2 mâncătorii bune în Itaca

TIPĂREȘTE

Am mâncat în Itaca în 2 locuri, mă gândesc să prezint ambele experiențe în același articol, oricum insula e micuță, iar cele 2 taverne sunt plasate în locurile cele mai turistice: Vathi și Kioni.

O Nikos, Vathi

Nu-i pe faleză, ci în oraș, într-o piațetă cu mai multe mâncătorii, aproape de Muzeul Folcloric. Se pare că se numără printre preferatele românilor, căci, cât am adăstat acolo, cel puțin alte 2 mese erau ocupate de conaționali. În plus, Tati nu era pentru prima dată în vizită la Nikos, mai fusese acum câteva veri, când a umblat cu barca pe mare, „cu băieții” . Și colega @Dana2008 a scris recent despre Nikos, tot de pe barcă a abordat-o, împreună cu gașca ei. În fine...

Nu prea eram flămânzi, mâncaserăm destul de bine înainte de a pleca din Kefalonia. Dar nici nu poți să treci pe lângă Nikos indiferent, mai ales când vezi cum se-nvârt alene rotisoarele alea uriașe plasate strategic, fix în vitrină! „Bine, o să iau ceva ușor, de seară!... Un tzatziki, un dovlecel prăjit-ceva!” , am convenit. „Dacă ai venit la Nikos să mănânci dovlecei, mai bine nu vii! Vezi și tu pe ce-s specializați băieții!” a replicat Tati. Of, bine, fie!... Mai bine să mi se aplece acum, decât să salivez peste 2 săptămâni, cu gândul la rotisoarele lui Nikos!...

Ospătarul ne-a plasat la una din mesele acoperite cu fețe cadrilate, apoi ne-a aprovizionat cu meniuri, pe care am prins a le studia. Încă de la prima pagină eram asigurați că ne aflăm la una dintre cele mai longevive taverne din Itaca și că vom fi regalați cu delicioase preparate homemade! Pe urmă venea oferta concretă, câteva feluri din fiecare, nici multe, nici puține, unele însoțite de fotografii: aperitive, salate, pește și fructe de mare, vegetariene (wow!), feluri cu carne, de la rotisor sau de pe grătar. Prețurile păreau rezonabile.

Remarcasem încă din etapa fotografiilor (înainte de a ne așeza) oferta zilei: miel și purcel la rotisor. Tot asta ne-a recomandat și ospătarul, așa că n-am mai stat pe gânduri: una și una, om vedea noi cum le șeruim. Plus câte o berulă de căciulă. De obicei asociem și ceva legume, acum le-am omis deliberat, chiar n-ar mai fi încăput.

Odată cu cele 2 halbe aburinde, am primit pe o farfurioară câteva felii de pâine unse cu ulei de măsline, presărate cu ierburi și perpelite puțin pe grătar. Mă-nnebunesc după așa ceva, îmi amintesc mereu de prima mea vizită în Hydra, cu colegii, când numai pâine de-asta am mâncat, plus 2 salate grecești pe care le-am împărțit între noi (pentru că de-atâta ne-au ajuns banii, hi-hi; dar ce bune-au fost!)... Miroseau atât de îmbietor, că nu ne-am putut abține să nu ciugulim un pic și de data asta!...

Felurile prncipale au venit și ele repejor, ceea ce era de așteptat, că doar erau deja făcute, trebuiau doar puse pe farfurie. Ambele conțineau un morman uriaș de carne, înconjurat de muuulți cartofi! Cu mici diferențe – purcelul avea și cartofi prăjiți, și copți (n-am înțeles ideea, sincer), un sfert de lămâie și câteva fâșii de ardei roșu acrișor, pe când mielul doar cartofi prăjiți și o lingură de muștar.

Excelent gătite, efectiv se topeau în gură! Doar că porțiile fiind uriașe și noi deja cam mâncați, n-am putut dovedi decât aproximativ jumătate din cât ni s-a oferit. Nu-i bai, am cerut restul la pachet și am avut și la cina următoare!... Am cerut și nota, am primit-o scrisă de mână în grecește, nu ne-am mai bătut capul să descifrăm; în tot cazul, totalul a fost puțin peste 38 de euro, din care mielul 14,5 și purcelul 13 (sau invers, oricum nu contează).

Mi-a plăcut la Nikos, mi-ar fi plăcut și mai tare dacă aș fi venit flămândă, aș fi apreciat mai mult. Oricum, atmosferă, mâncare bună, porții mari, prețuri ok – recomand!

Avra-Koronis, Kioni

Aici ne-am oprit a doua zi la prânz. De fapt, am mai fi putut aștepta un pic cu masa, dar nu eram siguri că vom mai găsi prea curând mâncătorii pe traseu și am zis că ce-i în mână nu-i minciună. În plus, faleza și portul Kioni reprezintă un loc extraordinar de frumos, păcat să nu zaci măcar un pic pe la vreo terasă, să te bucuri de el...

Avra nu-i cotată prea grozav pe Google, adică are 3,4 din 5, dar la ora aia nu ne-a dat prin cap să verificăm (deși de obicei o facem), prea eram prinși de atmosfera locului; ne-a plăcut și ne-am așezat. Cred că cel mai mult ne-au atras scaunele acelea pastelate, lila și turcoaz deschis... Și pisicile planturoase, posibil...

În final, n-am regretat defel. Am avut de ales între aperitive, preparate la grill sau în cuptor, produse marine, dulciuri și fructe și am ales o porție de plăcintă cu spanac, una de sardine și alta de musaca. La fel, câte o bere și la fel, am primit câteva felii de pâine, deși nu le-am solicitat (dar nici nu le-am refuzat, au fost binevenite).

Mâncarea a fost foarte bună, mai ales plăcinta mi-a plăcut mult, dar și sardeluțele, pe care le-am împărțit cu mâțele, că nu m-a răbdat inima să mănânc singură; oricum, erau prea multe pentru mine. Musacaua i-a revenit lui Tati, s-a declarat mulțumit și el. Berea a fost rece și bună, toaletele curate, servirea promptă și eficientă; de ce n-aș fi mulțumită de Avra?! Nu știu alții, dar noi am nimerit bine, deci recomand! A, nu v-am zis cât fuse halatu’: 36 de euroi în cap. La fel, notă de mână, pare că așa-i moda prin Itaca...

Hai, să ne fie de bine!

---

VIZUALIZĂRI: 600 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI