ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 26.07.2010
GR. VÂRSTĂ: 20-30 ani
DIN: Cluj-Napoca
ÎNSCRIS: 15.04.10
STATUS: PARTENER
DATE SEJUR
JUL-2010
DURATA: 1 zile
familie cu copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Bine ca nu am prins si trait acele vremuri...

TIPĂREȘTE

Buna seara tuturor.

Ne-am intors, din concediu, sambata dimineata, dupa un traseu foarte lung, de fapt cel mai lung traseu pe care l-am facut pana acum. 5200 KM in 2 saptamani.

Am vazut foarte multe, ne-am simtit foarte bine si as fi ramas pt totdeauna acolo.

Mie scarba de tara asta!!! Si nu o spun cu fite, acesta e adevarul. Bine ca nu am avut la tv programe romanesti, cu atatea stiri si legi tampite facute de niste hoti ordinari si de niste trantori din parlament, care nu mai stiu cum sa fure mai mult. Asta e parerea mea! Ultima stire pe care am prins-o, inainte de a pleca in concediu a fost cea in care, CICA, Basescu vroia sa ceara micsorarea TVA-ului. Ar fi fost culmea culmilor. Cu cateva zile inainte umblam ca disperatii cu casele de marcat in brate la service, pt modificare, ca dupa cateva zile sa aud aceasta stire. ESTE GROAZNIC CE SE INTAMPLA!

Sa revenim pe plaiuri mai frumoase!

Asadar, eu m-am gandit sa va povestesc pe zile ce am facut si pe unde am umblat. Cred eu ca mai bine ma descurc, deoarece nu am stat prea mult intr-o locatie, am vrut sa vedem cat mai multe.

Traseul a fost: Cluj - Bors - Mauthausen - Solden - Aqua Dome - St. Moritz- Silvaplana - Julier Pass - Chur - Andermatt - Furka Pass - Grimsel Pass - Interlaken - Lauterbrunnen - Trecut cu masina pe tren prin tunel - Zermatt - Chamonix - San Remo - Monaco/Monte Carlo - Nice - Menton - Faak Am See - Malta Hoch Alpenstrasse - Villach - Graz - Parndorf - Cluj. Traseul este scris in mare, deoarece am vizitat mai multe. Cat imi va permite timpul, le voi lua pe rand pe fiecare.

ZIUA 1, DUMINICA 11 IULIE

Sambata seara, 10 iulie, am pornit relaxati si incet spre prima noastra vizita la Lagarul Mauthausen. Am mers incet, deoarece lagarul se deschidea doar la ora 9, adica 10 la noi. Pe drum am tot oprit si, si asa am ajuns cu o ora mai repede. De pe autostrada, inainte de Linz, am facut dreapta mergand printr-un satuc, foarte frumos si curat, pana in orasul Mauthausen, oras in care nu am oprit, dar am admirat faleza Dunarii, amenajata frumos, cu piste pt biciclete, trotuare pt plimbare. Pt a ajunge la lagar am urcat printr-o padure, iar la iesire ni s-a aratat in fata o adevarata fortareata, pe un deal.

Parcarea este automata, iti iei bilet la intrare si platesti la aparat la iesire, ca in orice parking. Cand am ajuns noi, nu era nimeni, doar noi si soarele puternic care se anunta foarte arzator si care anunta o vreme caniculara in ziua care urma. Am pierdut vremea, aproape o ora, timp in care au inceput sa mai soseasca turisti, angajatii lagarului si lume care se plimba cu cateii sau faceau jogging. La ora 9 s-au deschis portile "iadului".

Este foarte bine amenajat, totul in jur. S-au facut tot felul de monumente ciudate, in memoria celor pieriti acolo. La intrare este un bazin, banuiesc eu, cum am citit in cartea 186 de trepte Mauthausen, acolo cred ca ii baga in apa pe oameni, la minus 25 grade, sa testeze cat rezista, nu stiu, nu scria nimic.

Biletul de intrare este 2 euro de persoana, iar parcarea 1 euro/ora.

In prima curte, de la intrare, sunt niste porti imense, unde am descoperit, ulterior, ca le folosesc pe post de garaje. A venit un tip, o deschis o poarta si a intrat cu masina intr-o incapere din aceea.

Apoi am urcat niste scari care dau la o curte imensa cu monumente, statui si aleea care duce la cariera. Tot aici este un restaurant sau bar, care era inca inchis si toalete. Noi am facut dreapta, am platit biletul si am intrat intr-o curte imensa unde sunt baracile, aliniate, toate la fel si cateva vizitabile. Pe ziduri este plin de placi facute in memoria celor cazuti in acel infern.

Baracile sunt numerotate, in total au fost 20, dar acum doar cateva mai exista, celelalte fiind demolate. Cele care au ramas, au fost transformate in muzeu.

In prima baraca este o capela si o sala cu multe steaguri si picturi cu scene din lagar. Aceste baraci au fost renovate, cred eu ca pe ce nu s-a pus mana si a fost lasat asa, este crematoriul si camera de gazare, in rest totul pare a fi nou, chiar si acele ziduri nu existau. Pe vremea aceea, lagarul era inconjurat de gard facut din sarma ghimpata si era electrificat.

Este o liniste totala. Din cand in cand, te mai sperie pasarile care zboara si scot niste sunete ciudate, parca ar fi spiritele oamenilor care au pierit acolo, asa aveai impresia. In rest, doar pietrisul de sub picioare suna.

Apoi am ajuns in zona arestului, tot asa o baraca, doar ca la subsol era o adevarata industrie de macelarit oameni. Cobori niste scari, iar apoi urmeaza tot felul de camere mici si intortocheate. Camera de gazare nu e mare, eu asa credeam ca e, plina cu tevi pe pereti, prin care introduceau gazul si tot felul de substante toxice, facand experimente, in cat timp mor sau in ce mod, cum aratau in momentul in care intrau la ei ca sa ii scoata si sa-i transporte la crematoriu. Acesta camera are 2 usi blindate cu vizera, sau cum ii spune. Inainte de a-i baga in camera de gazare, oamenii erau pusi sa se dezbrace, iar la care aveau dinti din aur, li se desena o cruce pe piept. In acest mod, ii recunosteau in momentul cand intrau, dupa 20 de min. dupa ce au murit, le scoteau dintii, iar apoi erau transportati la crematoriu, arsi, iar familia primea instiintare, acasa, cum ca persoana respectiva ar fi facut o boala grava, sau daca era impuscat, cum ca ar fi incercat sa evadeze sau pur si simplu ca s-ar fi sinucis. Totul era ascuns foarte bine.

Langa camera de gazare este crematoriul, primul, unde este, deoarece s-a mai construit unul mai mare, in alta incapere, unde intrau mai multi o odata. GROAZNIC.

Am citit undeva, cum ca s-ar mai simti mirosul de carne. De asta mi-a fost cel mai frica, dar nu cred ca acel miros dinauntru era de carne arsa. Era un miros greu si urat, dar parca de altceva, sau nu vroiam eu sa concep asa ceva.

Cuptorul este vechi, ruginit cu o targa plina cu flori, lumanari, poze, biletele.

Aici, pielea imi era ca de gaina, desi imi era foarte cald. Am avut un sentiment groaznic. Celalalt cuptor nu m-a marcat asa. Poate din cauza ca era asa vechi si mic si mirosul acela...

Sala unde este cuptorul mai mare si mai nou, este decorata cu poze reale, nu picturi, cu oamenii chinuiti, slabi, pe moarte sau morti, copii, femei, poze din cariera de piatra, oameni care au ales sa se arunce in gardul electrificat, pt a scapa din acel infern. Efectiv ramai marcat mult timp si te bucuri ca nu ai trait asa ceva, ca traiesti cu linistit cu alte probleme, dar nu in halul acela si te mai gandesti cum le-a putut trece prin cap asa ceva, toate experimentele care se faceau pe ei, chinuiti, cu o jumate de litru de fiertura, nu supa, pe zi, pusi la munca aceea ostovitoare. Erau pusi sa care, din cariera, pe cele 186 de trepte, cate o piatra nici prea mare, nici prea mica, de vreo 50 kg, sa urce scarile fara sa se opreasca si tot asa toata ziua. Daca se opreau, erau impuscati. Sau cand cei mari aveau chef de distractie, faceau vanatoare de oameni, de sus de pa deal, unde stateau si ii urmareau. Sau luau cate un bolovan si-l pravaleau peste oameni, pe scari.

Care gresea era impuscat, batut, torturat sau era pus sa aleaga intre a sta in apa inghetata sau a fi impuscat.

Hainele rupte, subtiri, rani infectate, bocanci cu talpa de lemn, rupti, pe care erau obligati sa-i repare, fara a li se oferi ac, ata si isi confectionau din sarma unelte care sa-i ajute sa-si coase hainele sau incaltarile.

La ora asta, nu mai imi vin in minte exemple de torturi, dar oricum cred ca toti ati auzit, citit sau vazut filme despre lagarele naziste.

Baracile au in dotare la intrare, camera unde erau toaletele, bineinteles ca acum nu mai exista, dar se vad urmele unde au fost wc-urile, latrinile, si o sala in care au fost chiuvete mari, rotunde amplasate pe mijloc.

In multe baraci nu se poate intra, deoarece sunt in renovare.

Imi doream sa vad, cum am auzit de la cineva, in alte lagare sunt expuse obiectele si valizele oamenilor si chiar par uman, cum erau tunsi, din care se faceau haine si alte lucruri. Aici nu am intalnit asa ceva.

Dupa vreo ora de plimbat, ne-am indreptat spre cariera.

O alee pietruita coboara incet pe langa o padurice. In cariera acum este plin de verdeata si 2 mini lacuri, iar scarile au fost refacute si nu stiu daca sunt chiar 186 de trepte. Nu am coborat, era prea mult si foarte cald. In momentul acela ma gandeam la cei care indiferent ca era soare, ploaie, minus 25 grade, lucrau la foc continuu pana la epuizare sau moarte.

Noi de abia am urcat, aleea aceea, inapoi. Era extraordinar de cald.

Daca stiam, vizitam acesta cariera, inainte de a se deshide lagarul, deoarece era in afara zidurilor si era drum care te ducea direct acolo. Pe acel drum am mers inapoi in parcare, unde nu am avut monede si a venit o tanti, care s-a dus la si ne-a schimbat o bacnota, ca sa putem iesi. Aparatul accepta doar monede, iar noi nu aveam. Foarte amabila a fost acea doamna. Deci, pt parcare sa aveti bani marunti.

Nu am intrat in istorie, eu de mult mi-am dorit sa vizitez un lagar, desi acesta nu este asa de mare si explicit, mi-am indeplinit acest vis si va recomand si voua, daca aveti ocazia mergeti si vedeti cu ochii vostri, cat de cat, ce vremuri au putut fi atunci si ce bine e acum.

Sper ca asa ceva sa nu se mai repete, de fapt nici nu cred ca s-ar mai putea intampla asa ceva, acum natura se joaca cu noi, natura pe care noi am distrus-o si tragem foloasele.

De acolo, ne-am tras sufletul si am pornit la drum. Am iesit de pe autostrada, mergand pe langa Gmunden, Lacul Traunsee, Bad Ischl spre Salzburg, iar apoi spre Innsbruck. Aici sunt niste lacuri superbe, sper ca la anul sa pot sta si eu aici. Cum era duminica, toata lumea era la plaja, erau pline parcarile, drumurile, am vazut un camp plin cu masini.

Seara am ajuns la Solden, unde ne-am si cazat si stat 2 zile.

Va urma...


[fb]
---
Trimis de Alina Morar in 26.07.10 23:36:06
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 7530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

22 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Alina Morar); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Dunarea la Mauthausen
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 11950 PMA (din 22 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

22 ecouri scrise, până acum

Alina MorarAUTOR REVIEW
[26.07.10 23:45:36]
»

Pozele le voi incarca maine.

lizuk
[27.07.10 00:05:05]
»

@Alina, super traseu! o sa iti urmaresc povesti(ri)le zilele urmatoare, sunt cateva locuri pe unde am ajuns si eu (si vreau sa vad daca le-am perceput la fel) si alte cateva locuri pe care le avem pe lista - si-atunci poate aflu chestii utile.

O curiozitate: ati avut si copilul cu voi?

biancuta
[27.07.10 01:06:02]
»

Super dar (cel putin asa cred) obositor traseu! Dar a meritat! Foarte interesanta povestea ta! Felicitari!

mariana
[27.07.10 08:11:19]
»

Asta da traseu, obositor dar frumos. Asteptam in continuare si restul impresiilor. Sunt curioasa cat ti-a placut in Lautenbrunen si cat ati reusit sa vizitati pe acolo (eu sunt indragostita de acea zona)

romanitzaa
[27.07.10 08:24:20]
»

Mi-ai starnit curiozitatea si mi-am propus sa vizitez si eu acest lagar. Cred ca a fost obositor traseul, dar a meritat.

catalinalupu
[27.07.10 09:33:19]
»

M-a infiorat descrierea ta... atat de vie... parca am fost si eu cu voi, am revazut pasaje din cartea care-i descrie atrocitatile... 186 de trepte Mauthausen... Saptezeci si doua de lagare si mici formatiuni militare depindeau de administratia lui, Mauthausen era un "mic" imperiu al marilor atrocitati comise de nazisti, o fila neagra si trista din istorie, ce din cand in cand, desi e cumplita si infioratoare mai trebuie amintita... astept continuarea povestii, poate intr-un ton mai optimist!

Desi e sinistru, se poate vizita si Mauthausen -- vezi click aici si aici ....click aici...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
pepsi70ro
[27.07.10 09:42:34]
»

Felicitari, mi-ar place sa vizitez si eu macar unul dintre lagarele mari, desi cred ca m-as infiora. Felicitari pentru review!

Alina MorarAUTOR REVIEW
[27.07.10 10:36:53]
»

Aparatul de la parcare accepta monede doar in acel moment. A luat-o si el razna din cauza caldurii. In rest cred ca functioneaza normal.

Ar mai fi multe de completat, dar nu mai imi aduc aminte, din cauza ca am vazut foarte multe si nimic.

Spun asa, deoarece am avut un traseu lung si in unele locatii nu am vizitat asa cum ar fi trebuit, am vazut in mare, ne-am facut o idee si am selectat zonele cele mai frumoase, in care vom mai merge, zonele care ne-au placut enorm. De fapt, in 2 saptamani nici nu aveam cum sa vizitam ca lumea toate locurile.

@LIZUK

Da, l-am dus si pe Ianis cu noi. Am avut mari emotii, din cauza ca nu ar fi avut rabdare, DAR a fost cel mai cuminte copil de pe planeta asta. Si noi am ramas uimiti. Cred eu, din cauza ca prima oprire am facut-o la lagar si umblat 3 ore pe jos, caldura aceea... l-a terminat. A intrat intr-o stare de moleseala... Noi ne-am bucurat. Dar si dupa ce si-a revenit, nu a avut timp sa se plictiseasca. In masina dormea aproape tot timpul sau ne arunca cu jucarii in cap.

Doar la intoarcere a fost mai greu. Eram la Parndorf, facea niste crize... toata lumea se uita la noi... i-a iesit un canin si cred ca asta a fost cauza.

Si inca ceva. A mancat foarte, foarte putin. Dar, a recuperat de cand am venit.

@BIANCUTA

A fost lung traseul, dar nu l-am simtit, doar cand am intrat in tara simteam ca nu mai ajungem acasa.

Am inchiriat o masina care are motor mai puternic si pe autostrazi numai zburam. In rest erau prea frumoase peisajele sa mai simtim oboseala.

A fost lung, dar a meritat.

In fiecare an, cand vin acasa sufar de ce este la noi in tara. De ce ei pot si noi nu?

De ce nu vin si la noi sa faca autostrazile? Cum au facut in alte tari? Platesti taxa mare, dar stii ca poti merge linistit. Drumul pana la Oradea este un drum, parca, care nu se mai termina niciodata. Mai repede ajungi de la vama la Viena, decat de la Cluj la Oradea.

Nu ma mai gandesc la cei care stau in sudul tarii si care vor sa-si petreaca concediul in vest.

@MARIANA

Lauterbrunnen este splendid. Acolo am stat in cel mai frumos camping. Am sa povestesc la timpul potrivit.

RASPUNS PT @TOATA LUMEA

Merita o data in viata sa vizitezi un astfel de loc.

Parintii mei au fost anul trecut la Dachau si anul acesta, sapt viitoare pleaca si ei in concediu, cred ca vor merge si ei la Mauthausen. Cand am vorbit anul trecut cu mama la telefon si-mi spunea ca au fost la Dachau, in acea seara am vazut la tv, era o emisiune cu ceva manelisti, nu stiu despre ce era vorba, dar m-am uitat ca erau la Dachau. Au fost cu un microbuz si au vizitat lagarul. Tin minte ca unul dintre ei, la intoarcere, aproape ca plangea, asa marcat a fost.

biancuta
[27.07.10 11:15:45]
»

alina morar, ma bucur ca ai reusit sa mergi cu copilul si nu ati avut probleme. Tin minte ca aveai anumite temeri legate de drum. Nici noi nu am intampinat dificultati cu fata noastra, a fost mult mai bine decat credeam. Se pare ca au si ei momentele lor cand simt ca trebuie sa stea cuminti.

creivean
[27.07.10 21:53:06]
»

Un mare Bravo pentru acest prim (sper eu) episod. Îmi aduce aminte de anul 1987, când pionier fiind am fost întro tabără în Polonia şi am avut o excursie la Auschwitz click aici

Am rămas pe veci impresionat.

Alina MorarAUTOR REVIEW
[27.07.10 22:04:28]
»

La Auschwitz imi doresc eu sa ajung.

georgiana
[27.07.10 22:04:51]
»

Bine ai revenit, Alina!

M a bucur ca ati avut o vacanta frumoasa si lunga. Astept cu nerabdare validarea pozelor, cat si urmatoarele episoade.

Pana atunci un vot, cel de-al 10 lea.

trandafir 1970*
[27.07.10 23:01:46]
»

Mi s-a facut pielea gaine citindu-ti review-ul, dar cand am vazut cine l-a scris, stiam ca va fi interesant! Astept cu nerabdare celelalte review si...nu te grabi cu pozele, eu cam citesc noaptea de pe Afa si vreau sa visez frumos!

Un vot si de la mine!

Alina MorarAUTOR REVIEW
[28.07.10 08:47:54]
»

Multumesc de aprecieri si voturi.

Desi nu este un loc prea turistic, sa-i spun asa, precizand faptul ca prietenii mei ma intrebau ca de ce ma duc acolo sa vad asa ceva, eu sunt in concediu, de ce nu ma duc in locuri frumoase, sa ma distrez, le-am spus ca vreau sa vad cu ochii mei ce a fost atunci si ce s-a intamplat, si am vrut sa va impartasesc sentimentul pe care l-am trait in acel loc.

Oricum cuvintele nu pot exprima adevarata traire pe care o ai la fata locului.

catalinalupu
[28.07.10 09:09:38]
»

acum am reusit sa vad si fotografiile... dar pana la urma exact cum spui:

" Merita o data in viata sa vizitezi un astfel de loc. "

creivean
[28.07.10 12:38:24]
»

@Alina Morar

Am văzut şi pozele, reprezentative pentru un genocid, pe care sper că, umanitatea nu-l va mai repeta.

Totuşi, lagărul ăsta face parte din categoria soft, dacă mă pot exprima aşa. Să vezi Auschwitz-ul. Ăla lagăr de exterminare. Ori, am rămas eu cu impresia asta. Oricum, ai avut curajul să vezi o grozăvie a istoriei, pentru care-ţi trebuie stomac bun.

adaiulia
[28.07.10 15:19:33]
»

Felicitari pentru impresii dar si pentru curaj......vacante placute si un mare vot si de la mine.

raduu1972
[29.07.10 00:33:42]
»

frumos tare frumos,eu am citit de mult de foarte demult cartea 186 de trepte Mauthausen,si acum parca vad cele citite atunci,da un loc plin de istorie pe mi-l doresc foarte mult sa-l vad si eu intr-o buna zi,400pma sunt foarte putine pe linga cele ce s-au intimplat acolo

magdalena
[13.08.10 16:52:08]
»

Acum am dat si eu de impresiile tale, ce sa spun, locuri ingrozitoare...

Eu am vazut crematoriul de la Terezin, am intrat inauntru..., cu oroare si teama nejustificata, evident, dar dupa ce "trecusem" prin lagar..., paseam de doua ori in acelasi loc!

gmarinescu
[11.12.11 15:58:07]
»

Frumos rewiew. totusi nu mi-a placut faza cu "Mi-e scarba de tara asta". Eu cred ca se intampla ceea ce se intampla acum pentru ca noi toti permitem acest lucru. Trebuie sa luam atitudine. Si lagarele au aparut tot pentru ca oamenii acelor vremuri au permis asta. Bine ca s-a gasit cineva sa ia atitudine si de aceea noi traim astazi fara atrocitatile vremurilor descrise mai sus. Este foarte bine ca aceste locuri ne aminteste istoria astfel incat sa nu permitem sa se mai intample astfel de lucruri.

Din pacate tindem sa uitam istoria noastra a ROMANILOR daca dupa doar 2 decenii de la dictatura Ceausista permitem sa ne indreptam catre o alta dictatura -cea portocalie care ne fura identitatea, ne fura viitorul copiilor nostri prin distrugerea invatamantului, ne fura dreptul la viata prin distrugerea sistemului sanitar si permite incultilor, manelistilor sau pur si simplu hotilor sa ne conduca destinele. Hai ca m-a luat valul, felicitari pentru rewiew si asteptam si altele tot asa de bune.

Alina MorarAUTOR REVIEW
[12.12.11 21:19:14]
»

Asa este, din pacate. Uite ca incet-incet toate ies la iveala... ceea ce se intampla si la Cluj... sigur ati auzit... nu numai de primar, dar si de unii afaceristi... nu mai zic nimic... pentru ca ii cunosc si... nu e frumos

webmaster26
[15.08.18 18:29:55]
»

@Alina Morar: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
12 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adaiulia, Alina Morar, biancuta, catalinalupu, creivean, georgiana, lizuk, magdalena, mariana, raduu1972, romanitzaa, trandafir 1970*

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.051681041717529 sec
    ecranul dvs: 1 x 1