Mai mult decât un popas - o experiență de ținut minte

TIPĂREȘTE

Următorul popas m-am gândit să fie la Balaton. Asta pentru că la Balaton n-am ajuns niciodată și îmi doream (trecusem cândva în goană, dar nu se pune). Distanța de la Palmanova n-ar fi fost prea mare – doar 4-500 km, în funcție de locul anume pe care-l alegeam – de parcurs aproape integral pe autostradă, așa că părea destul de posibil să ne rămână timp de un pic de relache, poate chiar de o baie în lac...

Doar că... încă o dată avea să se adeverească treaba aia cu socoteala de-acasă și cu cea din târg! Ca timp, drumul s-a dublat, dacă nu mai mult; pe de o parte, datorită popasului de câteva ore pe care l-am făcut să vizităm Castelul Predjama & Peștera Postojna și, pe de altă parte, din cauza circulației haotice de pe autostrăzile slovene, multe porțiuni fiind în plin proces de reabilitare. Oamenii chiar se panicaseră văzând că nu mai apărem și la un moment dat ne-au sunat; gps-ul mai arăta aproape o oră până la destinație. „Ok, mergeți încet, vă așteptăm!” Mi-a plăcut asta.

Se înserase binișor când am părăsit autostrada, pe urmă am străbătut vibranta (la acea oră de început de seară de vară) stațiune Siófok pe o stradă perpendiculară pe țărmul lacului, la capătul căreia ne aștepta gazda noastră: Hotel Yacht Wellness & Business. Am povestit cândva că o parte (cam jumătate) dintre rezervările acestei vacanțe le-am tot foit până m-am hotărât. Ei bine, Hotel Yacht a fost din categoria cealaltă, ceea ce înseamnă că mi-a plăcut virtual atât de mult, încât nici n-am mai încercat să caut altceva (ceea ce rar mi se întâmplă 😊; bine, mai des în ultima vreme, din lipsă de timp).

Yacht Hotel este cotat la 4*, beneficiază de o poziție strategică fix în dreptul marinei din micuțul orășel maghiar și se adresează unui public larg, după cum se poate deduce din numele său complet: atât familiilor (cu sau fără copii) ce doresc relaxare la țărm de... lac, fie organizării feluritelor evenimente. Oferta implică automat demipensiune, cel puțin pe booking nu se poate rezerva altfel. Mie mi-a convenit, abia nu mai aveam grija cinei. Rezervasem deci o dublă superioară cu demipensiune pentru prețul de 140 de euro; același preț ca la Palmanova, doar că acolo aveam parcarea inclusă, aici cina.

Parcare există, desigur, dar contracost: 1 euro/oră, ceea ce mi s-a părut ok. Ulterior am citit prin comentarii (pe booking sau pe Google, nu mai știu) recomandarea unora să faci o românească, adică să-i fentezi și să parchezi pe străduțele din preajmă. Noi n-aveam de gând să riscăm; la ora aia și la halul de oboseală în care eram, numai loc de parcare la cucuieții-din-deal nu stăteam să căutăm! Eventual, să ne trezim și cu amenda în parbriz a doua zi dimineață... Nu, mulțumesc!

Am lăsat mașina temporar în fața intrării în hotel, am intrat în lobby și ne-am prezentat la recepție (imediat dreapta). Recepționerul a părut bucuros că ne vede (eram ultimii oaspeți ai zilei, răsufla și el liniștit, cum ar veni) și a ridicat bariera de la parcare, explicându-i lui Tati unde, ce și cum, în timp ce eu am rămas să preiau cartela camerei. Totodată, ne-a sugerat să ne grăbim, mai aveam un pic peste jumătate de oră pentru cină (care se servește între orele 18 și 21). Fix așa am făcut: am urcat repede (cu liftul) în cameră (mai mult pentru baie; nici poze n-am făcut! 😊) și am coborât la masă. Când a apărut Tati, apucasem deja să comand băuturile – bere drought locală, desigur.

Restaurantul se găsește la parter, de fapt tot parterul este un open space ce include recepția, o zonă de relaxare foarte cochetă, restaurantul și al său bar, ca o insulă centrală. Cina (și micul dejun, după cum aveam să constatăm a doua zi) se servește sub formă de bufet. Preparatele n-au fost extrem de diversificate, însă de calitate și gustoase: 2 aperitive gen amouse bouche, 2 feluri de supă, feluri principale vreo 5-6, garnituri tot așa și salate. Rețin un pește în crustă și un soi de gulaș foarte bun. Și deserturile 😊: clafoutis cu vișine și sos de vanilie, minieclere și ruladă cu mere.

Mi-au plăcut și angajații, niște băieți tineri foarte amabili, care nu ne-au făcut defel să ne simțim hăituiți să terminăm cât mai repede; ba, din contra, au glumit cu noi și ne-au indus o stare de relaxare (bine, și berulele și-au adus aportul, vă imaginați). De reținut că băuturile de la cină se plătesc separat; nu rețin dacă măcar alea de la dozatoare erau gratis (apă, sucuri) sau nu (la micul dejun sigur erau).

Deși târziu, am fi vrut ca după cină să facem câțiva pași pe malul lacului, dar ne-a trecut când am zărit roiurile de gângănii ce acopereau ferestrele! Pur și simplu, n-am mai întâlnit niciunde așa ceva! Milioane!... Deci am mai cerut de la bar câte o bere și permisiunea de a le lua în cameră. Consumația a fost trecută pe cameră, urmând a o achita la plecare.

Am avut camera 122, la primul etaj (hotelul fiind P+3), o dublă superioară, cu vedere la lac. Compartimentată clasic – hol, baie, dormitor, balcon; suprafață apreciabilă, așa cum se cade la 4*; cromatic – nuanțe discrete (gri, bej, alb) și un pic de galben și albastru. Spațios, drăguț și modern.

Holul nu conține decât o oglindă într-o ramă simplă. Dormitorul are pat dublu, un corp lateral comun pentru dulap și minibar și altul comun pentru birou, TV și locul de depozitat trolerul; plus un scaun și un coș de gunoi. Mai erau o măsuță rotundă și 2 scaune-fotolii în spațiul dintre pat și fereastră. Patul a avut saltea bună, lenjerie albă, curată, câte 2 perne și o pilotă ușoară de căciulă. Câte un halat de baie împachetat frumos ne aștepta la capul patului. Noptiere n-am avut; asta a fost un pic ciudat, dar ne-am descurcat și fără. Au fost în schimb veioze-creion, din cele cu corpul flexibil, prize și întrerupătoare.

Minibarul l-am găsit blindat cu tot felul de lichide și câteva chestii de ronțăit, prețurile trecute alături într-un tabel mi s-au părut rezonabile. Cu dulapul nu mi-am bătut capul prea tare, oricum nu ne adusesem din mașină decât strictul necesar, însă țin minte că seiful se prezenta la datorie, pe unul din rafturi. Iar pe blatul de deasupra se aflau toate cele necesare pentru pregătirea ceaiului (de lămâie) sau cafelei („3 în 1” ), 2 cești și 2 pahare de vin.

Pe jos – mochetă gri, bine întreținută. Fereastra era acoperită cu perdea și draperii, iar climatizarea se afla plasată ideal, deasupra pasajului dintre hol și dormitor.

Baia în tonuri de alb-gri-turcoaz mi-a plăcut mult. Despre dotări – nimic special, cele obișnuite. Cabină de duș walk in protejată parțial de un paravan transparent. Prosoape albe, pufoase, în mai multe dimensiuni, inclusiv pentru picioare. Consumabile – săpun lichid, gel de duș, șampon, kit pentru igienă și... burete de lustruit pantofii. Uscător de păr, oglindă cât jumătate din perete (deasupra chiuvetei) și încă una gen lupă, cu braț mobil.

Particularitatea a fost cartonașul pe care l-am găsit pe biroul din cameră și care a elucidat un pic misterul perdelei de gâze ce tapeta ferestrele restaurantului pe exterior. El prezenta o astfel de insectă desenată și un text bilingv care suna cam așa: „Eu sunt o chironomidă... Trăiesc în zonă împreună cu familia mea extinsă. Nu obișnuim să mușcăm pe nimeni, dar vara ne place să dăm lungi petreceri în apropierea surselor de lumină. Dacă nu vrei ca petrecerea să se mute în camera ta, te rog să închizi fereastra și ușa după apus. Pentru a-ți împrospăta aerul din cameră, ai putea folosi AC-ul. Crede-mă, nouă o să ne placă oricum afară, iar tu înăuntru o să ai parte de un somn bun.”

OK... Păi și atunci de ce am luat eu cameră cu vedere la lac?!... Chiar ne sperie pe noi o gașcă petrecăreață de chironomide?! Am reținut cuvântul-cheie „lumină” și am decis să încercăm. Ne-am pregătit berulele la îndemână, am stins lumina și am deschis repede ușa de la balcon, închizând-o și mai repede în urma noastră. Balconul acoperit deține o măsuță și 2 scaune și, într-adevăr, oferă o priveliște frumoasă spre marea de catarge din micul port (și spre parcare). A ținut figura, gâzele și-au văzut în continuare de dansurile lor zbuciumate în jurul surselor de lumină și niciuna nu s-a sinchisit de leneveala noastră. Din păcate, prea mult n-am putut să întârziem în acest feeric și pașnic decor, căci eram obosiți și a doua zi ne așteptau iar niște drumuri „de călărit” ...

Micul dejun se servește între 7 și 10. Noi am coborât pe la 8 jumate și am găsit restaurantul destul de plin, totuși s-a nimerit să prindem masă chiar la geam și astfel să putem admira lacul și din această perspectivă. Ca ofertă culinară, aceasta a fost destul de bogată și variată și tot ce am gustat mi-a plăcut, mai puțin o cremă de brânză cu boia (care avea, efectiv, gust de... șosete purtate prea mult). În schimb, mezelurile alea ale lor crud-uscate, condimentate fix cât trebuie – geniale! Și un pic de ceapă roșie – chiar mi-era dor de ea... Cafeaua nu prea m-a dat pe spate nici ea, cred că era tot din gama „3 în 1” .

După masă ne-am dus să ne foim un pic prin preajmă. Am ieșit din restaurant direct în grădina dinspre lac și am apucat în stânga, în direcția portului. Am remarcat locul de joacă pentru copii, spațiile de relaxare aparținând hotelului și zona spa, în care am aruncat o privire; piscina părea de încredere și cred că mai aveau și alte facilități, însă n-am insistat, oricum nu stăteam bine cu timpul. N-am putut apoi să mai înaintăm cine știe ce; o portiță încuiată ne-a tăiat tot elanul. Un pic frustrați, ne-am întors în cameră și ne-am pregătit de plecare.

Ultimul popas l-am făcut la recepție, să plătim parcarea și băuturile din seara precedentă. Ocazie cu care Tati, de felul lui destul de curios, s-a apucat să întrebe dacă există posibilitatea să vedem și noi lacul mai îndeaproape, dacă tot am ajuns până la el... Și ocazie cu care am aflat că hotelul deține și plajă proprie pe țărmul lacului, nu departe. Și că da, se poate, cum nu?!

Locul este în mod obișnuit încuiat, am primit cheia de la poartă și ni s-a explicat ce și cum. Parcela e destul de spațioasă, în mare parte acoperită cu iarbă, pe care sunt instalate câteva șezlonguri și băncuțe. Există și un mic ponton cu scări pe care poți coborî în apă. Și un vraf de caiace într-un colț. În dimineața respectivă locul era pustiu, peste noapte cerul se acoperise aproape integral cu nori și se pornise un vânt destul de nervos. Deci pas de baie în lac 😊, pasiența nu ne-a ieșit nici de data asta... Măcar ne-am potolit curiozitatea.

Am dus cheile înapoi, ne-am luat rămas bun și am pornit. Nu ne-am desprins de țărmul lacului decât după ce am dat o scurtă tură prin stațiune și ne-a plăcut ce am văzut: case vechi, frumoase, un parc central cochet și bine îngrijit, plin de flori și de statui... Și, nu în ultimul rând, familia de lebede grațioase de pe lac...

Deși scurtă, mica noastră incursiune pe țărmul sudic al Balatonului ne-a adus o stare de bine, ne-a relaxat și încântat. Ca de atâtea ori, din nou am regretat că timpul alocat a fost atât de puțin și din nou ne-am bucurat că a fost și cât a fost. Încă o experiență care să ne aducă un zâmbet pe buze și un val de căldură în inimi atunci când ne-o amintim...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 104 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI