Mai aproape de Dumnezeu - Domul din Koln

TIPĂREȘTE

Mai aproape de D-zeu, asa m-am simtit cand am ajuns in fata Domului din Koln! Trebuie sa recunosc, ca am citit si alte postari, ale d-voastra cu privire la aceeasi destinatie, mi-au placut, vi-am apreciat review-urile si as vrea sa nu plagiez pe nimeni, doar sa-mi scriu si impresia mea despre acest loc, minunat, sa incerc sa va conving ca ''merita vazut! ''Am citit unul dintre review-uri si am sesizat, ajutorul ''unchiului google'', asa ca eu n-am sa va expun datele fondarii, motivul si nici pe ce loc s-ar afla in lume, datorita innaltimii, doar sentimentul si dimensiunea in care te transpui, atunci cand esti acolo!

Acum aproximativ 10 ani, cand am pasit pe ''pamant german'', sotul meu, m-a invitat sa-mi arate Domul din Koln, fiind o mare atractie turistica si cea mai apropiata de locul in care locuim. Am inceput sa rad, de ce ar fi trebuit sa vad o biserica (dar trebuie sa recunosc ca nu stiam pe atunci nimic despre acest dom), dar din dorinta de cunoastere am pornit spre Koln. Am parcat masina, intr-o parcare subterana, destinata in principiu Garii din Koln, am traversat gara si dintr-o data m-am trezit intr-un loc plin de lumina si inconjurata de mii de oameni... cand am ridicat privirea, am vazut in fata ochilor o cascada de dantela gri si cu cat ridicam privirea mi se parea ca nu se mai terminau pana la Soare, doua turnuri scaldate in lumina! Cascada de dantela gri din fata mea, era cea mai impresionanta structura gotica si apoi cum sa nu ai impresia ca turnurile ei ajung pana la Soare, ca pana la varfurile lor sa tot fie vre-o 170 de metri. Am urcat emotionata cele cateva zeci de scari, ce duc la intrarea principala din dom, am facut primul pas inspre 'nauntru si sobrietatea, raceala si mirosul de tamaie mi-au taiat respiratia, ridicand din nou privirea in sus, am zarit raze de Soare colorate, datorita vitraliilor, impartite in mii de bucutati multicolore, privite per ansamblu, vedeai intruchipat cate-un sfant si nu era unul, erau zeci, de jur imprejurul bisericii. In altarul principal, am zarit trei racle aurite, dupa o cortina filigramata de fier forjat! Aici se spune ca ar fi depuse relicvele celor trei magi, care s-au inchinat lui Iisus, istoria spune ca domul a fost construit cu destinatia de a pastra aceste moaste, dar multi sunt sceptici, spunand ca in sicriele aurite nu s-ar afla nimic (asta asa ca o barfa mica de Koln). Urcarea pana la ultimul metru din turnuri este deschisa publicului larg, insa eu nu am facut-o, avand oarecare fobii. De acolo de sus, se poate vedea intreg Kolnul in toata spledoarea lui, iar Rinul serpuind, traversandul, domul poate fi zarit din toate unghiurile metropolei, datorita inaltimii si asezarii sale pe o colina mai innalta.

Am ramas, fiind si acum profund impresionata de ''o minune'', creata de om si asta in urma cu cu aprox 750 de ani, de maiestria mesterilor de atunci! Si constructia lui nu s-a oprit nici acum, lucrandu-se la renovare si intretinere pe tronsoane aproape tot timpul.

In speranta ca v-am consvins, ca merita vazut Domul din Koln, tin sa le spun d-nelor ca in apropierea Pietei Domului din Koln, se poate face shopping, in adevaratul sens al cuvantului!

---

VIZUALIZĂRI: 4140 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI