! Toate bune!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
alinaro [06.02.22 18:28:05] »

@robert: Uf, da, au trecut foarte mulți ani... A fost o vizită scurtă, dar și eu trag nădejde ca într-o bună zi să mă pot întoarce. Despre Maroc ți-aș putea spune mai multe, am fost de cinci ori, deși au trecut aproape șapte ani de la ultima vizită... Dar Marocul (ca și Tunisia) este mult mai turistic, iar eu cred că tu vrei... altceva. Toate cele bune!

robertscris / TELEFON [06.02.22 18:57:40] »

@alinaro: m-ai citit bine, chiar urmaresc destinații mult mai putin turistice. Oricum trebuie să ajung o dată si-n Maroc!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
alinaro, Costi, ileanaxperta*, mariana.olaru, robert
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2022 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.0771958827972 sec
ecranul dvs: 1 x 1