Un prânz rapid și gustos

TIPĂREȘTE

Urma să decolăm din Salonic pe la vreo 4 după amiaza, deci ar mai fi fost timp de lălăială pe drumul dinspre Sithonia. Peștera Petralona a ieșit curând din discuție, deoarece era închisă pentru... reabilitare, bănuiesc (de curiozitate, am intrat acum pe Google, unde am remarcat un comentariu foarte recent, deci se pare că între timp s-a deschis; aviz amatorilor). Mai rămâneau ceva plaje, poate rost de-o bălăceală. Plajele doar le-am bifat, rând pe rând – lungi, sălbatice și vântoase; n-a fost chip de adăstat. Cu ce ne-am ales în final: cu priveliștea nesfârșitelor câmpuri de bumbac! Norișorii de vată albă păreau numai buni de cules, era pentru prima dată când vedeam așa ceva!

Din mijlocul localității Epanomi am cotit-o spre Paralia Epanomis; plaja dumisale, cum ar veni. O stațiune modestă, adormită sub soarele blând al toamnei, cu doar câteva pensiuni strecurate printre casele localnicilor, cu un mic port și vreo 2-3 taverne înșirate de-a lungul plajei înguste. Am parcat la umbra unor copaci, ne-am luat prosoapele și am coborât (că-i un pic de faleză acolo) pe nisipul auriu. Ne-am însoleiat minute bune, parcă totuși nu ne venea să intrăm în apă; se știe, e cam udă 😊... În plus, dinspre terasa din spatele nostru veneau în valuri efluvii de arome, perturbându-ne grav zenul!... În final, ne-am uitat la ceas, apoi scurt unul la altul și-am zis: hai!

Makis Fresh Fish se cheamă mâncătoria și are 2 zone, ca multe mâncătorii grecești litorale: una de interior, ce găzduiește, desigur, bucătăria și toaletele (dar și câteva mese) și o terasă dincolo de drum, chiar în buza mării. Terasa avea vreo 3 rânduri de mese, toate acoperite cu câte 2 rânduri de fețe textile (galbene și albe), umbrite de copaci și de umbrele supradimensionate. Deși prânz, nu erau prea multe ocupate, probabil din penurie de turiști; deh, sezonul se cam sfârșise...

Ospătarul ne-a preluat imediat (frecându-și mânuțele gândului cu bucurie). Eram cam contracronometru și i-am declarat acest aspect din start. Nici nu ne-am mai uitat pe meniuri, ne-am consultat rapid cu băiatul și-am convenit pentru cele mai rapide preparate: o porție de calamari pane cu tzatziki și alta de sardine la grill, bere pentru mine și apă pentru șofer.  

Pentru un plus de eficiență, am folosit timpul de așteptare pentru a merge, pe rând, la toaleta din incintă și a ne schimba hainele de plajă cu cele de avion. Între timp au venit băuturile (corespunzător de reci) și un coș cu pâine proaspăt feliată. Rând pe rând, în curând au apărut și celelalte – însoțite de sferturi de lămâie, iar sardinele și de un pic de salată, rondele de ceapă roșie și frunze de pătrunjel. De prisos să spun cât de gustoase au fost! Și consistente; abia am reușit să le dovedim, mai ales peștișorii, care au fost mulți-mulți.  

Omul nostru știa că ne grăbim, nici el n-a avut timpi morți. Abia ce-am terminat de șters buzele de grăsimea delicioasă a sardinelor, că ne-am pomenit cu câte o prăjitură din aceea tradițională, cu griș, însiropată (am uitat cum îi zice). On the house, ni s-a precizat. Mirifică!... Și, imediat după, cu nota de plată, pe care n-am pozat-o, dar am scris în carnețelul de vacanță cât a adunat: 33 de euro, rotunjit la 35. A fost printre puținele locuri în care n-am putut plăti cu cardul; asta așa, ca fapt divers, nu că ne-ar fi deranjat.

În concluzie, ieftin și bun, recomand! Mai greu să vă nimeriți pe-acolo, dar cine știe?!...

---

VIZUALIZĂRI: 436 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI