Palmiye Suites, Edirne, bine poziţionat în zona de shopping

TIPĂREȘTE

Am mers la Edirne de mai multe ori pentru shopping şi cred cu tărie că o vom mai face atâta vreme cât va fi avantajos pentru noi. De fiecare dată a fost cumva la fine de noiembrie, început de decembrie, negreşit în fiecare an, suplimentar şi la întoarcerea din vacanţele petrecute pe litoralul turcesc când mai aveam o noapte intermediară până acasă.

De data aceasta, ne-am hotărât în scurt, doar cu vreo două săptămâni înainte, atunci când ne-am dat seama că pentru minivacanţa de Rusalii aranjamentele noastre luaseră o turnură negativă, în plus am mai fi avut nevoie de una, alta... Aşa că ne-am zis că în intervalul 3-5 iunie vom fi în Edirne pentru o sesiune serioasă de cumpărături, deci era musai să găsesc o cazare în proximitatea Mall Erasta-Margi Outlet pentru a nu pierde timp cu deplasările. Desigur că variantele de cazare nu lipsesc defel în acest areal, ba dimpotrivă ar fi câteva chiar foarte aproape, însă nici nu vroiam ceva prea scump, dar neapărat cu parcare şi să ofere condiţii decente, curăţenie exemplară. În afară de alte cerinţe precum anulare gratuită, mic dejun inclus şi note bune pe booking, desigur, nu sunt deloc pretenţioasă! :)

Pusesem ochii mai demult pe Palmiye Suites, cred că de prin 2020, dar nu fusese să fie, însă acum îl găsisem disponibil, iar preţurile încă nu săriseră prea tare. Pe deasupra, cum aveam de valorificat un voucher de câţiva euro oferit de booking în urma cazării de la Grand Naki din Istanbul unde am fost de 1 Mai, am zis să-l folosesc, chiar dacă trebuia să achit dinainte restul de bani. Oricum, anularea era gratuită cu până la o zi înainte de sosire, deci în caz de răzgândire primeam banii înapoi.

Aşadar, am rezervat pentru două nopţi o cameră dublă deluxe, la preţul integral de 115 €, din care eu am avut de achitat 100 € care mi-au fost traşi imediat de pe card.

Adresă: 1. Murat Mah. Zübeyde Hanım Caddesi No:12/1 Edirne Merkez, 22100 Merkez/Edirne, Turcia

Website: https://www.palmiyesuiteshotel.com/

Tel. : +90 284 213 90 38

E-mail: palmiyesuiteshotel@gmail.com

După cum spuneam, hotelul are un amplasament foarte bun, aproape de marele sens giratoriu din preajma Mall Erasta aşa încât până acolo mergeam preţ de vreo trei-patru minute şi, mai departe, spre Margi Outlet, circa 10-15 minute.

Clădirea hotelului, desfăşurată mai mult pe verticală, nu este prea mare, de fapt aceasta constă în 24 camere de mai multe tipuri: duble simple, duble confort, duble deluxe, triple, studio, ba chiar şi o suită, dispuse pe patru etaje. La parter se află recepţia, un mic lobby şi alte încăperi administrative, sus, pe terasă, se găseşte sala de mic dejun, foarte luminoasă, cu ferestre pe toate laturile, de unde se văd foarte frumos hotelurile vecine Kalevera şi Rys, precum şi Erasta Mall. Proprietatea se laudă că asigură mai multe servicii: recepţie non-stop, cameră de bagaje, curăţenie zilnică şi aşa este. De interes pentru cine vine la cumpărături ar fi că hotelul se învecinează imediat cu un magazin Bim (practic ieşi din hotel şi intri în Bim, aşa cum se poate observa şi din fotografiile frontale ale edificiului), iar până la proximul magazin A101 sunt cam 20 m.

Am plecat spre Edirne cu noaptea în cap, mai bine zis în toiul nopţii, pentru a evita o eventuală aglomeraţie ce s-ar fi putut crea din cauza numeroşilor bulgari ce trec în weekend în Turcia, însă pe drum ne-am întâlnit şi cu mulţi conaţionali. Traseul a fost cel urmat negreşit de fiecare dată: Giurgiu-Ruse-Razgrad-Targovishte-Omurtag-Kotel-Yambol-Elhovo-Lesovo-Hamzabeyli. Cert este că am intrat în Turcia destul de devreme, în jur de orele 10,00, după un control destul de sumar al bagajelor şi fără să ne mai pună maşina “la raze” , aşa cum ni s-a întâmplat în ultimii trei ani consecutivi. Aflasem deja de faptul că trebuia să ieşim din maşină la controlul documentelor pentru a fi fotografiaţi, iar la faţa locului totul a mers uşor, acest episod petrecându-se înainte de controlul bagajelor.

După o primăvară lungă, ploioasă şi răcoroasă, anul acesta ne-am întâlnit prima dată cu vara la Edirne unde căldura ne-a lovit repede în moalele capului şi ne-a obligat să intrăm direct în sandale. Fiindcă ajunseserăm cam prea devreme şi ora de check-in era la 14,00, am rugat să ne putem lăsa maşina în parcarea privată a hotelului, urmând să ne întoarcem pentru a primi camera. Accesul în parcare se face pe bază de recunoaştere :), parcarea fiind monitorizată video, iar bariera acţionată de la recepţie, sau ridicată prin apăsarea butonului de la poartă dacă nu cumva eşti observat pe cameră că vrei să intri în perimetru. Parcarea se află în spatele hotelului, unde se ajunge ocolind prin dreapta câteva clădiri, iar de acolo, trecerea per pedes în hotel se face printr-un gang. Zis şi făcut, am parcat maşina şi am plecat la mall, apoi în centru cu un taxi, la Aydın, la masă, că visam amândoi de ore bune numai la chipsuri de ficat (tava ciğer).

La întoarcere, am primit camera dublă deluxe pe care o rezervasem, la etajul al treilea (nr. 303). Accesul spre etaje se face fie pe scări, fie cu liftul, desigur cu bagajele pe care le luaserăm din maşină, am preferat a doua variantă, dar pe parcurs am urcat şi pe scări de câteva ori.

Camera s-a dovedit că arată exact ca în fotografii, nimic exagerat, ceea avea doar să ne bucure. În mijlocul său trona patul matrimonial, foarte confortabil, încadrat la capete de noptiere şi dotat cu două rânduri de perne. Mobilierul modern, în tonuri de maro elegant, era completat de un fotoliu robust care se putea extinde la nevoie, acest tip de cameră putând să găzduiască, în opnia proprietăţii, trei persoane, o toaletă cu oglindă şi taburet putând avea rol şi de birou. Pe taburet stăteau cuminţă papucii de unică folosinţă. Sub blatul toaletei se găsea frigiderul, destul de bun ca dimensiune, în care ne aşteptau două sticle de apă plată de jumătate de litru din partea casei.

Deasupra oglinzii, era suspendat televizorul LCD cu diagonală suficientă, iar pe birou stătea telefonul fix, precum şi tava cu cana de încălzit apa, pliculeţe de cafea solubilă, zahăr, ceai, pahare de carton, adică un foarte mic colţ de bucătărie, aşa cum îmi place mie să-i spun. Într-o nişă, pe peretele cu fereastra, se găsea dulapul de haine, destul de încăpător, iar deasupra sa era poziţionat aparatul de aer condiţionat foarte util în acele zile. La fereastră aveam plasă de insecte, deşi n-am văzut ţânţari, plasa este întotdeaua un lucru bun. Pardoseala caldă, din parchet, se asorta perfect cu mobilierul camerei. Nu există balcoane, însă nici nu aveam nevoie, nefiind fumători.

Baia strălucea de curăţenie şi era potrivită ca dimensiune. Obiectele sanitare bine întreţinute, bateriile şi scurgerile asemenea, cabina de duş foarte bine etanşată, prosoape albe, imaculate, uscător de păr, consumabile din belşug, cam asta am găsit în baie.

Curăţenie ni s-a făcut şi în următoarea zi, când ne-au fost schimbate şi prosoapele.

Wi-fi-ul, atât de necesar atunci când mergem în Turcia pentru doar două-trei zile, a avut semnal foarte bun, parcă zburând, spre mulţumirea mea în special. Desigur, era parolat, parola primind-o la check-in.

Micul-dejun a fost iarăşi un punct foarte tare al cazării, chiar neaşteptat de bun. Acesta este servit oaspeţilor între 08,30-10,30 în sistem bufet, în sala dedicată special, situată pe terasă, sus, aşa cum am mai spus. Un afiş cu aceste informaţii era plasat în lift în turcă şi bulgară, dar am înţeles şi noi despre ce e vorba. Ascensorul, acţionat pentru etajul ai cincilea, te lasă fix în sala de mese care este spaţioasă şi luminoasă, dotată cu mobilier de bun gust. Ceea ce ne-a atras atenţia în mod special era o fotografie uriaşă, pe un perete întreg, cu mulţi actori faimoşi, de altfel foarte reuşită.

Preparatele şi produsele puse la dispoziţia oaspeţilor sunt de o varietate cum credeam că numai la Alan Suites mai văzusem: legume: roşii, castraveţi, verdeaţă, măsline de două feluri (absolut delicioase), brânzeturi, de tot soiul, mezeluri, omletă, ouă ochiuri, ouă fierte, cârnăciori, cartofi prăjiţi, salate de diferite sortimente, duceaţă şi unt la cutiuţe, miere, dulciuri, produse de patiserie, nelipsiţii simit, fructe, etc, şi lista ar putea continua. Totul era proaspăt, de calitate şi gustos.

De băut existau sucuri, lapte, ceai, cafea, cafea solubilă. Desigur, în Turcia consumăm doar ceai, de cafea ne săturăm acasă.

Despre parcare, am povestit, aceasta este foarte importantă, mai ales că, spre exemplu, unele hoteluri deşi bune, precum vecinul nou apărut, Mof, nu asigură, iar locuri pe stradă acolo chiar nu sunt.

Două vorbe bune despre personalul hotelului merită să spun, mai ales că toţi cu cei cu care am interacţionat s-au dovedit amabili, zâmbitori, politicoşi, de ajutor. Personalul de la recepţie precum şi patronul vorbeau engleză binişor. Apropos de asta, hotelul este o mică afacere de familie, toţi membrii fiind prezenţi în diverse posturi, la micul-dejun patronul dorea să se asigure că totul este ok, mergând la fiecare masă şi schimbând câteva vorbe cu musafirii săi. Atitudine foarte profi, după părerea mea!

Dacă zona este, în general, liniştită, în cea de-a doua seară am avut parte de un spectacol neaşteptat de vibrant pe stradă: poliţie, aglomeraţie, claxoane, multe maşini circulând cu geamurile deschise şi steaguri fluturânde, din care răzbătea imnul echipei de fotbal Galatasaray Istanbul care tocmai ieşise campioană a Turciei. Turcii, întreprinzători din fire, deja vindeau steaguri ale echipei câştigătoare pe stradă oricui dorea să-şi exprime bucuria fluturându-le. O atmosferă absolut memorabilă!

Palmiye Suites s-a dovedit foarte potrivit pentru ceea am avut noi nevoie şi foarte bun în ceea ce priveşte condiţiile oferite. Raportul calitate/preţ este foarte avantajos. Per total, un hotel micuţ şi cochet în care ne-am simţit bine şi în care vom mai reveni cu siguranţă, dacă-l vom găsi disponibil. Îl recomand cu drag.

La întoarcere spre casă, ne gândeam că vom fi supuşi unui calvar, mai cu seamă că se încheia minivacanţa de Rusalii şi urmau să revină toţi conaţionalii ce o petrecuseră pe meleaguri otomane, dar am avut noroc: şi turcii şi bulgarii au deschis toate culoarele prin vămile lor, văzând valurile semnificative de români ce se îndreptau spre casă. Bulgarii au lăsat-o mai moale cu controlul bagajelor, cred că am trecut prin cel mai superficial control pe care l-am întâlnit în ultimii cinci ani, aşa că a fost minunat. Nici la Ruse-Giurgiu n-a fost rău, semn că vameşii şi poliţiştii de frontieră s-au organizat bine pentru a fluidiza traficul. Am sosit acasă pe la orele 20,00, după fix o mie de kilometri parcurşi în această minivacanţă care ni s-a părut reuşită din toate punctele de vedere.

---

VIZUALIZĂRI: 1840 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI