O calatorie prin tara Soarelui Rasare

TIPĂREȘTE

Am luat decizia, impreuna cu inca 3 prietene din Brasov, dintre care doua colege din AFA (user name KOKO48 si DORADORA) sa facem o calatorie in Japonia, de preferat in perioada faimosilor ciresi infloriti, adica sa fim si noi parte a spectacolului„hanami". Dar aceasta nu era singura pretentie, vroiam si un tur al intregii tari.

La inceput am crezut ca va fi greu si cu costuri mai mari, fiind o perioada in care toti turistii vor sa fie prezenti acolo. Dar daca incepi totul din timp, treci usor peste aceste probleme.

Prima informatie primita a fost de la companiile de croaziere si am vazut ca in perioada aprilie-mai 2018, Celebrity Millenium, un vas de croaziera de 4*, introducea in programul lor un tur al Japoniei cu plecare din Yokohama, port al orasului Tokyo si azi o continuare a orasului, desi este al doilea oras ca marime al Japoniei. Inscrierile incepeau printr-o promotie, din ianuarie 2017. Nu am mai stat pe ganduri si am facut rezervarea a doua cabine, platind numai prima rata de 400 $. Ratele ulterioare, pana la 1600 $ putand fi platite, pana in luna ian. 2018.

Croaziera era de 14 zile cu oprire in cele mai importante orase din jurul Japoniei: prima oprire era la Numazu, de unde cu autocare din port eram dusi la Muntele Fuji, pe directia Hakone-Gora si apoi mers pe jos pana la Soun-zan. Dar asupra acestui traseu o sa revin, cand voi scrie rw-ul despre Fuji.

Urmatoarea oprire la Kobe, unde vasul ramanea 2 zile. In cele doua zile, puteam sa ne deplasam cu un shinkansen, 1 h pana la Kyoto, Nara cu o oprire la Osaka. Urmatoare stationare se facea la Kochi, apoi Nagasaki. De aici vasul taia marea Japoniei si facea o oprire la Bussan, port in sudul, Coreii de Sud, o zi intreaga am vizitat acest port, unde este cea mai mare piata de peste din Asia, depasind piata de peste din Tokyo, prin bursa de peste. Din acest loc, am strabatut marea Japoniei pana in nordul indepartat la localitatea Aomori, spectaculoasa, dar prea putin vizitata de turisti, datorita distantei mari fata de capitala, frigului aspru si iernilor foarte lungi.

In tot acest program al croazierei, nu era prinsa zona centrala, din care trebuia neaparat sa vizitam localitatea Nikko, cu celebrul„Pod Sacru". Asa ca dupa 2 luni de la prima plata la croaziera, am luat decizia sa placam cu 5 zile inainte de a ne imbarca. Asta presupunea sa ramanem cazati 5 nopti in Tokyo, pentru a vizita in liniste tot orasul si o zi la Nikko. Detalii referitoare la aceasta parte din vizita Japoniei, partea din centru, voi reveni, pe masura ce ajung in acele locuri.

Au fost nevoie de multe informatii, cateva rezervari si apoi renuntari, pe masura ce gaseam locuri mai bune si ca pret, ca distanta de obiective.

Acum revin la momentul zilei in care ne-am luat zborul de pe aeroportul Otopeni, la o ora cand soarele isi ridica sagetile din oceanul Pacific, luminand cu razele primele ore in Japonia. La ora 00, in miez de noapte, am decolat cu Qatar spre Doha, unde dupa un transfer care a durat2 h, am plecat in lunga calatorie de 10 h. ajungand pe aeroportul Haneda din Tokyo, dupa ce soarele a apus, dar pe aeroport era o viata animata, soseau avioane dupa avioane cu turisti din diverse colturi ale lumii.

Dupa ce am facut toate formele de intrare in tara (Romania nu are nevoie de viza, daca durata de ramanere pe teritoriul Japoniei nu depaseste 90 zile), am ajuns la caruselul de bagaje, fara nici o dificultate. Marcajele corecte, informatiile afisate la tot pasul, te dirija fara nici o greutate spre iesirea de pe aeroport, dar inainte in zona biroului de informatii, soferii microbuzelor, rezervate online si platite, asteptau cu foaie de hartie in mana cu numele scris al persoanei care a rezervat mijlocul de transport pana la hotel.

Pentru un grup de 8 persoane, cei care am plecat cu acest zbor din Brasov, facusem o rezervare pentru un microbuz, care costa 60 $/masina. Masina urma sa lase doua persoane la un hotel din Asakusa, care oferea si micul dejun, dar si pretul mult mai mare decat hotelurile care nu serveau micul dejun si care mie nu mi s-au parut ca ar justifica pretul ridicat pentru ceea ce ofereau.

In jurul orei 23 am ajuns si noi la Hotelul Yamayuri, in apropierea parcului Ueno si gara Ueno, locul ultimei rezistente impotriva Restauratiei Meiji, a celor 2000 fideli ai shogunului Tokugawa.

Cand am intrat in holul hotelului, micut, era o d-na in varsta, care cu greu facea fata limbii engleze, a reusit in cele din urma, dupa ce am prezentat si pasapoartele sa identifice camerele noastre.

Prima impresie la intrare in camera a fost o deceptie, era atat de mica incat nu iti puteai inchipui ca o camera de hotel poate ocupa o asa mica suprafata, dar pe masura ce faceam cunostinta cu interiorul, descopeream curatenia impecabila si utilitatea fiecarui colt din acea suprafata. La intrare te asteptau o pereche de papuci de plastic, pe pat aveai un kimono pentru dormit (marimea era unica, dar pentru dimensiunea mea, era ceea ce imi trebuia). Langa pat o mica noptiera, iar la capatul patului o masuta mica, pe care aveai un fierbator, o ceasca de ceai, un pahar de apa, sticla 1/2l apa plata, care in fiecare zi iti era schimbata, pliculete de ceai si cafea. La intrare era un mic

dulapior in perete si in fata lui, usa de la baie. Baia cu toaleta, chiuveta si un dus. La intrare in baie era o alta pereche de papuci de plastic. Descaltarea la usa, folosirea papucilor corecta era un semn de respect si obligatoriu.

Am omis sa spun ca am rezervat camere single pentru fiecare din noi cu pretul de 50$/noapte, cu noi mai era o familie care aveau o camera dubla, a carei cost era de 60 $/noapte. Diferenta era ca aveau mai multe prosoape, kimono de dormit 2 si papuci pentru fiecare. Dar dimensiunea patului era la fel, incat am beneficiat de un pat, mare si foarte confortabil, suficient pentru ce aveam nevoie in cele 5 nopti.

In camera mai aveam un mic frigider, in care am pus niste cumparaturi facute in prima zi de la sosire, pentru micul dejun.

In concluzie, cu totii ne-am declarat multumiti si prima noapte a fost relaxanta, cu multa liniste, ceea ce rar am gasit la hotelurile pe unde am fost, mai ales cele din America Centrala, Brazilia.

Urmatoarea zi, destinata arondismentului Ueno, unul din locurile fascinate in care poti manca pe strada, plin cu magazine cu preturi pentru toate buzunarele, piata Ameyoko un bazar asiatic si parcul Ueno, locul favorit al aristrocatiei pentru -hanami, unde este un adevarat spectacol al florilor de cires.

O singura zi, pentru acest loc, fascinant, dar nu la fel de atractiv pentru cumparaturi, de lux, ca in Ginza, in zona de sud a Ueno, cca 20 min.

Am stabilit sa mancam cu ce am venit la noi de acasa (am plecat imediat dupa sarbatorile Pascale pe 11 aprilie 2018 si la plecare ne-am golit frigiderul de ouale vopsite si cozonacul ramas nemancat) asa ca dimineata urmatoare, micul dejun era asigurat si la ora 9 dimineata am parasim hotelul, pentru primul contact cu Tokyo.

Continuarea, urmeaza in urmatorul rw, cu o zona care a fost locuita de cea mai saraca populatie dupa al doilea razboi mondial, fara case, care dormeau pe sub caile ferate din zona garii Ueno. Dar pe masura ce prosperitate in Tokyo a crescut si aici s-a schimbat, locul fiind azi vizitat de multi turisti, atrasi si de zona din Tokyo cu templele ridicate de shogunii Tokugawa, cu frumosii ciresi infloriti si locurile traditionale

Curat, foarte mic dar linistea perfecta si un pat care te indemna la somn, a facut sa iubim acest mic hotel

asezat in interiorul unor mici stradute atractive, asa cum iti doresti sa cunosti, Japonia unor vremuri trecute. In apropierea celui mai important obiectiv turistic din zona de nord a orasului, Ueno

---

VIZUALIZĂRI: 398 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI