Cu avionul spre Hurghada – ianuarie 2024

TIPĂREȘTE

După experienţa anului precedent, când m-am bucurat de o nesperată vacanţă exclusiv de relaxare şi extrem de reuşită în plină iarnă la mijloc de ianuarie, despre care am povestit aici: vezi impresii, pentru anul acesta mi-am planificat, din nou, o săptămână de concediu în ianuarie. Dorinţele erau aceleaşi: soare, plajă şi o mare cât mai caldă, astfel că opţiunile pe care le-am luat în calcul au fost trei: Egipt, Emirate şi Oman. Cel mai mult mă tenta Omanul, unde nu mai fusesem, însă aveam unele rezerve legate de durata mare a zborului, pentru care trebuia să obţin acceptul medicului soţului meu, precum şi de preţurile mărişoare ale hotelurilor vizate de mine, care presupuneau un efort financiar mai mare decât cel estimat. „Trilema” în care mă aflam s-a rezolvat de la sine, vacanţa dorită în Salalah picând din motiv de zi de operare a singurei curse charter din România, care nu se potrivea cu datele concediului meu. Apoi am renunţat şi la Emirate, în pofida faptului că găsisem o ofertă avantajoasă ca preţ, un mix interesant între Dubai şi Abu Dhabi, dar excursiile incluse în preţ erau la obiective pe care le bifasem deja în vacanţa anterioară petrecută în ambele emirate şi nici excursiile opţionale nu includeau obiectivele care mă interesau pe mine.

Previzibil de altfel, singura variantă rămasă a fost, din nou, Egiptul, astfel că am cerut oferte pentru câteva hoteluri foarte bune din Sharm el Sheikh. Cristi de la AFA Travel, căruia îi mulţumesc şi de această dată pentru tot sprijinul oferit, mi-a trimis ofertele pentru Sharm, strecurând printre acestea :p şi un hotel din Hurghada, pe care eu îl urmăream de vreo doi ani, aflat acum la un preţ foarte bun. Dar eu eram interesată de două hoteluri nou-nouţe din Sharm, chiar dacă acestea ieşeau pe piaţă cu preţuri cam ridicate pentru primul lor an. Le-am tot studiat, nefiind hotărâtă pe care să-l aleg; îmi plăcea cazarea de la unul şi restul facilităţilor de la celălalt. Informaţiile erau extrem de puţine şi nu aveam nici măcar certitudinea că ambele au fost deschise pentru turiştii obişnuiţi. Conceptele erau conform aşteptărilor şi preţului mare! , dar şi riscurile erau pe măsură și parcă nu aș fi vrut să mi le asum. În plus, nu uitasem încă dezamăgirea de anul trecut când îmi fusese anulat charterul după ce achitasem integral pachetul turistic confirmat.

Cum noaptea este un sfetnic bun 😊, o zi mai târziu rezervam un sejur de o săptămână la un hotel de top din Hurghada.

De emoţii tot nu am scăpat până cu o zi înaintea plecării, fără legătură cu agenţia de turism, dar totul s-a terminat în final cu bine 😊

Am ajuns în Hurghada cu o cursă charter operată de HiSky, un zbor plăcut cu o aeronavă Airbus nouă şi destul de confortabilă. Tot cu HiSky am zburat şi în cele trei vacanţe de anul trecut şi am fost de fiecare dată mulţumită.

Am ajuns cu taxiul la aeroport dis de dimineaţă cu trei ore înainte de decolare, conform informării primite, înainte de deschiderea ghişeelor de check in. Nu trebuia să ne grăbim. Paşapoartele au fost suficiente pentru a ne fi găsite în sistem rezervările şi pentru a face check in. Am avut dreptul fiecare la un bagaj de cală cu greutatea de maxim 23 kilograme, ne-am încadrat fără probleme atât la dus, cât şi la întoarcere, şi unul de cabină de maxim 8 kilograme, pe care nu l-a verificat nimeni.

Orarul de zbor a fost destul de convenabil, Bucureşti – Hurghada 05.15 – 08.15 și la întoarcere 11.30 – 14.30, dar asta doar în teorie. Practic am „câștigat” prima zi, dar am „pierdut-o” pe ultima, deoarece am plecat din resort imediat după micul dejun.  

Zborul de dus a plecat la timp, însă timp de 20 minute avionul a tot rulat pe pistă, s-a oprit, iar a pornit şi tot aşa până la decolarea efectivă. Motivele îmi scapă, în condiţiile în care nu era alt avion la decolare la acea oră matinală, dar nu a fost nicio problemă, aterizând pe Hurghada cu o întârziere de doar 5 minute.  

Pe aeroport procedurile au fost cele deja ştiute. Am plătit taxa de viză de 25 USD de persoană direct la ghişeul oficial, pentru că nu doresc să încurajez touroperatorii speculanţi. Ştiam şi unde se află ghişeul băncii, imediat în stânga intrării, slab semnalizat şi accesibil doar după ocolirea unui lung şir de scaune plasate parcă prea „strategic” şi deloc întâmplător tocmai acolo, în timp ce turiştii erau mânaţi precum oile pe direcţia înainte unde îi aşteptau reprezentanţii touroperatorilor dornici să le vândă aceeaşi viză la un preţ majorat.

Cartonaşele de intrare în ţară le primisem şi le completasem încă din avion în timpul zborului, astfel că am trecut rapid de controlul paşapoartelor. Mi-am cumpărat ţigări din Duty Free, tot aşa, la o treime de preţ. Am recuperat bagajele de cală într-un timp record, cum nu mi s-a mai întâmplat vreodată 😊.

Apoi am făcut o ultimă oprire la standurile operatorilor de telefonie mobilă de unde am cumpărat și o cartelă locală de internet, pe care nu am folosit-o decât în excursii, deoarece am beneficiat de net foarte bun pe tot teritoriul resortului, inclusiv la plajă. Prezentarea paşaportului este obligatorie la achiziţionarea oricărei cartele de telefon & internet. Am plătit suma de 280 lire egiptene cu cardul Revolut pe care mai aveam nişte lire rămase de toamna trecută, dar se putea plăti şi cash în euro sau dolari. Am primit vreo 18 GB de net valabili 30 de zile, pentru că mai puţin nu se putea, şi nu ştiu câte minute de convorbiri locale. Am dat un singur telefon ghidului atunci când nu mi-a răspuns la mesajele trimise pe WhatsApp. În rest, am ţinut legătura cu cei de acasă prin apeluri audio pe WhatsApp folosind internetul wireless de la hotelul la care am fost cazaţi, care permitea orice tip de apel fără nicio restricţie, lucru destul de rar întâlnit în Egipt.

La ieşirea din aeroport am căutat reprezentantul touroperatorului care mi-a indicat microbuzul de transfer. Din nou am constatat aceeaşi proastă organizare, aceeaşi dorinţă de a face economie cu orice preţ, dusă la extrem, la fel ca în Sharm el Sheikh, când am mers în 2021 cu acelaşi touroperator. Altfel este greu de înţeles pentru mine de ce continuă să folosească tot microbuze foarte vechi şi neîncăpătoare, care trebuiau demult casate, cu un sistem de-a dreptul tâmpit de încărcare a bagajelor în partea din spate şi pe geam ☹, o aberaţie prin faptul că te obligă pe tine ca turist să ridici valize grele de 23 kg până la nivelul geamului de unde să le preia şoferul aflat în microbuz. Cum nu intenţionam să mă antrenez pentru un concurs de haltere :D, am căutat cu privirea ajutor în jurul meu, găsind rapid un localnic foarte dornic să „presteze” în locul meu, desigur nu gratuit.  

A urmat o aşteptare lungă şi nejustificată, microbuzul era plin, celelalte autobuze şi microbuze din parcare plecaseră deja pe rând, doar noi stăteam degeaba. Într-un final a apărut şi reprezentantul touroperatorului care, după ce ne-a numărat, ne-a înmânat câteva foi cu lista excursiilor opţionale, câteva informaţii utile, poate, doar celor aflaţi la prima vizită în Egipt şi telefoanele ghizilor şi a ţinut să ne comunice fiecăruia ziua şi ora întâlnirii, chipurile obligatorii (basme!) cu ghidul la hotelul fiecăruia, după care, în sfârşit, ne-am pus în mişcare. Hotelul nostru a fost parcă al treilea, deşi aflat la mică distanţă de aeroport. Am reuşit astfel performanţa greu de egalat ☹ de a intra pe poarta resortului la două ore de la aterizare şi ne-am început imediat vacanţa mult aşteptată 😊.

La întoarcere, după cele șapte zile de relaxare totală, am fost preluați cu o întârziere de vreo 25 minute de la hotel de alt microbuz, aproape la fel de „obosit” . Eu deja credeam că am fost abandonaţi acolo în Egipt şi, dacă mă gândeam la gerul care ne aştepta în România, parcă nu-mi părea tocmai rău 😊). Ghidul nu-mi răspundea la mesaje, dar a răspuns într-un final când l-am sunat pe telefon, spulberându-mi iluzia unei prelungiri neaşteptate a vacanţei =)).  

Ghinionul nostru a fost că am fost ultimii preluaţi, când microbuzul era deja plin de oameni şi de bagaje. Mai era un singur loc liber, soţul meu fiind nevoit să se aşeze în spate peste valizele altor turişti aflate pe bancheta din spate, într-o poziţie incomodă şi instabilă, în timp ce valizele noastre, cu greu au încăput alături de altele pe culoarul îngust din microbuz. Nici nu a pornit bine maşina, că soţul meu a alunecat de pe valize şi s-a lovit la spate. În acel moment am explodat, am cerut să oprească imediat şi să reorganizăm locurile. Nici măcar nu reuşeam să ajung la el să-l ajut ☹. Iar au date jos valizele de pe culoar, pentru a ne putea mişca oricum cu mare greutate, i-am cedat soţului locul meu, iar eu am ocupat locul din faţă de lângă şofer şi aşa, claie peste grămadă, ca animalele ☹, am ajuns în cele din urmă la aeroport, unde oricum nu mai conta când am ajuns, cât timp avionul nostru nici măcar nu decolase de la Bucureşti.

 Despre organizarea MIZERABILĂ a transferului de la, dar mai ales la aeroport cu greu îmi pot alege cuvintele, pentru a nu rezulta doar un şir nesfârşit de beep-uri. Mi se pare incredibil şi inadmisibil ☹. Am dat o căruţă de bani alegând un hotel de top unde să fie totul perfect, dar m-am enervat maxim din cauza bătăii de joc cu transferul şi a caliciei duse la extrem, dincolo de orice limită, a touroperatorului. Mi-am promis să evit definitiv pe viitor agenţia care, nici în 2021 în Sharm şi nici acum în 2024, nu a fost capabilă să asigure un transfer în condiţii măcar decente şi cu mijloace de transport adecvate secolului în care trăim.

La întoarcere nu a mai fost la fel de OK. Am ajuns la aeroport cu mai puţin de trei ore înainte, însă nu aveam motive să ne grăbim, fiind deja afişată o întârziere de 90 minute, majorată ulterior cu încă 50 minute. Am aflat de la megafoanele din aeroport că întârzierea ar fi fost cauzată de condiţiile meteo nefavorabile de pe Otopeni şi îmi imaginam deja întreg Bucureştiul îngropat sub nămeţi =)). Aiurea! Stratul de zăpadă nu cred să fi depăşit 20 cm, deci am fost norocoşi că totuşi nu au anulat zborul :D. Abia pe la jumătatea zborului, pilotul a încercat cumva să se scuze pentru întârziere motivând că a durat mult până să fie degivrată aeronava înainte de decolare.

Am trecut cu bine de filtrul preliminar al bagajelor de la intrarea în aeroport, fără vreun control suplimentar al valizelor, de această dată doar poşetele doamnelor făcând obiectul interesului vameşilor, având surpriza de a-mi controlaţi ochelarii şi banii din portofel, dar măcar a scăpat neconfiscată bricheta, esenţială pentru mine în lungile ore de aşteptare. Desigur, aici am avut parte de prima repriză de „pipăială” , dar deja m-am obişnuit după atâtea vizite în Egipt.  

Ne-am înfoliat bagajele de cală, operaţiune obligatorie cred că doar pentru români la întoarcerea din Egipt. Costul înfolierii este de 5 USD sau 5 euro de valiză. Am cerut şi primit chitanţă pentru banii daţi.

În Egipt este preferabil să mergi cu dolari, deoarece, în cele mai multe situaţii, pentru ei 1 euro = 1 USD, puţine fiind locurile în care este respectată paritatea oficială. În perioada sejurului meu 1 USD = 31 LE şi 1 euro = 34 LE, dar eu nu am mai schimbat/retras lire egiptene, descurcându-mă foarte bine doar cu dolari în ultimele trei vacanţe. Plăţile cu cardul nu prea sunt pe placul lor, eu am mai plătit şi cu Revolut, dar chiar şi în magazinele mari aveau obrăznicia de a adăuga în sarcina clientului şi comisionul bancar de minim 2%.

La check in nu au fost probleme, valizele se încadrau în greutatea admisă, am cerut şi primit loc la geam, apoi ne-am îndreptat spre controlul de securitate. Aici se formează cozi separate pentru bărbaţi şi femei, toţi turiştii sunt obligaţi să se descalţe, indiferent de încălţămintea purtată, urmează a doua repriză de „pipăială” , chiar mai insistentă decât prima, şi apoi controlul documentelor. Mi s-au părut parcă mai „indulgenţi” ca alte dăţi, reuşind să trec, la fel ca şi astă toamnă, cu o sticlă de apă şi două sucuri.

Cum aveam destul timp la dispoziţie, a urmat o repriză de cumpărături din magazinele duty free, unde am găsit alte preţuri decât la sosire, chiar şi cu 50% mai mari, dar tot convenabile, şi câteva pauze de fumat la locurile speciale pentru fumat până a început îmbarcarea.  

Zborul de întoarcere a fost totuşi plăcut, am aterizat la timp, am aşteptat aproape o oră până să fie aduse bagajele de cală, deh... s-or fi înzăpezit şi transportoarele alea, am luat un taxi și am ajuns acasă bronzați și relaxați, după o vacanţă binevenită în miezul iernii.

Şi după această a opta vacanţă petrecută în această ţară, recomand cu toată încrederea o vacanţă în Egipt, o destinaţie accesibilă tot timpul anului, în care ploile sunt foarte rare şi doar vântul mai deranjează în anumite perioade.

Egiptul este o destinaţie extraordinară aflată la doar trei ore de România şi care are multe de oferit oricărui tip de turist, de la istorie milenară la relaxare la plajă într-un resort (ultra) all inclusive și diverse alte activităţi.  

Marea Roşie, foarte sărată şi caldă aproape tot timpul anului, dezvăluie o lume subacvatică fabuloasă atât pasionaţilor de snorkeling şi scufundări, cât şi celor care aleg să o descopere prin intermediul plimbărilor cu vaporaşe cu fundul de sticlă sau cu submarinul :p.

---

VIZUALIZĂRI: 1647 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI