ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 06.11.2010
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Craiova
ÎNSCRIS: 10.07.09
STATUS: PARTENER
DATE SEJUR
NOV-2007
DURATA: 5 zile
team-building
"ECHIPA" A INCLUS:
1 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
CAZARE [camere etc]:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
DISTRACŢ. / RELAXARE:
60.00%
Către satisfăcător

NOTA MEDIE REZULTATĂ
80.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă New Orleans

Drumul catre New Orleans... intre imaginatie si realitate

Ilustrație video-muzicală
Louis Armstrong - What A Wonderful World

TIPĂREȘTE

Cand invoc experienta mea americana, se intampla ceva de-a dreptul ciudat. … parca vorbele nu mai vor sa curga firesc pe apa amintirilor... se distorsioneaza si se ascund printre alte vorbe ale altor amintiri... pesemne mult mai dragi mie.

Ca sa le conving sa se intoarca si sa se randuiasca in logice fraze, am recurs la tot felul de stratageme, am rasfoit de cateva ori virtualul album cu poze, am interpelat prietenii care au trait aceeasi experienta, si iata rezultatul unor multchinuite review-uri, ce sper sa se dovedeasca, macar pentru cativa mari amatori de calatorii... interesante.

De unde aceasta reticenta a cuvintelor ce nu se vor scrise, cu nici un chip?

Poate pentru ca sufletul meu nu a vibrat in legendara Lousiana la fel ca in Franta, Spania, sau Tunisia…Poate pentru ca ma indragostisem de Paris si de Barcelona, adanc si ireversibil, doar in urma cu cateva luni, iar acele locuri nu puteau fi comparate, in inima mea… cu nimic altceva... Poate pentru ca …pur si simplu sejurul de cinci zile, intr-un oras ce purta stigmatul unei catastrofe naturale cumplite, nu era cea mai fericita abordare turistica…

Nu o sa stiu niciodata motivul, cert este ca daca ar fi sa caracterizez excursia in USA, as putea folosi un singur si perfect justificat epitet…stranie.

Dar sa lasam firul povestii sa se rasuceasca in jurul vartelnitei timpului si sa ne intoarcem in anul de gratie 2007, intr-o zi cenusie de noiembrie...

Visul american este atat de intens si mirajul noului continent este atat de puternic... incat in mod absolut irational, la aterizarea avionului la Detroit (escala catre New Orleans) ma asteptam sa vad o imagine extraordinara, unica, nemaivazuta…Nu m-ar fi mirat deloc, de pilda... ca pamantul sa fie albastru si soarele sa rasara de la apus…mirarea a fost ca soarele era la locul lui, iar avionul luase contact cu solul intr-o zona ultrabanala…o liziera de padure aproape desfrunzita, cu un camp verde-pal cu nuante de galben tomnatic. Era evident faptul ca pentru mine, una, miracolul american nu incepea de pe aeroportul din Detroit... dar, am sperat eu... poate mai incolo…poate mai tarziu…

Plecasem in aceasta prima experienta transatlantica fara cine stie ce entuziasm, caci congresul la care urma sa particip fusese stabilit a avea loc nu in New York, San Francisco sau Chicago, ci fix in New Orleans…la numai doi ani de la Katrina!

Ghinion, mi-am zis, si am plecat sa imi iau viza de la ambasada USA, fara mari emotii, marturisesc, pe principiul… ce-am avut si ce-am pierdut…Dar peripetiile dobandirii vizei americane ar merita, fara nici un dubiu, un intreg review, caci, atmosfera cumplit de apasatoare de acolo si incarcatura emotionala extrem de intensa din jurul multdoritei vize... nu o sa le pot uita niciodata…Cum n-o sa uit nici rigoarea functionarilor ambasadei, care nu erau dispusi la nici o concesie, oricat de mica…Sa va spun ca a trebuit sa repet fotografiile de pasaport…doar pentru ca nu mi se vedea complet lobul de la urechea stanga? Nu va mai spun... Sau ca desi obtii viza in tara, legislatia americana permite ca ofiterul de emigrari din USA sa te intoarca, dupa un drum de 9-10 ore cu avionul, daca i se pare ceva in neregula? Nu va mai spun nici asta…

In fine, pentru ca mergeam la un congres, pentru ca imi lasam aici familia, si …pentru ca fusesem si in UK si ma intorsesem de acolo (ultima intrebare a functionarei de la ambasada fusese legata de viza pt UK din 2002 si imi ceruse pasportul vechi, ca dovada), eu m-am numarat printre putinii norocosi... sau cel putin asa credeam atunci...

Am zburat pe ruta Bucuresti-Amsterdam-Detroit-New Orleans, cu KLM-ul plecand de la 7 dimineata din Bucuresti si ajungand abia in jurul orei 6 seara, ora New Orleans-ului, la noi fiind cam ora 3 noaptea... In total, cu zboruri si escale, 20 de ore de calatorie, cea mai lunga si stresanta calatorie cu avionul de care beneficiasem vreodata. Zborul a fost unul fara absolut nici un incident, dar asta nu m-a impiedicat sa mi se para... nesfarsit.

Cat despre cum am suportat zborul, marturisesc ca eu l-am suportat destul de bine, picioarele mele insa, l-au suportat mai greu... la coborarea din avion credeam ca nu o sa mai pot merge, pentru ca, in loc de picioare, aveam niste butuci...

Stiam ceva vag despre micile trucuri care fac drumul mai suportabil din punct de vedere al... circulatiei sangelui la nivelul picioarelor, dar, marturisesc faptul ca, neincrezatoare din fire, am subestimat efectul unor astfel de "artificii". Asa ca nici nu m-am ridicat de pe scaun din ora in ora, nci nu mi-am contractat muschii pulpelor, si nici nu am luat vreun medicament impotriva coagularii... cum mi se sugerase de catre prieteni. Apropo de preventia "medicamentoasa" cineva povestea in grup cum un coleg, la sfatul medicului, luase sa isi injecteze o fiola de Clexan, o substanta ce impiedica cheagurile de sange sa se formeze... Omul si-o injectase pe aeroport, inainte de un zbor transatlantic si se trezise "saltat" de politie, care vazand gestul pe camerele de supraveghere din aeroport, crezuse ca e vorba de cu totul si cu totul alte substante... interzise.

Ma si vedeam, la Amsterdam, tocmai la Amsterdam, cu seringa, pe aeroport, incercand sa le explic politistilor cum e cu Clexanul... asta daca reuseam sa trec cu seringa respectiva de vamesii romani.

Asa ca am renuntat, la Clexan... din ratiune si la exercitiile de gimnastica... din comoditate (ca sa n zic prostie), rezultatul fiind unul dezastruos. La intoarcere, am luat o Aspirina si am facut toate exercitiile de care aflasem, si zau ca a fost mult mai bine...

Revenind la calatorie...

Iata-ma la Detroit, facand escala pentru New Orleans, dupa 9 ore si ceva de zbor cumplit de lung, in care am vazut de trei ori, “Casablanca”…dar nu am putut dormi nici macar o secunda.

Aeroportul curat, mare, dar nicidecum spectaculos, cum ma asteptam... Peisajul... nici atat... Cu adevarat impresionanta era desfasurarea de forte ale politiei, acolo am vazut pentru prima data, politisti blindati, literalmente, din cap pana in picioare cu arme, bastoane, aparate de emisie receptie... prezente destul de intimidante…probabil aceasta era si ideea…de Supercop... Am crezut ca sunt masuri speciale de securitate, de aici aspectul lor... de-a dreptul impresionant, dar i-am rveazut, mai tarziu, la New Orleans... cu acelasi echipament.

Apropo de masurile de securitate... veti fi obligatoriu descaltati, scanati, ultrascanati, vi se va lua amprenta digitala…veti preda aici declaratia semnata in avion privind scopul si durata vizitei si printre altele…si faptul ca nu introduce in USA substante interzise sau…bulbi sau seminte de flori, alimente sau bauturi… orice poate sa se contamineze cu bacterii, virusuri sau paraziti...

Cand doamna politist care imi luase pentru verificare actele si umarise amprentarea elecronica, mi-a urat"Wellcome in United States" am inteles ca formalitatile se terminasera, si puteam pasi pe teritoriul american.

Sunt atat de solemni, incat chiar ti se pare un lucru foarte important... de acum zece ani ai dreptul la intrari nelimitate in USA... ca turist... Oricum, o parte a formularului completat in avion ramane la tine si trebuie inmanat in clipa in care te sui in avionul de intoarcere, e un fel de dovada ca ai parasit USA... Daca nu o faci, cand vrei sa te intorci, eventual, in USA... nu mai esti primit, caci in evidentele lor figurezi ca nu ai parasit teritoriul USA. Sunt avertismente pe aceasta tema peste tot... si cred ca e util de stiut...

Uitasem sa precizez... si pe aeroportul din Amsterdam e un control serios la urcarea in avion, e mai bine sa stapaniti limba engleza... sau sa mergeti cu cineva care cunoaste limba engleza, pentru ca, de pilda, una dintre intrebari este... "V-a dat cineva un pachet sa duceti in USA, ceva care nu va apartine? ". Au oprit o doamna romanca ce mergea in SUA, nestiind limba engleza deloc... femeia era disperata caci nu existau acolo translatori in limba romana... norocul ei a fost cu noi... cand au vazut pasaportul romanesc, cei de la Security, ne-au rugat sa facem putin pe traducatorii... pana la urma s-a terminat cu bine... dar fara traducere... nu stiu ce ar fi fost... probabil o nedorita intarziere...

Din Detroit am plecat catre New Orleans cu o cursa interna, cu un avion destul de micut si de ponosit... unde am servit un pahar de apa, caci snack-ul se platea... nu era gratuit.

Inca o palma data miracolului american…dar acum, privind retroactiv... cred ca in acel sfarsit de an 2007, in Statele Unite, incepuse, de fapt…perfida si amenintatoare... criza economica mondiala.

Am ajuns la destinatie dupa vreo trei ore de zbor, un grup de patru romani…temerari, abia cand New Orleans-ul se pregatea sa treaca pragul inserarii…La aeroport ne astepta prima surpriza placuta a zilei. Surpriza venise impachetata de fapt sub forma unui tip inalt si suplu, un mulatru impecabil ce ne astepta politicos, cu cartonasul obligatoriu, la iesirea din aeroport. Ne-am inchipuit ca e doar un soi de ghid, de “hostess” de genul masculin, dar era, de fapt, soferul unei nesfarsite limuzine albe…ce ne fusese pusa la dispozitie de hotelul unde urma sa locuim…caci, hotelul se numea…Ritz Carlton, si trebuia sa isi onoreze blazonul, nu? ...

Era prima oara in viata cand mergeam cu o limuzina... asa ca marturisesc ca interiorul masinii a constituit un punct de interes mult mai mare decat imprejurimile orasului... Asta pentru. ca. luminitele albastre din plafon... asezate precum stelele de pe cer si paharele cu picior din suporturile speciale adaptate la conditiile limuzinei... din care se presupunea ca ei bea sampania ce te ademenea din frapiera... erau interesante de-a dreptul, peisajul a devenit pur si simplu... neinteresant... Dar pe neasteptate, ... la orizont au aparut luminiile exuberante ale New Orleans-ului…. si in limuzina s-a lasat tacerea…

Cand am ajuns la destinatie, déjà se inoptase…iar soferul ne-a descarcat bagajele si si-a luat ramas bun cu o reverenta... indreptandu-se cu mersul sau incredibil, ceva intre plutire si dans, catre limuzina care il astepta…cu motorul pornit, gata, probabil, de un nou drum...

Pe noi ne astepta... cazarea, pentru prima data in viata, la luxury... Dar nu va grabiti sa anticipati... uneori, realitatea depaseste... cu mult imaginatia...

-Va urma-


---
Trimis de liviadavidescu in 06.11.10 13:48:14
VIZUALIZĂRI: 2379INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în AMERICA DE NORD
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Europa... Tunisia... China
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (liviadavidescu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 8800 PMA (din 17 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

15 ecouri scrise, până acum

liviadavidescu [06.11.10 14:09:54] »

@webmaster, se poate "what a wonderful world" a lui L. Amstrong?

Please... click aici

webmaster10 [06.11.10 14:39:05] »

Sigur ca se poate, am si atasat-o. Auditie placuta!

liviadavidescu [06.11.10 14:48:39] »

@webmaster, am gresit anul sejurului///am scris 2010 si era 2007... cum am reiterat, de alfel, si in review...

Mii de scuze, putem repara?

webmaster10 [06.11.10 15:12:57] »

Rezolvat!

Pami [06.11.10 15:38:11] »

cunosc SUA cu partile ei bune si mai ales rele si astfel iti pot intelege sentimentul de regret fiindca nu poti scrie doar de bine despre aceasta tara... ceea ce multi dintre cititori si-ar dori probabil! acelasi sentiment l-am avut si eu cand am ajuns in Miami - astept insa cu nerabdare continuarea acestei "aventuri" ca sa pot spune si eu dupa aceea - exact asa m-am simtit si eu. Felicitari pentru stilul f. placut in care scrii...

liviadavidescu [06.11.10 17:03:45] »

@Pami,

Experienta turistica americana nu a reprezentat pentru mine o prea mare satisfactie... de aceea si scriu atat de... impiedicat. Esti foarte draguta ca ma lauzi, dar, crede-ma ca fiecare cuvant a rasarit in review... cu mare greutate. A fost o nastere dificila, dar in final si acest review e "copilul" meu... si mi-l asum.

Nu mi-a placut New Orleans, recunosc, din motivele pe care le-am enumerat... dar am considerat util ca altii, care isi doresc sa vada orasul, sa stie la ce sa se astepte...

Cel mai mult am fost socata acolo de un episod relatat de CBS... un pusti de culoare, in momentul in care fusese legitimat, nu raspunsese somatiei si in ciuda avertismentelor, dusese mana la buzunar... 17 gloante au descarcat in el politistii... si cand i-au verificat buzunarul... in el avea o lanterna...

Nu mi-a mai trebuit nimic dupa asta...

Am preferat sa nu mai ies seara si sa evit locurile... ciudate... dar tot am comis-o, caci, la sfatul unei taximetriste, bine intentionata, de alfel, caci criteriul fusese pretul mai mic al suvenirurilor, m-am dus sa fac cumparaturi la Wal-Mart, undeva in periferie... unde eram singura alba, cred, pe o raza de vreo 5 km...

Despre aceste aventuri... urmeaza sa scriu... sper sa iti placa autenticitatea lor

sandu.53 [06.11.10 17:08:38] »

am citit pe neasuflate review-ul tau despre un loc despre care s-a scris mai putin si acum astept continuarea... captivant! felicitari!

dananecula [06.11.10 21:55:48] »

@liviadavidescu

Splendid povestit, amagitor de... fascinant si exuberant de... palpitant... Ai un fel aparte de a scrie de ma tintuiesti in fata monitorului si-ti sorb cu nesat povestile si pataniile ca si cand as citi o carte captivanta, un ebook

Draga Livia, la modul cel mai serios, eu cred ca ti-ai gresit cariera. La cat de superb si desebit scrii, lejer ai putea ,,scoate pe piata'' romane de aventura, de suspans din New Orleans (si nici macar n-ai intrat in miezul problemei, de-abia ai debutat cu primul review-ul din USA), dar la fel si din Franta, Tunisia sau China... Esti fantastica!

Felicitari!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
dananecula [06.11.10 22:12:05] »

Referitor la doamna romanca ce mergea in USA si nu stia o boaba de engleza, ca i-ar fi trebuit translator, ei bine, si noi am avut o experienta similara la zborul catre Japonia. In tot avionul de aproape 300 locuri, in care 99% din pasageri semanau leit la formatul ochilor si coloratura pielii (ai ghicit, era vorba de japonezi) eram doar eu, sotul si inca o doamna din categoria ,,3 barzauni europeni''. Exact cum povestesti tu, cam cu 15 minute inainte de aterizare, ni s-au inmanat niste documente in engleza pentru a completa toate detaliile, inclusiv scopul si durata calatorie. Pentru noi a fost simplu, dar saraca doamna din Galati, care nu stia o boaba engleza a fost o adevarata spaima. Noroc cu noi, care am fost o adevarata mana cereasca pentru ea si i-am tradus ,,bob cu bob'' ce avea de completat. S-o fi vazut-o cum din 2 timpi si 3 miscari a ajuns langa noi din spre coada avionului (unde-i era locul) pana pe a 5 a bancheta (unde stationam noi) si lua notite la compeltarea documentelor, de aveai impresia c-i o colega de la scoala si copiaza ) Ne-a multumit si a zis c-o sa se roage la Dumnezeu pentru noi, caci mare noroc a avut ca a jucat cu noi in acelasi ,,film'': 3 romani intr-un avion spre Japonia . Dar dupa ce ne-am despartit de doamna in aeroport (deja intrase pe maini bune. O astepta deja fiica-sa, la care urma sa stationeze 60 zile) stii cum m-am simtit? Intocmai ca in filmul ,,Un american la Paris'', noi jucam acum in alta pelicula de saptamanal metraj (ca doar atat a durat minunea in Japonia): ,,2 romani la Osaka'' ))

liviadavidescu [07.11.10 06:58:31] »

@dananecula,

Mutumesc mult pentru incurajari... nu stiu cata dreptate ai in elogii... dar pot sa te asigur ca abia urmeaza... suspansul.

In privinta doamnei care nu stia engleza... nu voiam sa mai scriu urmarea... dar daca ma provoci...

Stii ce s-a intamplat dupa ce si-a vazut problema rezolvata... pur si simplu, nu ca nu ni-a multumit, ci mai mult, la intrebarile mele, firesti... stii si tu... intre parteneri de calatorie... unde mergeti... etc... s-a facut ca nu ma aude si ca sa fie clar ca o deranjez... s-a mutat pe alt scaun din sala de asteptare a ceck-inn-ului.

Zau ca nu aveam nici o intentie... ascunsa... Am ramas cu un gust profund amar... nu ma astptam sa imi faca statuie, dar nici sa imi intoarca spatele in secunda imediat urmatoare... dac stai sa te gandesti, cand faci un astfel de serviciu cuiva, in fata celor de la seccurity (cu atat mai mult cu cat controalele pt USA sunt f stricte)... iti asumi si tu o raspundere... macar pentru exactitatea traducerii...

Dar asta e... am trecut mai departe gandindu-ma ce ciudati sunt oamenii... in fond, poate ca fusese instruita sa nu dea prea multe relatii strainilor... poate chiar se temea de ceva... Habar nu am, dar nu am putut sa nu meditez asupra temei... ce sa faci in avion 9 ore?

@sandu. 53, si tie iti multuesc pentru aprecieri... ai rabdare... astazi vine si episodul nr 2... cel cu cazarea la Ritz...

Stii cum se zice... pe afara-i vopsit gardul... inauntru-i leopardul...

ancamariagadea* [07.11.10 14:47:39] »

Te citesc mereu cu placere. Scrii exact pe gustul meu si lectura imi este extrem de facila. Desi nu ma dau in vant sa fac astfel de declaratii publice, in cazul tau am simtit nevoia sa o fac. Felicitari pentru cum scrii!

liviadavidescu [07.11.10 19:52:31] »

@ancamariagadea,

Stii desigur ca aprecierea este reciproca... ma bucura ceea ce spui... cand privesc inapoi catre SUA... ma trece un fior, pur si simplu... nici acum nu stiu daca m-as mai intoarce acolo. Chiar nu stiu... A fost prima data in viata cand nu am intrat in ritmul orasului pe care il vizitam. A fost o provocare pe toate palierele: climaterica, biologica, culturala, lingvistica... Cand am ajuns in New Orleans, credeam ca stiu bine limba engleza. si ca ma pot descurca... dar nu intotdeauna a fost asa... lasa ca vorbeau cu accent sudist, lungind cuvintele... dar foloseau intre ei si un dialect indescifrabil, care te lasa mut. De unde si ideea ca niciodata nu stii ce iti rezerva o excursie... necunoscutele pot interveni acolo unde nu te astepti si te crezi pe teren solid...

Stii, a fost tare nostim cand i-am cerut unui taximetrist sa ma duca pe Bourbon Street, eu pronuntand, ca in franceza... BURBON, iar el avand dificultati serioase in a intelege numele strazii... In final, cand s-a luminat m-a corectat: BARBǍ... not BURBON...

Asa am invatat eu franceza de New Orleans..mai bine zis franceza "de avarie", de care localnicii erau extrem de mandri...

bessondm [09.11.10 23:22:30] »

Aventuri-aventuri... dar eu cred ca a meritat, fie si numai pentru faptul ca ai putut cunoaste "visul american" la el acasa. Ma simt ca atunci cand citeam "Ciresarii", abia asteptam sa vad ce mai fac eroii mei in volumul urmator!

vini [10.11.10 16:15:52] »

Acum m-am lovit prima data de conditionarile noului sistem de punctare, cand am vrut sa acord un calificativ FB si acestui review, tocmai dupa ce am mai acordat unul celuilalt referitor tot la New Orleans.

Pe de o parte e de inteles, dar as fi preferat sa dau calificative unor review-uri de calitate si mai ales despre niste locatii deosebite in care foarte putini au reusit sa ajunga, decat celui de-al "n-spelea" review despre un obscur hotel din Bulgaria sau Turcia.

Maine, daca nu uit, voi acorda un FB si aici.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
liviadavidescu [10.11.10 18:50:37] »

@vini,

Nu-i bai ca nu ai putut sa imi votezi review-ul... pe maine ma bucura mult mai mult ecourile prietenilor nevazuti de aici de pe AFA... astept cu nerabdare parerea lor... cu frenezie... uneori, anticipand daca le va placea sau nu...

Era odata un review... de ce scriu oamenii pe AFA... erau acolo tot felul de supozitii, de presupuneri, de banuieli...

Eu una nu cred cred ca se scrie pentru puncte... zarurile au fost deja aruncate... exista o diferenta imensa de punctaj intre sa zicem... top 10 si ceilalti... e nerealist sa crezi sa poti sa ajungi in frunte... acum... oricat ai scrie.

Nimeni nu cred ca e atat de naiv...

Eu una scriu pentru ca imi place sa imi remomorez trairirile unice ale fiecarei excusii si pentru ca daca as fi tinut seama de unele review-uri de pe AFA... alta ar fi fost vacanta mea, din acest an, cel putin.

Si mai am un motiv, unul egoist, daca vrei... ma gandesc ca poate candva... nepotii mei ma vor cunoaste si din aceste review-uri... marca inregistrata.

Asta daca vor sti sa citeasca...romaneste...

Poate sunt eu vanitoasa, dar cred ca ceea ce scriem aici e o bariera in calea uitarii... un fel de pasaport catre eternitate... la o scara foarte mica, fireste...

Asa ca nu te supara pentru niste biete puncte... iti multumesc pentru ca ma apreciezi... iti promit ca daca nu eu, cel putin New Orleans-ul nu o sa te dezamageasca in urmatoarele review-uri...

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
bessondm, dananecula, liviadavidescu, Pami, sandu.53, vini
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.0585379600525 sec
ecranul dvs: 1 x 1