Hotel Vera Life Istanbul, o gazdă bună, în haină nouă

TIPĂREȘTE

La o privire mai atentă aruncată din vreme în calendar, se prefigura o minivacanţă pe cinste de 30 noiembrie, ziua Sf. Andrei şi 1 Decembrie, ziua naţională, declarate libere la nivel de ţară, urmate de sâmbătă, duminică, zile de weekend. Cum ne încântase la maximum experienţa cu avionul de 1 Mai la Istanbul, ne-am gândit la o recidivă, “trădând” Edirne, destinaţia în care ne făcuserăm obiceiul să mergem în această perioadă de cinci ani încoace. De fapt era tot în Turcia, şi-apoi era o premieră că alegeam Istanbulul pentru a doua oară în acelaşi an, după cinci în care nu am călcat deloc în metropola de pe două continente.

Zborul am ales să-l efectuăm tot cu Pegasus Airlines, compania low-cost turcească, dar să nu credeţi că asta a însemnat să fie chiar ieftin (1200 lei), deşi am prins chiar şi o promoţie în iulie, atunci când am cumpărat biletele. Însă, avantajul unei experienţe foarte comode, cu timp de parcurs foarte redus, fără a sta cu orele prin vămi, la cozi cu nervi şi oboseală, este nepreţuit, aşa că am decis fără a sta pe gânduri că aceasta este cea mai bună cale pentru noi de a aborda din nou Istanbulul. În plus, zilele de zbor au fost ideale, plecarea pe 30 noiembrie, întoarcerea pe 03 decembrie, ca de altfel şi orele de zbor. Pe deasupra, marea necunoscută atunci când am cumpărat biletele fiind starea vremii, care, recunosc, ar fi putut fi un dezastru, dar am riscat, s-a dovedit un succes neaşteptat, găsind un Istanbul călduţ, mângâiat de soare, zilnic cu aproape 20°C în termometre. Am avut noroc, ce-i drept!

Pentru cele trei nopţi de stat în Istanbul, aveam nevoie de cazare pe care o vroiam în centru, în cartierul istoric Fatih, deşi distanţa de la aeroportul Sabiha Gökçen (sediul companiei Pegasus Airlines), situat pe partea asiatică, era apreciabilă (39 km), însă ştiam deja drumul cu mijloacele de transport în comun.

Scotocind pe booking.com, pot spune că marele site de rezervări mi-a expus câteva variante convenabile, dintre care eu am optat pentru Hotel Vera Life, proaspăt introdus în reţea, funcţionând din luna mai, anul acesta. Atunci când am rezervat, prin vară, avea notă peste 9, acum are 8,9, afişându-mi-se un preţ bun pentru o cameră dublă economy cu mic-dejun inclus, 55 €/noapte, dar cel mai important, un aspect nou, modern şi comentarii bune ale celor care fusueseră clienţi.  

   De la aeroport, de pe partea asiatică (zona Pendik), ca să ajungem la hotel, în peninsula Seraglio (zona istorică din Istanbul), ne-a luat puţin peste o oră schimbând trei mijloace de transport în comun: metroul pe linia M4 de la aeroport până la staţia Ayırlık Çeşmesi cam 50 minute, trenul Marmaray pentru două staţii, între Ayırlık Çeşmesi şi Sirkeci, apoi tramvaiul T1 trei-patru staţii, între Sirkeci şi Çemberlitaş sau Beyazıt, după preferinţă. Noi am coborât la Çemberlitaş în dorinţa de a face câţiva paşi pe jos, pe Ordu Caddesi pentru a lua un pic pulsul marelui oraş. Dulcele grai românesc se auzea din toate părţile peste tot, dacă în trecut, turcii veneau să ne cotropească când şi când, acum românii dăduseră năvală la Istanbul, aşa încât din zece trecători de pe stradă, cel puţin 2-3 erau conaţionali.  

Adresă: Mimar Hayrettin Mah. Suçu Bakı Sok. No:12 Fatih İstanbul TÜRKİYE

Website: https://veralifehotel.com/

Tel. : +90 212 516 37 09; +90 212 516 32 70

E-mail: info@veralifehotel.com

Hotel Vera Life este o unitate mică de cazare cu numai 17 camere dispuse pe cinci niveluri, la parter  aflându-se recepţia, iar la demisol sala de mic-dejun. Clădirea hotelului, pesemne destul de veche la bază, a fost reconstruită anul trecut, total renovată şi modernizată anul acesta, după ce şi-a schimbat destinaţia. Camerele sunt de mai multe tipuri: duble economy, duble standard, duble deluxe, triple, single şi destul de spaţioase, chiar şi cele economy. Acestea nu au balcon, poate doar câte unul franţuzesc, ca să dea impresia unei deschideri mai mari către exterior. Au fost amenajate cu gust, mobilate modern şi decorate cu picturi şi alte lucrări de artă ale unei doamne pe nume Sedef Bakkaloğlu, care pot fi cumpărate de cei interesaţi. Creaţiile doamnei respective se pot admira şi în zona recepţiei sau pe coridoare sau paliere.

   Hotelul se află în stare foarte bună şi face impresia unui stabiliment discret, elegant, intim. De asemenea, amplasarea hotelului este unul dintre punctele sale forte, practic se află aproape de Marele Bazar, Moscheea Beyazıt şi piaţa din faţa sa (Beyazıt Medanı), Coloana Arsă (Coloana lui Constantin), Bazilica Cisternă, dar şi doar la o aruncătură de băţ de Piaţa Sultanahmet, Moscheea Albastră, Ayasofia.

Mergând pe trotuarul celălalt pe Ordu Cadessi, după ce am trecut de Coloana arsă (sau Coloana lui Constantin), facem stânga după vreo sută de metri în dreptul restaurantului Anatolia, pe îngusta străduţă Suçu Bakı şi nici în treizeci de metri dăm de hotel, pe partea dreaptă. Strada este în pantă, lucru obişnuit în Istanbul, dat fiind relieful, aşa că la uşă coborâm câteva trepte pentru a intra.

La recepţie, micuţă şi cochetă, suntem bine primiţi, şi la răspunsul dat întrebării de unde suntem, recepţionerul de serviciu, mirat, ne-a spus că aproape toţi oaspeţii sunt conaţionalii noştri. I-am elucidat misterul zicându-i că naţia noastră are câteva zile libere pe care fiecare a ales cum a crezut mai bine să le petreacă.

Ni s-a făcut check-in rapid, ni s-a înmânat cartela camerei 503, cameră situată la ultimul etaj până la care am urcat cu liftul. Peste tot strălucea de curăţenie, peste tot miros de nou, aşa că ne aşteptam ca şi camera să fie în acelaşi ton, ca-n fotografiile de pe booking.

Într-adevăr, camera a fost exact ceea ce văzuserăm în poze, curată, modernă, dotată cu mobilier nou, luminoasă, decorată în culori calde, deschise. Deşi a fost cel mai mic tip de cameră dintre cele existente în panoplie, pentru noi a fost suficient spaţiu, ba chiar pot să spun că ceea ce aveam aici drept cameră economy, în alte ţări am primit-o ca şi cameră deluxe.

Patul de mijloc domina întreaga încăpere, încadrat la capete de noptiere şi veioze, într-un colţ aveam toaletă cu oglindă şi două taburete care putea îndeplini şi rol de birou. Pe acesta era aşezată tava cu cana electrică de încălzit apa, căni, pahare, pliculeţe de cafea solubilă, zahăr, ceai, două sticle de 0,5 l de apă, zilnic completate. Pe una dintre noptiere se afla telefonul fix.

   O altă piesă de bază a mobilierului o constituia dulapul de haine ale cărui uşi erau îmbrăcate integral cu oglinzi. Acesta era foarte încăpător, înăuntrul său găsindu-se seiful şi, dedesubtul său, minibarul care conţinea câteva sucuri la cutie/sticlă. Preţurile acestora erau afişate pe birou. Tot în dulap, am văzut papucii de unică folosinţă, o pilotă de rezervă, alte mici consumabile.  

   Pe peretele de vis-á-vis de pat stătea suspendat televizorul, suficient de mare şi cu programe fel de fel. Balconaşul franţuzesc avea vedere spre strada de pe care se intra în clădire.

   Baia era accesibilă din holul de la intrare, în dreapta şi s-a dovedit foarte generoasă ca spaţiu, modernă, finisată cu materiale de calitate. Totul era nou, se vedea că fuseseră alese obiecte sanitare, baterii de bună calitate. Pe deasupra era sclipitor de curat oriunde priveai. Am avut consumabile de tipul gelului de duş, săpunelelor, hârtiei igienice, discuri demachiante, etc., hotelul abordând un stil prietenos cu natura pe care îl afişează cu mândrie. Prosoapele, personalizate cu sigla hotelului de pe care ne zâmbea o broască ţestoasă, simbolul trăiniciei, aşezată pe o plantă de aloe vera, simbolul iubitorilor de natură, au fost schimbate în fiecare zi, deşi nu era chiar necesar.

   Micul-dejun era servit între 07,30-10,00 în sala dedicată, situată la demisol, destul de micuţă. De altfel, acesta a fost ok, dar neexcelând la niciun capitol, părându-mi chiar modest în privinţa dulciurilor. În rest, preparate obişnuite, calde sau reci, care să mulţumească pe oricine vrea să ia prima masă a zilei: câteva feluri de brânzeturi, caşcaval, şuncă de pui, vită, ouă fierte, omletă cu cârnăciori, măsline de două sortimente, legume, salată de vinete, plăcinţele sărate calde sau chiar cartofi prăjiţi. Pâine de două feluri, covrigi (simit), cereale, fructe, iaurt, compot, etc. De băut am avut sucuri, ceai, cafea.

Wi-fi-ul a avut semnal foarte bun în tot hotelul, fiind parolat, parola primind-o la check-in, dar am găsit-o şi în cameră afişată pe birou.

Aparatul de aer condiţionat nu l-am folosit fiindcă nu era cazul, vara fiind foarte util, însă căldura era oferită în sistem centralizat, noi doar fixam termostatul la temperatura dorită.

  Personalul merită cuvinte de laudă, de la manager care era mai tot timpul zilei pe acolo, până la cei ce se ocupau de curăţenie. Toţi zâmbitori, toţi amabili, prietenoşi şi de ajutor.

Hotelul oferă servicii de transfer de la/la aeroport, dar şi diverse excursii organizate de agenţii locale de turism. Nu am apelat la servicii de genul acesta, la transfer nici atât, fiindcă ştiam cum să ajungem cu mijloacele de transport în comun pentru care am plătit cu Istanbulkart amândoi circa 200 TL dus-întors, pe când cel privat oferit de hotel costa 50 €/sens. Bine, fiecare hotel procedează aşa, nu era nimic nou pentru noi.

Gazda noastră de această dată din Istanbul a fost remarcabilă, atât ca aspect, dar şi ca servicii, tratament oferite oaspeţilor săi. Amplasarea hotelului este excelentă, practic este aproape de orice punct de interes în Istanbulul istoric, ceea ce îl recomandă pe acesta ca o bună variantă ce poate fi aleasă. Momentan, are în plus avantajul de a mirosi a nou în toate ungherele sau de a fi amenajat cu stil, oferindu-i încă un atu valoros la cartea sa de vizită.

La final, vreau să urez tuturor: useri, simpli vizitatori, echipei tehnice, ca Anul Nou să vină cu multe călătorii pentru împătimiţi, sănătate şi gânduri bune. La mulţi ani!

---

VIZUALIZĂRI: 932 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI