Palatul nostru alb din Faliraki

TIPĂREȘTE

Nu denumirea pompoasă - White Palace - m-a atras la acest hotel, ci un detaliu important pentru noi: existența unui barbeque în curte. Pe care nu l-am folosit până la urmă pentru că era pe bază de butelie, chestie cu care soțul meu s-a declarat în dezacord.

Ghinion!

Am renunțat așadar la peștii făcuți la grătar și ne-am mulțumit cu „gătelile” din bucătăria indoor.

White Palace Studios nu e nici pe departe o reședință princiară, ci un hotelaș de trei stele construit la începutul anilor 1990 și renovat în 2017.

Este situat pe strada Agisandrou, înspre nordul stațiunii, la vreo 200 m de Kallitheas, principala arteră din Faliraki, și la cca. 600 m de plajă, un handicap de care nu mi-am dat seama atunci când am optat pentru el. Zic că e un handicap din cauză că drumul până la plajă e în plin soare, cu nicio posibilitate de adăpostire. În schimb, se poate parca pe stradă, inconvenientul fiind acela că în momentul când pătrunzi în mașină, simți că te frigi!

Ca să termin cu poziționarea, White Palace este „vârât” între alte două vile asemănătoare: Elarin și Villa George (de care e, de fapt, lipit), iar vizavi e... nimic, adică un teren viran nu prea plăcut ochiului, așa cum vezi de multe ori prin Grecia. A, și două tomberoane. Lângă Elarin se află Vila John & Mary’s, cu un minimarket modest la parter, unde am poposit de vreo două ori pentru apă și bere; cumpărăturile mai serioase am preferat să le facem de la un hypermarket AB recomandat de recepționeră, bine aprovizionat și cu prețuri bune, situat la vreo 300-400 m mai încolo pe șoseaua Rodou Lindou.

„Palatul” , zugrăvit - evident - în alb, are 2 etaje și 22 de unități de cazare (duble și triple), toate dotate cu balcon și chicinetă.

Intrarea pe „domeniu” se face printr-o poartă înecată într-o splendidă bougainvillea. Curtea, destul de mare, cuprinde o piscină pătrățoasă cu șezlonguri și umbrele de jur împrejur, și o cadă cu hidromasaj, pe care am testat-o o dată (a fost nevoie să solicit recepționerei să o pună în funcțiune). Plus omniprezentele pisici...

În afara unor palmieri (feblețea mea!) și a câtorva răsaduri cu flori cam anemice, în fața recepției mai sunt amplasate trei mese cu scaune, probabil rămase de pe vremea când barul era operațional. Căci da, barul era închis - presupun că din cauza pandemiei sau poate că din lipsă de clienți (nu că m-ar fi interesat în mod special, dar oricum, acord un minus). Foarte ciudat mi s-a părut faptul că hotelul nostru a fost aproape gol pe toată perioada sejurului nostru, în timp ce alături, Elarin gemea de britanici care, conform obiceiului lor, nu mergeau la plajă la mare, ci stăteau tolăniți sub umbrelele de lângă piscină bând vârtos de dimineața până noaptea. De vină pentru lipsa clienților să fie oare faptul că White Palace e mai scump (din motive necunoscute) față de celelalte vile din împrejurimi?

Într-un fel, având în vedere situația generată de Covid, a fost mai bine pentru noi că n-am avut vecini și nimeni de care să ne distanțăm... Cât despre britanicii petrecăreți, m-au deranjat un pic cu muzica dată tare la ore mici, dar ce era să fac?!! Un mic amănunt: „britanici” și nu „englezi” deoarece, cele două vile fiind foarte apropiate, l-am auzit la un moment pe un „împricinat” povestind că e scoțian din Glasgow.

Bun, hai să-i lăsăm pe britanici cu treburile lor și noi să ne vedem de-ale noastre.

Vă spuneam că hotelul era gol, și totuși ne-a fost repartizată o cameră la etajul II, nu la parter sau etajul I, așa cum solicitasem, recepționera - o doamnă vârstnică, altfel amabilă și bună vorbitoare de engleză - susținând că e mai mare. Corect, era o cameră cu pat dublu plus o canapea, și pe niciunul din acestea nu se putea dormi, așa erau de desfundate.

După o primă noapte de chin, a doua zi dimineața am cerut - și am primit - o cameră dublă la parter. Recepționera (sau te pomenești că era proprietăreasa? habar n-am, și oricum nu contează) și-a cerut scuze, insistând că mobilierul din camera cu pricina era nou-nouț. În fine, trecând peste asta, să menționez că în rest interacțiunea cu doamna a fost OK.

Camera noastră de la parter avea vreo 20 mp și gresie pe jos, așa cum cred eu că e cel mai bine la mare, ca să poată fi ușor aspirate firele de nisip cu care vii, inevitabil, de pe plajă. Era dotată cu două paturi de o persoană, lipite, fiecare cu noptiera și veioza sa, un birou (într-un sertar al său era depozitat foehnul) cu taburet și oglindă deasupra, un șifonier încăpător, un stativ pentru valize și un televizor mare montat pe același perete cu aparatul de aer condiționat, care bătea direct spre pat. Nu i-am dat drumul decât când nu eram în cameră. Ca element de decor am avut un tablou cu flori stilizate destul de drăguț.

În dulapurile din zona de bucătărie am găsit minimum de ustensile necesare, dar nu și bureți, cârpe și detergent de vase, pe care am fost nevoiți să le cumpărăm. Frigiderul a fost în schimb suficient de mare iar plita electrică avea două ochiuri, așa că am putut prepara simultan... ochiurile și fierbe cafeaua.

Baia, de dimensiuni rezonabile pentru un hotel grecesc, avea aerisire iar dușul înălțat era protejat de o perdea. Drept consumabile nu am primit decât hârtie igienică și recepționera mi-a explicat că nu oferea geluri, săpun lichid sau șampon din cauză de Covid. N-am prea înțeles motivele dar am insistat - și am primit tot ce am menționat mai-sus.

Balconașul, spre care se deschidea o ușă glisantă, era dotat reglementar cu o masă, două fotolii din imitație de răchită și un uscător pentru rufe.

Curățenie s-a făcut, spre surprinderea mea, zilnic, stocul de hârtie igienică a fost împrospătat de câte ori a fost nevoie iar așternuturile de pat au fost schimbate de două ori pe parcursul sejurului.

Wi-Fi-ul parolat a funcționat foarte bine.

Pe scări și pe holuri am remarcat ca elemente decorative îndemnuri motivaționale înrămate, foarte la modă în ultima vreme, din câte am constatat, inspirate probabil din succesul cărții și filmului Eat Pray Love.

Una peste alta, noi am fost mulțumiți de White Palace și prin urmare, îl recomand. Totuși, având în vedere lipsa consumabilelor la baie și bucătărie, precum și barul închis, aș zice că hotelul e de două, nu de trei stele, iar prețul pachetului charter avion+cazare+transferuri (879 euro) mi s-a părut nejustificat prin comparație cu cel al sejururilor la vilele George și Elarin.

Interacțiunea cu personalul (recepționera și camerista) a fost bun. Inițial ni s-a repartizat o cameră la etajul II deși hotelul era gol, însă a doua zi am fost mutați, la solicitarea noastră, la parter.

Dotări rezonabile, dar lipsă consumabile în baie și bucătărie. Foarte curat.

Plaja din Faliraki este cu nisip, se întinde pe 5 km și dispune de toate facilitățile. Șezlongurile erau amplasate la distanță unele de altele.

Stațiunea Faliraki oferă multiple variante de distracție, în schimb hotelul avea barul închis. Te puteai relaxa totuși la piscină ori în cada cu hidromasaj.

---

VIZUALIZĂRI: 2194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI