Malmö, oraşul turnului torsionat

TIPĂREȘTE

Cum de la Copenhaga la Malmö sunt mai puţin de 50 km, în sejurul nostru din Danemarca nu puteam să ratăm ocazia de a vedea o bucăţică din Suedia.

E drept, această "bucăţică" reprezintă cea de-a treia mare arie metropolitană din Suedia, capitala regiunii Skåne (Scania), cea mai sudică regiune suedeză, situată în "vârul" peninsulei scandinave.

De la Copenhaga la Malmö se poate ajunge foarte uşor cu trenul, sau cu maşina, pe E20, traversând strâmtoarea Øresund, ce desparte peninsula scandinavă de insula daneză Zealand, pe care se află Copenhaga. Lăţimea minimă a strâmtorii este de vreo 12 km, în dreptul micii insule Saltholm. Aici s-au hotărât proiectanţii danezi de la Dissing+Weitling (aceiaşi ca la Storebæltsforbindelsen, care leagă insulele daneze Zealand şi Fyn şi despre care am scris aici) să construiască Øresundsbroen, podul peste strâmtoarea Øresund, cel mai lung pod combinat, rutier şi de cale ferată din Europa.

Traversarea este spectaculoasă, mai ales că, de fapt, o parte a acesteia se face nu pe un pod, ci prin tunelul Drogden, lung de vreo 4 km, în care se intră după ce, ieşind din Copenhaga, trecem pe lângă aeroportul internaţional. Interesant este faptul că, pentru ieşirile tunelului, s-au făcut două construcţii speciale. La capătul vestic s-a construit o mică peninsulă artificială, iar la capătul estic, la sud de insula Saltholm, s-a construit o mică insulă artificială, lungă de 4 km şi lată de 500 m. Drept să vă spun, nu ştiu de ce nu s-a folosit chiar insula Saltholm drept capăt al tunelului, poate din caua structurii solului.

În spiritul cunoscutului umor danez, insula artificială a fost botezată Peberholm (care înseamnă Insuliţa de piper), asociind astfel numele cu cel al insulei Saltholm (care înseamnă Insuliţa de sare). Deci, acum, locuitorii zonei Øresund au şi sare şi piper, pentru a-şi condimenta viaţa.

Tunelul are cinci tuburi, două pentru calea ferată, două pentru cele două sensuri ale autostrăzii şi unul, mai mic, pentru urgenţe şi este compus din 20 de segmente prefabricate din beton armat, cele mai masive din lume, fiecare cântărind 55.000 t, interconectate într-un şanţ săpat pe fundul mării.

Această variantă de construcţie a fost preferată unui pod din două motive: prezenţa aeroportului din apropiere şi necesitatea păstrării unei căi navigabile în strâmtoare fără restricţii şi fără riscul blocării de către gheaţă.

În continuarea tunelului Drogden, între Peberholm şi Suedia s-a construit podul Øresundsbroen, lung de peste 7 km. Acesta este un pod de grinzi sprijinite pe piloni de beton, plasaţi la 140 m unul de altul. La mijloc, unde probabil adâncimea strâmtorii este mai mare, podul este suspendat la înălţimea de 57 m, prin cabluri între doi piloni cu înălţimea de 204 m, aflaţi la distanţa de aproape 500 m.

Nu este de mirare asemănarea cu celălalt pod de care aminteam mai devreme, Storebæltbroen, din moment ce amândouă au avut acelaşi proiectant.

Construcţia a început în 1995 şi s-a terminat după 4 ani, inaugurarea oficială având loc însă în vara anului 2000, în prezenţa capetelor încoronate ale celor două ţări.

Celor care doresc să afle mai multe date despre acest pod şi să vadă fotografii frumoase ale acestuia, le recomand să meargă la această adresă.

Preţul oficial pentru o singură traversare a podului este de 39 €, dar, ciudat, am plătit mai puţin la dus (de la Copenhaga la Malmö), decât la întors. Diferenţa, îmi explic eu, s-a datorat taxării diferite în cele două ţări a operaţiunilor cu cardul.

După spectaculoasa traversare a strâmtorii, am ajuns repede la Malmö, primul reper fiind Malmö Arena, pe lângă care trece autostrada. Am oprit la prima parcare întâlnită, unde se află şi un punct de informaţii turistice, de unde ne-am înarmat cu o hartă a oraşului şi am obţinut, de la unul dintre amabilii tineri care lucrau acolo, informaţii cu privire la principalele atracţii ale oraşului. Erau mai mulţi, fiecare purtând un ecuson pe care scria cele două limbi pe care respectivul le vorbea. Nu m-am uitat la toţi, aşa că nu ştiu în câte limbi te puteai înţelege acolo, dar sigur, în afară de universala engleză, se vorbea germana, franceza, italiana şi spaniola. De altfel şi hărţile se puteau lua, gratis, într-una din aceste limbi, la alegere.

Cu GPS-ul fixat pe opţiunea "centru oraş", am ajuns la parcarea subterană de pe strada Kalendegatan, vizavi de Malmö Stadsteater, Teatrul oraşului Malmö. Această parcare a fost singura din multele în care am intrat în plimbările mele prin Europa, unde cardurile Visa ING şi BCR nu mi-au fost de niciun folos. Nici măcar cardurile daneze ale fiilor mei nu au fost acceptate, singurele carduri acceptate fiind cele în euro de la BCR, pe care le aveau băieţii de când primiseră bursa Erasmus pe card.

În timp ce noi încercam toate cardurile posibile, a venit un suedez şi, crezând că nu ne descurcăm cu automatul de plată, ne-a întrebat amabil dacă avem nevoie de ajutor. Între timp însă rezolvasem problema.

Am ieşit din parcare chiar în faţa teatrului şi am pornit în descoperirea oraşului. Centrul vechi, istoric se află într-o zonă de formă dreptunghiulară, înconjurată din toate părţile de un canal care comunică cu portul. Parcarea este chiar în mijlocul acestei zone, iar strada Kalendegatan o străbate exact pe mijloc, de la sud la nord. În această zonă cu o suprafaţă de mai puţin de 2 kmp, se găsesc şase parcări subterane şi şase la suprafaţă, dintre care două şi pentru autobuze!!!

Privind spre nord, de la ieşirea din parcare, se vedea deja turla de la Sankt Petri kyrka, Catedrala Sfântul Petru, unul dintre obiectivele vizitei noastre. Evident, nici nu a fost nevoie de hartă ca să ajungem acolo, pentru că turnul înalt de 105 metri ne-a călăuzit foarte bine. Catedrala are o vechime considerabilă, din secolul al XII-lea şi este construită în stil gotic, din cărămidă roşie, ca multe altele din nordul Europei.

În primii ani ai existenţei sale, catedrala a suferit două incidente majore, unul constând în prăbuşirea acoperişului şi al doilea în prăbuşirea uneia dintre cele două turle, motiv pentru care acum catedrala a rămas doar cu una singură. Evident, catedrala a fost refăcută, actuala construcţie datând din secolul al XIV-lea şi fiind cea mai veche construcţie din oraş.

În faţa catedralei, perpendicular pe Kalendegatan, începe o altă stradă, Kyrkogatan, din care, la capătul opus, se intră în Stortorget, Piaţa Mare din Malmö. Datând din secolul al XVI-lea, piaţa are o formă pătrată, cu latura de (am aproximat eu) vreo 200 m. Pe latura de est se află Malmö rådhus, Primăria oraşului Malmö, o frumoasă clădire, a cărei faţadă în stil renascentist olandez datează de la 1860. Clădirea în sine este însă mult mai veche, din secolul al XVI-lea. În faţa Primăriei se află o fântână arteziană, iar exact în mijlocul pieţei se găseşte statuia ecvestră a regelui Karl X Gustav, regele Suediei între 1654 şi 1660, cel care a cucerit Scania, deţinută până la acea vreme de danezi.

Latura de sud a pieţei este mărginită de frumoase clădiri vechi, la parterul cărora se află magazine, inclusiv unul de suveniruri, ţinut de un chinez.

Din colţul de sud-vest al pieţei se intră într-o altă piaţă, ceva mai mică, dar foarte frumoasă, Lilla Torg, Piaţa Mică, unul dintre cele mai populare locuri din Malmö, cu multe baruri, cafenele, terase şi restaurante, amplasate în clădiri vechi, unele datând din secolul al XVI-lea. Interesant este faptul că unele dintre ele dispun de terase în aer liber deschise pe orice vreme, pentru că fiecare masă are un sistem de încălzire propriu.

Din Piaţa Mică am pornit apoi spre vest, pe străzile din Gamla Väster, un pitoresc cartier de vile cochete, de unde am ajuns în Kunsparken, un frumos parc, aflat la extremitatea vestică a oraşului vechi, unde ne-am amuzat privind sculpturile şi gâştele sălbatice, dar nu am intrat la Casino Cosmopol, pentru că nu ne dădea mâna. Am trecut apoi pe Slottsbro, Podul Castelului, peste canalul dincolo de care începe Slottsparken, Parcul Castelului. De fapt, Kunsparken şi Slottsparken sunt despărţite doar de un canal, altfel ele formând un singur parc, în stil englezesc, cel mai vechi din oraş, inaugurat în 1872, unde locuitorii oraşului vin la un picnic sau la o plimbare în aer liber.

Înconjurat pe toate laturile de un canal, aici se află şi Castelul Malmöhus, cel mai mare castel în stil renascenist din Scandinavia, în care îşi au sediul Malmö Museer, Muzeele din Malmö, care grupează mai multe expoziţii: un muzeu de artă, acvarii şi terarii. Alături de castel se găseşte şi Teknikens och Sjöfartens hus, Muzeul de Tehologie şi Marină, unde, printre altele, este expus submarinul U3, de construcţie suedeză, utilizat între 1943 şi 1964 şi care poate fi vizitat şi în interior. Veterani ai echipajului însoţesc vizitatorii şi le povestesc cum funcţiona submarinul şi despre viaţa de la bord.

Ne-am întors tot pe jos la parcarea unde lăsasem maşina, pentru că ultimul obiectiv propus pentru vizitare este ceva mai departe. Ne-am urcat deci în maşină şi am pornit spre Västra Hamnen, un modern cartier rezidenţial pe malul mării, unde se înalţă emblema oraşului Malmö, Turning Torso, cel mai înalt zgârie-nori din Suedia. Turnul, proiectat de arhitectul spaniol Santiago Calatrava şi dat în folosinţă în 2005, are 190 m înălţime şi 54 de etaje şi este compus din nouă cuburi suprapuse şi rotite axial unul faţă de altul (90° în total), astfel încât el apare ca fiind răsucit, de unde şi numele.

Am oprit chiar în parcarea de lângă turn, de unde am pornit într-o plimbare pe malul mării, unde este amenajat un loc pentru plajă şi baie în mare, de unde se deschide şi o privelişte fantastică spe strâmtoarea Øresund şi podul Øresundsbroen. Se poate vedea chiar şi malul danez al strâmtorii, bineînţeles dacă vremea este favorabilă. Deşi în ziua călătoriei noastre nu erau mai mult de 20° Celsius în aer, de pe pontonul amenajat special, un grup de copii plonjau de la câţiva metri înălţime în apa rece. Privindu-i, am înţeles de ce nordicii au reuşit să realizeze într-o zonă cu un climat potrivnic, ceea ce alţii nu au reuşit în zone mult mai favorabile. Concluzia: climatul cald îndeamnă la lene!

---

VIZUALIZĂRI: 15090 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI