Un hotel de tranzit foarte bun, o surpriză plăcută

TIPĂREȘTE

Sâmbătă 11.06.2011 am plecat la ora 04.30 din București spre Antalya, mai precis Belek (prima destinație de vacanță). Deși eram la al patrulea concediu în Turcia, anul acesta am ales pentru prima dată zona Antalyei, alt traseu decât cele deja binecunoscute, mai lung cu 400-500km, alte emoții, alte așteptări.

Din cauza distanței mari, am decis ca la dus să oprim pentru o noapte la Kutahya. La o agenție de la noi am găsit hotelul Grand Cinar 3* la prețul de 26 euro/persoană cu demipensiune (fără băuturi). Mi s-a părut OK, mai ales că hotelul are și parcare. Majoritatea aleg Istanbulul ca oprire intermediară, cam la jumătatea distanței (din București), dar pe noi nu ne avantaja în nici un caz la dus, deoarece ne-ar fi rămas prea mulți kilometri de parcurs în a doua zi și am fi ajuns târziu la hotel, obosiți și cu o zi de vacanță pierdută. La întoarcere merită să oprești la Istanbul, dar pentru mai mult de o noapte, pentru shopping și pentru a vizita orașul. Având din anii precedenți experiența hotelurilor de tranzit din Canakkale (Anzac 3*-jegos, Helen 3*-acceptabil, Akol 4*-excelent), cam știam la ce să mă aștept așa că nu aveam speranțe foarte mari.

Am ajuns la hotel la ora 18.00, după ce am parcurs exact 1030 km. Hotelul nu este amplasat direct la drumul principal D650, ci în rândul al doilea. Există un indicator cu numele hotelului și o săgeată la dreapta pe un drum pietruit și se vede și din șosea, dar după ce treci de el. Noi am urmat întocmai indicațiile GPS-ului, dar ideea este căte poți descurca și fără.

Parcarea este în curtea hotelului, în stânga intrării, închisă cu o poartă glisantă și cu cabină pentru paznic. Când am ajuns noi, mai erau doar 2 mașini, deci am avut locuri pe alese. Ulterior s-a umplut de mașini, blocând-o și pe a noastră (oricum nu mai plecam nicăieri până dimineața), dar asta pentru că fiind sâmbătă seara aveau o nuntă pe terasa restaurantului.

La recepție i-am văzut că nu prea stăpânesc limba engleză, dar ne-am înțeles cumva. Am aflat unde e restaurantul și că servirea cinei începe la ora 19.00.

Cazarea s-a făcut rapid, în 5 minute eram deja în camera repartizată, la etajul 3 cu vedere spre parcare. Bagajele le-am lăsat în portbagaj. Nu am luat cu noi decât strictul necesar pentru o noapte, pregătite de acasă. Am refuzat serviciile bell boy-ului, pentru că ne descurcăm și singuri cu un mic rucsac. La ieșirea din lift am constatat că, deși era sâmbătă seara, în cealaltă aripă a hotelului echipe de muncitori executau de zor lucrări de reparații, cu zgomotul aferent. Nu ne-am impacientat prea tare sperând că nu va mai dura mult. Din păcate, zgomotul a continuat până la miezul nopții.

Camera a fost foarte mare (pentru un hotel de 3 *), foarte curată cu un pat dublu mare (lenjeria era impecabilă) cu 2 noptiere, un dulap foarte mare cu 3 uși, aer condiționat split (funcționa foarte bine, dar nu a fost necesar, deoarece, fiind într-o zonă montană, am preferat să dormim cu fereastra deschisă și să respirăm aerul rece și curat de munte), televizor LCD mare, minibar, cană-fierbător și cești de ceai, calorifer (semn că hotelul este deschis tot timpul anului). Nu avea balcon. Baia era de dimensiuni medii, cu cadă. Surpriza a fost când am vrut să facem duș și am constatat că nu avem prosoape, iar ale noastre erau bine așezate în mașină. Nici o problemă, m-am dus să cer la recepție să-mi aducă prosoape. Nu am crezut că mi se poate întâmpla să nu mă pot face înțeleasă în engleză sau în limba gimnastică și să nu pot să rezolv o problemă atât de banală. Cuvântul ”towel” era complet străin pentru ei. Nu știam ce să fac. Aveam pe undeva prin bagaje dicționarul englez-turc, dar asta însemna să răscolesc toate lucrurile. Culmea este că deși nu au înțeles nimic din solicitările mele, cei de la recepție, că se strânseseră vreo 4, dădeau din cap că DA. Am vrut să mă întorc în cameră să mă gândesc ce să fac. La lift am dat peste o cameristă. Am luat-o după mine până la un oficiu în care își țin ele materialele și i-am indicat cu degetul teancul de prosoape și ușa camerei mele. Mi-a făcut semn să aștept, a fugit pe scări și a revenit după câteva minute cu 5 prosoape de diferite dimensiuni. A doua zi m-am documentat și eu: la prosop se spune ”havlu” în turcește. Nu voi uita prea curând experiența amuzantă pe care am avut-o cu prosoapele. Probabil că hotelul fiind în renovare nu toate lucrurile merg cum ar fi normal.

Am coborât să luăm cina. Restaurantul era extrem de cochet, peste categoria lui, doar două mese ocupate, mâncarea nu foarte variată, dar bine gătită, dar am găsit ce să mâncăm. Nu voi face comparație cu cinele de la 5* UAI. Am băut un pahar de apă de la dozator și am ieșit pe terasa din dreapta intrării să fumăm.

Ne aflam într-o zonă de munte și era chiar răcoare afară. Nu mai mergea de pantaloni scurți. Centrul orașului era prea departe, nu prea aveam ce vedea în apropiere, așa că ne-am retras în cameră să ne odihnim. Muzica de la nuntă nu se auzea pe partea asta a hotelului, doar zgomotul făcut de muncitorii zeloși care s-au ambiționat să lucreze și sâmbătă seara până târziu. În cele din urmă am reușit să adormim. Aerul curat de munte și oboseala zilei anterioare ne-au asigurat un somn foarte bun.

Micul dejun a fost satisfăcător, o combinație între bufet suedez și meniu fix, în sensul că produsele specifice micului dejun (roșii, castraveți, măsline, brânză, cașcaval, salam, ouă fierte, unt, gem, miere) erau deja așezate pe farfurii ca porții, dar puteam completa cu omletă, cartofi prăjiți sau pepene, după gustul fiecăruia. Sucuri colorate la dozator. Era un singur dozator cu 2 robineți de ceai turcesc și apă fierbinte și fiecare îl dilua după plac. Nu vedeam nicăieri cafeaua. Întreb și îmi arată 3 boluri: unul cu ness granulat, altul cu lapte praf și al treilea cu zahăr pudră amestecat cu scorțișoară. A ieșit o chestie OK, cu o aromă interesantă. Am mâncat și am plecat mai departe.

În ciuda micilor inconveniente întâmpinate (muncitori, prosoape, nuntă), consider că hotelul este cochet, are potențial și reprezintă o bună alegere pentru o noapte intermediară.

Cu siguranță voi reveni la Grand Cinar-Kutahya.

---

VIZUALIZĂRI: 2896 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI