Márvány Panzió, o gazdă foarte bună în Hajdúszoboszló

TIPĂREȘTE

Prin aprilie anul curent, după perioada neagră în care Covidelu’ urâțelu’ și-a făcut de cap și... ne-a dat peste cap viețile, văzând eu că lucrurile au început să se mai așeze cât de cât, am hotărât că e cazul să ne îngrijim din nou de sănătate. Nu de alta, dar articulațiile noastre bătrâne dădeau semne de mare oboseală și scârțâială, necesitând în mod cert niscai reparații. ????

Prin urmare, am luat la puricat stațiunile noastre balneare, iar pe lista scurtă au rămas Praid și Ocna Sibiului, care prezentau și avantajul unor împrejurimi atrăgătoare, tocmai bune de explorat în pauzele dintre băile termale. Numai că...

Numai că, citind reviewurile de pe AFA și de pe alte site-uri, câteva amănunte m-au făcut să dau înapoi: deși pensiunile afișau poze (și prețuri) care îmi făceau cu ochiul, facilitățile oferite de ștranduri nu m-au convins. Nu am pretenții mari, dar nici chef să mă arunc în apa adâncă de pe un ponton ori un mal abrupt, să mă trezesc cu noaptea în cap ca să prind un șezlong (căci nu mai suntem la vârsta la care să ne întindem pe prosop pe iarbă, pietre sau pământ fără riscul de a nu ne mai putea ridica decât stând în genunchi, spre deliciul eventualilor privitori????), să mă înghesui la terasele cu mici și gogoși de calitate îndoielnică și să folosesc toaletele publice, prea puține la număr și în mod „tradițional românesc” deloc igienice. Ca să nu mai vorbesc de aglomerația din weekenduri...

Așadar, am țâțâit din buze, nemulțumită, și am căutat să sap pe internet. Și mi-a atras atenția o ofertă într-un loc pe care îl cunoșteam bine din două vizite anterioare, în 2016 și 2019: Hajdúszoboszló.

Márvány Panzió⁕⁕⁕⁕, căci despre dânsa este vorba, avea o promoție pe perioadă limitată la zece zile la începutul lunii iulie: 20.000 forinți/camera dublă/zi cu demipensiune. La cursul de schimb din graniță, de 0,0125 lei/HUF, asta însemna 250 lei/zi/2 persoane. Un preț foarte bun, după părerea mea!

Nu am mai stat pe gânduri și am contactat direct pensiunea pe adresa de mail precizată pe site-ul propriu https://www.marvanypanzio. hu/. Și am primit rapid răspuns în engleză din partea unei oarecare Eva, care a precizat că dacă doream parcare cu monitorizare video, trebuia să plătim în plus 2.000 HUF (25 lei) /zi și că la toate astea se adăuga taxa de stațiune, lucru pe care îl știam.

La fața locului am fost întrebați dacă doream cameră cu balcon și am acceptat cu entuziasm, fapt care ne-a scos din buzunar alți 3.000 HUF (37,5 lei) /zi.

În total am achitat pentru cele șase nopți de ședere 150.000 HUF (1.875 lei): 120.000 HUF cazarea cu demipensiune, 18.000 HUF balconul și 12.000 HUF parcarea, rezultând o medie de 25.000 HUF (312,50 lei) /zi.

Taxa de stațiune a fost 500 HUF/zi/persoană, deci alți 6.000 HUF (75 lei) ne-au dispărut din portofel. Chiar și așa, cred că am făcut o afacere bună. ????

Dar hai să vedem ce am căpătat de banii aceștia.

În primul rând, o poziție excelentă. Márvány se află la mai puțin de 100 m de intrarea principală în ștrand, pe strada Szabó László la numărul 2, în spatele Hotelului Korona situat pe József Attila, artera de pe care se pătrunde în spațiul de bălăceală în aer liber. În mers lejer, nu făceam mai mult de cinci minute până la poartă.

Clădirea zugrăvită în alb are un singur etaj (aici se găsesc camerele cu balcon) și mansardă, acoperișul fiind vălurit - o trimitere, probabil, la specificul apos al stațiunii????. La recepția de la parter, prevăzută cu birou, canapea, fotoliu și măsuță și înveselită de trei tablouri în nuanțe predominat de roșu, ne-a întâmpinat gazda noastră, Eva, o femeie tânără care - surprize, surprize! - nu vorbea englezește. ???? Presupun că apelează la altcineva pentru a răspunde în această limbă la mailuri.

Treaba asta ne-a incomodat nițel, ca de pildă atunci când ne-a făcut socoteala și nu înțelegeam de unde apăruseră 6.000 HUF în plus, care s-au dovedit a fi taxa de stațiune, sau când a trebuit să-i cerem telecomanda pentru televizor. În fine, o situație deranjantă s-a ivit în prima seară, atunci când Eva m-a abordat pe hol, la întoarcerea de la ștrand. Intenționam să merg direct în sala de mese pentru cină, dar m-a oprit și mi-a făcut semn să las sacoșa de plajă pe hol, după care s-a lansat într-o tiradă în maghiară din care nu am înțeles decât „sandivici no” și „camera” . Aha, deci mă faci hoață? ????mi-a venit să replic. M-am abținut însă și m-am conformat, iar intrând în sala de mese am observat atârnat pe perete un carton pe care stătea scris roșu pe alb (în maghiară și engleză, vezi P29) și ilustrat cu desene că „mâncarea și băutura nu pot fi scoase din restaurant decât contra unei sume suplimentare” și că nu aveai voie cu genți sau sacoșe. De camerele de supraveghere nu se pomenea însă nimic...

Trebuie să recunosc totuși că în rest interacțiunea cu Eva și întreg personalul a fost OK, cu toate că singurul vorbitor de limba engleză era un tinerel care a apărut de două sau trei ori ca să ne servească cina. Toți ceilalți, inclusiv Eva, ne zîmbeau de fiecare dată când ne vedeau și ne întrebau politicos dacă suntem „good” , iar noi le răspundeam afirmativ, cu gura până la urechi. Că așa-i frumos! ????

Să revin acum la descrierea pensiunii.

Taxa de parcare era absolut necesară, căci strada e îngustă, dar prevăzută cu alveole în dreptul fiecărei clădiri (toate fiind, de asemenea, pensiuni, din câte am văzut), spații folosite pentru staționarea mașinilor. Nu există loc gratuit de abandonat vehiculul. Vestea bună e că Szabó László e o fundătură, așa încât circulația e restricționată la cei care au treburi pe această stradă, și prin urmare liniștea domnește.

La Márvány se poate parca și în curtea pavată, îngrădită de zidul scorojit al clădirii alăturate, însă noi am preferat să ne lăsăm Loganul pe stradă, în fața recepției, de unde nu l-am mișcat pe toată perioada sejurului, neavând motive să o facem. În pliantul primit la sosire se precizează că în curte se poate face grătar, dar nu am verificat informația.

Pentru a termina cu prezentarea facilităților exterioare, să precizez că la ieșirea laterală din hol este o mică terasă cu două mese și câteva scaune. Am utilizat-o ca loc de băut cafeaua după micul dejun și nimeni nu ne-a făcut observație că ieșim cu ceștile afară din restaurant... ????

Pensiunea dispune de 14 camere, din care cred că nu erau ocupate decât patru sau cinci. Cea cu numărul 10, care ne-a fost repartizată, era, așa cum vă spuneam, la etaj, și dădea spre stradă, lucru care nu ne-a deranjat pentru că și ziua, și mai ales noaptea, era liniște deplină.

De mărime potrivită, probabil în jur de 18 mp, studioul nostru cuprindea un pat matrimonial mare, cu saltea din spumă cu memorie de care Adrian s-a plâns constant (eu nu!), cu cearșafuri albe imaculate, două perne de cap de somnoros și tot atâtea pilote de care chiar ne-am folosit în două nopți, când s-a lăsat răcoarea. De o parte și de alta a patului erau noptierele cu lămpi deasupra. Pe peretele opus fuseseră amplasate un fotoliu, un birou cu scaun și un soi de scrin în al cărui compartiment inferior era ascuns minibarul. Deasupra trona televizorul cu ecran lat mare și multe canale pe care nu am avut timp și răbdarea să le butonăm, iar și mai sus era aparatul de aer condiționat, care bătea direct spre pat... O mică bilă neagră. ????

Combinația coloristică formată din bleul pereților și maroul mobilierului din lemn de pin și al elementelor decorative nu a fost tocmai pe placul meu, dar nah! fiecare cu gusturile lui. Pe jos era gresie, o variantă pe care eu o agreez în detrimentul parchetului atunci când vine vorba de sejururi estivale.

Dulapul fusese montat în peretele holului și s-a dovedit a fi suficient de încăpător pentru nevoile noastre. Tot din hol se pătrundea într-o încăpere separată ce adăpostea vasul de toaletă și o chiuvetă mică, în timp ce baia cu cabină de duș măricică și chiuvetă se afla într-o alta. Am primit câte un set de două prosoape iar drept consumabile am avut suficiente suluri de hârtie igienică și săpun lichid la dozator. Am apreciat dimensiunile ambelor încăperi, ca și faptul că neavând ferestre, beneficiau de un sistem de ventilație ce pornea imediat ce aprindeai lumina.

Balconul semicircular era echipat cu o masă rotundă și două scaune destul de confortabile, dar nu și cu uscător pentru costumele de baie - alt mic minus. ????Noroc că plecasem de acasă înarmată cu sfoară și cârlige! Pe balcon am savurat câte un pahar de vin/bere/suc și am butonat pe telefoane - internetul parolat a funcționat bine.

Spre surprinderea mea, curățenie nu s-a făcut pe toată perioada sejurului, nici măcar nu s-a intrat pentru a se lua gunoiul. Fiind o pensiunea cotată la patru stele, nu găsesc explicația... ????

În schimb, există o parte (foarte) plină a paharului, și anume mâncarea. Care a fost excepțională! ????

Sala de mese, pompos denumită restaurant, era la subsol. La micul dejun nu lipseau trei sortimente de mezeluri foarte bune, ungurii fiind, de altfel, renumiți la acest capitol, spre deosebire de lactate, unde nu stau prea bine, cașcavalul pe care ni l-au servit zilnic putând fi considerat în cel mai bun caz acceptabil. Și atât. Lângă acestea mai erau rondele de roșii și felii de castravete și ardei gras. Gemurile nu le-am gustat, nici cerealele, doar le-am remarcat prezența. De asemenea, am avut unt, suc, cafea bună, lapte și ceai la discreție, plus cornuri și două feluri de pâine - albă și neagră.

Piesa de rezistență la micul dejun era cea... fierbinte, și anume ouă preparate în fel și chip: ochiuri, cu bacon, cu cârnăciori sau cu friganele. Absolut delicioase. ????

La fel de gustoase au fost și cinele calde, așa cum se specifica în ofertă, compuse invariabil dintr-o supă groasă cu multe legume și uneori cu ceva cărniță, plus felul doi: sarmale (așa am aflat că ungurii fac și ei sarmale - până acum n-am știut), paste, șnițele cu cartofi prăjiți, pârjoale cu cartofi țărănești, carne de vită înăbușită cu orez.

Porțiile au fost așa de mari și mâncarea atât de consistentă, încât în unele zile am „sărit” pur și simplu fără probleme peste masa de prânz iar în ziua plecării, profitând de prezența tânărului vorbitor de limba engleză, l-am rugat să transmită bucătarilor complimentele noastre. Meritate cu vârf și îndesat! ????

Una peste alta, cu micile minusuri semnalate, recomand Márvány Panzió pentru sejururi relaxate într-o ambianță prietenoasă celor amatori de înot în piscine și bălăceli în ape termale în cel mai mare complex balnear din Europa.

---

VIZUALIZĂRI: 1058 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI