Uimitorul Nairobi

TIPĂREȘTE

Am fost prima data in Nairobi in 1994;la primul contact cu orasul, eu, europeanul care avea pareri preconcepute despre Africa gen "deabia au coborat din copaci" am ramas uimit de frumusetea si modernitatea sa; cladiri de 20-30 de etaje, multa verdeata, bulevarde largi, oameni civilizati, civilizatie europeana vreau sa spun; anii de dominatie engleza si-au lasat adanc amprenta asupra oamenilor si locurilor.

Am locuit la hotelul Meridian Court, 3 stele, cu piscina la ultimul etaj, am avut apartament, conditii foarte bune; mesele au fost de tip european dar puteai sa accesezi si mancarea traditionala cu influente indiene (80% din oamenii de afaceri erau de origine indiana, economia era guvernata de ei desi la putere era dictatorul Arap-Moi)

Clima in Nairobi este extrem de placuta, aflandu-se la ~900 m altitudine, influenta ecuatoriala este mult atenuata, as compara cu luna mai de la noi doar ca ploua numai noaptea (extrem de convenabil pentru turisti); ganditi-va la un mai perpetuu...

Timpul acolo are alte masuri pentru "bastinasi". Pole-pole este cuvantul de ordine si inseamna incet -incet... totul se petrece slow-motion... sa va dau un exemplu:

plec dimineata in oras la colindat; pe holul palierului nostru, erau multe ghivece mici (vreo 10) cu flori ce trebuiau ingrijite: pamantul afanat, curatat de frunze uscate etc... Un baietas de vreo 20 de ani se ocupa de aceasta operatiune... in slow-motion; ma intorc pe la pranz la masa, baiatul tot la flori lucra... plec dupa masa in oras, ma intorc seara si...a ti ghicit, baiatul tot acolo era, curata florile... cred ca lucra cu multa temeinicie si facea lucru de calitate. Oricat am incercat cu diverse ocazii sa-i scot din ale lor, fie cu bacsis fie cu indemnuri, n-am reusit... pole-pole ziceau si acest cuvant il au in ADN....

Oamenii sunt prietenosi si deschisi (fetele in special sunt extrem de deschise fata de europeni), dar discutau cu fereala despre dictatura, "baietii cu ochi albastri" lucrau si pe acolo, chiar am auzit sintagma ca atare... de la cei care au invatat in Romania! M-am imprietenit cu barmanul de la barul piscinei exterioare cu ocazia unui eveniment caritabil si-am fost invitat acasa la el la 20 km de Nairobi; m-am dus.

Am luat matatul, un autobuz cu 15 locuri colorat aproape pakistanez, fara geamuri si cu incasatorul de bilete mergand pe scara, strigandu-si oferta de transport... si dupa aproximativ 40 de minute am descins intr-un satuc pe buza unor dealuri; mirosul... dupa miros jurai ca te afli in satul romanesc, acelasi miros de lapte afumat, de balega si fum de coceni, dar oamenii erau negri, copacii erau plantatii de ananas, vitele aveau coarnele mult mai mari, in rest totul era la fel, pana si praful gros al ulitei te ducea cu gandul la Baragan...

Casa amicului era construita din tabla ondulata, dar probabil ca era izolata deoarece nu se simtea caldura de afara la amiaza. Mobilier minimal, de tineri casatoriti, aveau 2 copilasi care bineinteles ca au stat numai in bratele mele, eram ciudatul alb pe care l-a adus tata...

Ospitalieri, m-au asezat la masa dar nu stiu nici acum ce-am mancat....

Dupa masa am plecat la carciuma din sat sa ne racorim cu o bere... aici lume relativ putina initial, apoi au inceput sa vina... Intai primarul apoi si invatatorul din sat; primarul a venit cu propunerea sa mancam ceva traditional, si-a fost nyama ciomo, adica niste coaste de vita la gratar, absolut delicioase, cu mamaliga de mei si un sos iute acrisor. Supertare! Mi-a revenit sarcina sa ofer eu bautura pentru toata lumea, vreo 7 insi; berea era rece, excelenta si... ieftina. A curs o vreme berea in valuri, timp in care ne-am luat de politica. Ceuasescu fusese prieten cu Arap Moi, primise chiar in dar, ziceau ei, o ferma in apropiere de Nairobi; faceam comparatii la salarii, preturi la alimente etc si constatam similitudinea acestora; cel putin la nivelul salariului unui invatator eram perfect egali la acea vreme. Berea continua sa vina... primarul incepuse sa-mi vorbeasca in swahili eu in romaneste si ne intelegeam perfect... engleza fusese uitata de toata lumea; seara se apropia si se punea problema sa innoptez in sat si o faceam daca nu eram fortat de regulament sa nu innoptez in afara orasului.

Cu mare greutate ne-am despartit cu promisiunea de a reveni, promisiune pe care pana acum, n-am onorat-o; dar cine stie ce ne rezerva viata...

In ziua urmatoare am facut un tur complet de oras cu matat-ul (autobuzul frumos pictat), avand ocazia sa vad periferia si mizeria acesteia, cocioabe din pari, din stuf, din cartoane si tabla, copii goi si murdari alergand pe langa "case", canalizari curgand la vedere cu dejectii.... nu mai spun de miros. Se urcau in autobuzul nostru tot felul de indivizi dubiosi, mastecand "cat", un fel de betel autohton (un drog legal se pare la ei, am vazut carute pline cu acea iarba); incepusem sa regret curajul si inconstienta mea si pe buna dreptate, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu...

Din fericire nu am patit nimic, oricum prea multi bani nu aveam la mine si nici altceva care sa-i atraga, gen camera de luat vederi, aparat foto etc.

Restul sejurului meu in Nairobi nu am mai calcat la periferie; erau atatea locuri de vizitat, muzee, etc iar pentru distractia de seara, era Florida 2000, o discoteca tare pe vremea aceea, cu ring de dans din inox si cu alte lumini si alte nebunii pe care nu le mai retin.

In zilele noastre se pare ca orasul nu mai este la fel de sigur; preturile au crescut astronomic, atunci totul era ieftin si sa va dau exemple: cazarea la hotel era 50$ zi cu 3 mese iar la Mombasa 17 $ zi (despre Mombasa alta data). O masa in oras in jur de 3$ ,o bere 0,50 $, cafeaua la fel (nu mi-a placut cafeaua, Kenia este producatoare de cafea).

As fi curios cine a fost de curand ce preturi sunt acum... atunci la Hilton in Nairobi, unde statuse Iliescu in vizita, era 100$zi.

---

VIZUALIZĂRI: 4488 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI