Xristina Studios din Vassiliki, o variantă bună de luat în calcul pentru o vacanţă în Lefkada

TIPĂREȘTE

Nu ştiu alţii cum sunt, dar, noi, soţul meu şi cu mine, când ajungem la finele unei minunate vacanţe, nu agreăm nicidecum ideea de desprindere şi plecare bruscă spre casă. De aceea, preferăm o trecere treptată către normalitatea dinafara stării de vacanţă şi, ca o regulă instituită de câţiva ani încoace, n-o ţinem drept către ţară, ci o mai lălăim (a se citi mai poposim) pe undeva pe drum cel puţin vreo două nopţi, ca o prelungire a unui concediu reuşit. Parcă şi făcutul şi desfăcutul bagajelor, de care eu sunt răspunzătoare în mare măsură, sunt mai plăcute când ştiu că şi mâine mai urmează o plajă, mai urmează o baie, mai urmează o tavernă... Altfel mi s-ar părea cel puţin nişte corvezi nesuferite! :(

Anul acesta, vacanţa din septembrie a fost stabilită din decembrie anul trecut că se va petrece în insula Kefalonia, scop în care ne-am hotărât că o vom aborda dinspre insula Lefkada. Plecarea şi sosirea ferry-boat-ului către/din Kefalonia ştiam că se făcea din Vassiliki, micul port din sud ce deservea această rută de mai mulţi ani. Ne-a surâs gândul că o revedere cu „insula albă” ar fi un motiv serios de a petrece măcar o zi pe ea la întoarcerea din Kefalonia. De aceea, mi-a revenit sarcina să consult prietenul booking pentru a lua o noapte în Vassiliki, după ce am fi sosit pe la prânz în Lefkada. Zis şi făcut, mă pun pe căutat şi dau de Xristina Studios cu o amplasare destul de apropiată de portul în care ştiam că vom fi acostat. Preţul, la momentul acela de februarie când am rezervat, era modic: 25 €/noapte pentru un studio de două persoane cu multiple dotări. Nici că ne trebuia mai mult, mai ales că aveam şi parcare gratuită garantată la proprietate, ici portul, ici cazarea, bingo! Un click şi gata, am rezervat!

Peste ceva timp aflăm că portul din Vassiliki a intrat în reparaţii şi nu va mai deservi curse de nici un fel toată vara, toată toamna, sarcinile-i fiind preluate de portul din Nidri, cea mai importantă staţiune din Lefkada, dar fără a se lăuda cu un port de seamă. Atunci am mai cugetat un pic dacă să facem altă rezervare în Nidri şi s-o anulăm pe aceasta. Am ales s-o păstrăm gândindu-ne că în Nidri mai avuseserăm cazare cu opt ani în urmă la primul contact cu Lefkada, Vassiliki ar fi însemnat ceva nou, iar distanţa dintre ele de numai 25 km n-ar fi fost deloc un impediment, mai cu seamă că ziua următoare aveam traseu către Porto Katsiki.

Ziua debarcării a venit, adică 11 septembrie, noi am ajuns cu bine în Vassiliki, GPS-ul ne arăta că Xristina Studios era plasat la şoseaua principală către Ponti, cumva vizavi de campingul din localitate. Un supermarket era poziţionat foarte aproape de clădirea studiourilor, iar lângă acestea era parcarea generoasă aflată într-o curte către care era un indicator distinct. Parcăm, la ora aceea de miez de zi, nu era nici o maşină pe-acolo. Parcarea, deşi separată printr-un gard metalic de restul proprietăţii, comunica cu aceasta printr-o poartă larg deschisă în permanenţă. Ne îndreptăm cu gândul să căutăm recepţia şi în cale ne iese o tânără amabilă care mă strigă pe nume întrebător, după ce ne-a văzut hotărâţi pe treabă. Se prezintă spunându-ne că o cheamă Buba şi ne conduce către studioul rezervat predându-ne cheile. La o privire mai atentă, cântăresc proprietatea: o clădire înaltă de două etaje, mai mult lungă, pentru că faţa dinspre stradă era destul de îngustă, situată într-o grădină apreciabilă, vecină cu şoseaua, cu multă verdeaţă: flori, palmieri, portocali, kaki, măslini şi chiparoşi, un bar care părea nefuncţional, dar nu în paragină. Amfore mari de lut şi o fântână împodobită cu pietre mari completează decorul din grădină. În spate există şi o mică troiţă unde oaspeţii pot avea momente de tihnă sufletească aparte. Are opt studiouri şi apartamente şi o poziţie de invidiat pentru concurenţă şi demnă de a fi căutată de turişti: la 100 m de plajă, 200 m de port, centrul vieţii din Vasiliki, unele având vederea către mare, altele spre grădină sau munţii ce străjuiesc satul spre nord.

Buba ne explică de ce sunt două chei: una e de la cameră, cealaltă de la clădire, căci noaptea se încuie. Primim camera nr. 2, la parter, cu vedere către curte şi peste ea, spre mare. Apoi, intrăm şi ne prezintă studioul: drept în faţă chicineta, lângă ea baia, în dreapta un hol lung, strâmt în capătul căruia se desfăşura camera propriu-zisă.

Chicineta, micuţă, avea frigider încăpător, plită electrică cu două ochiuri, hotă, mobilier cu sertare şi dulapuri în care am găsit o sumedenie de vase de gătit, veselă, tacâmuri, ustensile de tot soiul, ba chiar electrocasnice de genul cană pentru fiert apa, sandwich-maker. Deşi nu erau noi, străluceau de curăţenie toate, la chiuvetă se vedeau bureţi de vase, lavete şi detergent de vase.

Baia, la fel de curată, era destul de mare, placată cu gresie şi faianţă albă, cabina de duş s-a dovedit că se închidea perfect etanş, nu se scurgea nimic pe-afară, căci scurgerea funcţiona bine. Exista şi uscător de păr, consumabile: doar hârtie igienică din belşug şi două săpunele mici.

Camera în sine, era foarte spaţioasă, avea pe mijloc un pat matrimonial, destul de mare, şi în stânga, un pat de o persoană, pe care în răstimpul scurt petrecut aici l-am folosit ca suport de haine, deşi în colţul opus exista un şifonier foarte încăpător cu loc de depozitat pe rafturi dar şi unul de întins hainele pe umeraşe. Pe paturi stăteau cuminţi, prosoape pufoase, curate. Paturile erau despărţite la capete de noptiere pe care erau aşezate aparate electrice cu lichid împotriva ţânţarilor şi atunci am realizat că vegetaţia aceea înconjurătoare atrage ca un magnet micile insecte extrem de supărătoare şi enervante. Pentru a le ţine la distanţă, toată tâmplăria PVC, adică fereastra din stânga şi uşa către patio erau prevăzute cu plase protectoare, dar se vede treaba că ţânţarii mai pătrundeau chiar şi aşa înăuntru.

Vizavi de pat, suspendat aveam un televizor LCD cu diagonală mare, nu prea aveam programe, dar pentru cât stăteam, nu puteam face nicidecum nazuri. Mobilierul mai era completat de o toaletă cu oglindă şi taburet, masă pentru bagaje, de o altă masă, folositoare, oricum. Pe toaletă am găsit un bileţel în care scria că wi-fi nu este parolat, intrând direct şi câteva materiale publicitare referitoare la Vassiliki. Ce-i drept, semnalul wi-fi era puternic. Camera era dotată şi cu calorifer ce făcea parte din reţeaua de încălzire, Buba ne povesteşte că şi în sezonul mai puţin cald vin surferi, participanţi la competiţii sportive cu bărci şi camerele sunt ocupate aproape tot timpul anului. Aerul condiţionat funcţiona perfect, atât la probă, cât şi după aceea!

Ne grăbim să vedem ce privelişte ne oferă patio-ul, căci balcon în adevăratul sens al cuvântului, nu era pentru camerele de la parter. Cum am deschis uşa, în faţa camerei aveam o deschidere frumoasă asupra grădinii, de acolo, distingeam marea, în depărtare, în fundal. Aveam masă şi scaune la umbră, o reală plăcere să stai acolo la cafea şi să treci în revistă tot ce mişcă!

Plătim, facem conversaţie cu Buba şi aflăm că este din Macedonia, munceşte de câteva luni la această proprietate, fiind „omul bun la toate”. Ne recomandă cu căldură să vizităm portul şi plaja de vizazi de hotel, însă noi o întrebăm de plaja Agiofili despre care ştiam că se află la vreo 3 km de Vassiliki. Ne spune cu tristeţe în glas că ea nu a ajuns nici măcar la cea din faţa hotelului, darămite la alta mai departe, că în ziua ei liberă, o dată la două săptămâni, nu se mai satură de somn. Îi spunem că în ziua următoare vom pleca înainte de orele 8,00 şi convenim să lăsăm cheile în cameră, pe toaletă, fiindcă ea începea programul cu o oră mai târziu.

Şederea noastră în Vassiliki, deşi scurtă, a fost una extrem de agreabilă: am vizitat în premieră minunata plajă Agiofili, am luat la picior vechiul port, inima localităţii, am mâncat la una dintre tavernele faimoase de-acolo, ne-am plimbat până în Ponti, de cealaltă parte a golfului Vassiliki. Culmea, am avut parte de un lucru inedit şi cel puţin la fel de ciudat: în timp ce ne plimbam la pas spre Ponti am avut parte de o întâlnire fortuită cu nişte concitadini, vecini de cartier chiar. Ce mică-i lumea mare!

Însă la reuşita acestui popas sud-lefkadian a contribuit în mare măsură şi Xristina Studios unde am fost bine primiţi şi ne-am simţit pe măsură, chiar şi numai pentru o zi. Celor ce iubesc „insula albă” şi nu sunt adepţii conceptului all-inclusiv, le recomand cu încredere această unitate de cazare cu o poziţie excelentă, cu studiouri bune, cu parcare proprie, cu multă linişte, şi nu în ultimul rând, cu tarife atrăgătoare. Noi am încercat şi nu am fost dezamăgiţi!

Vă rog ataşaţi următorul videoclip:youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI