Un loc superb, in care as reveni oricand!

TIPĂREȘTE

Oricât de mult ai colinda prin lume, mereu te cheamă dragostea dintâi. Eterna Eladă m-a primit din nou, ca de obicei, a nu stiu câta oară, cu braţele încărcate de leandri, de palmieri, cu parfum de chiparoşi, cu aburul răcoros al Olimpului, cu briza sărată a mării, în susur de bouzouki, pe ritmuri de sirtaki.

Am pornit-o în sfârşit pe lungul drum al Greciei, către Nei Pori, dupa ce sejurul în Corfu fusese anulat din cauza necompletării locurilor în autocar. Am ajuns la locul de întâlnire cu aproape un ceas mai devreme şi ne-am pus pe aşteptat. Încet-încet au început să sosească şi ceilalţi turişti, care cu taxiuri, care cu maşinile personale şi piaţa s-a umplut de bagaje. Atunci am aflat că de aici urmau să plece 3-4 autocare spre Grecia, în destinaţii diferite.

Autocarele urmau să sosească din mai multe locuri din ţară, cu turiştii din aceste zone. Deşi cam trecuse ora stabilită de plecare, nu apărea niciun autocar. In sfârşit, din primul care a sosit, a coborât însoţitoarea de grup care ne-a anunţat că autocarul nostru va mai întârzia vreo două ore, din cauza unui accident produs pe Valea Prahovei. Ne-am desfăcut pacheţelele pentru drum, că deja ni se făcuse foame şi am continuat aşteptarea. După vreo două ore au început să apară autocarele, au urmat discuţii, agitaţie, fiecare îşi cauta autocarul, grupul, în sfârşit ne-am îmbarcat şi am pornit-o la drum.

Deşi agenţia ne-a confirmat că se vor păstra aceleaşi locuri în autocar, aşa cum stabilisem pentru Corfu, n-a fost aşa. Nu voiam să ne stricăm sejurul încă de la plecare şi să avem discuţii cu cei cu care urma să călătorim o noapte întreagă, aşa că am acceptat situaţia. Am plecat aproape de miezul nopţii, pe un cer înstelat, cu o lună plină de toată frumuseţea. Însotitoarea de grup ne-a prezentat condiţiile de călătorie, traseul pe care-l aveam de parcurs şi clasicele opriri: înainte de intrarea în Bulgaria, apoi La steaguri, la bomboane etc.

Oboseala din timpul nopţii a dispărut ca prin farmec când, în zori de zi, am pătruns pe teritoriul Greciei. Schimbare de peisaj, munţi împăduriţi, şoselele impecabile, clădiri frumoase, curate şi flori, pretutindeni puzderie de flori.

Am ajuns la vila Apostolis unde aveam cazarea, în jur de orele 2, aşa că, cu întârzierea de la plecare, am avut măcar avantajul că am primit imediat cheile, camerele erau deja pregătite.

Vila se află pe aproape de capătul străzii, o stradă largă, ca toate străzile din Nei Pori (aveam să constatăm mai târziu, când am pornit în recunoaştere) mai departe era câmp, iar în partea opusă strada ducea la plajă, doar la câteva minute de mers pe jos. Vila are trei etaje (la etajul I am înţeles că stăteau proprietarii) foarte bine întreţinută, în fiecare zi se făcea curăţenie pe holuri, pe terasa de la intrare şi pe trotuarul din faţa vilei.

Accesul în vilă se făcea pe o poartă de fier, în curte – tufe de leandri, verdeaţă, un prun cu fructe aproape coapte, la intrare era o terasă cu dale de piatră, răcoroasă, cu mese, scaune, o toaletă cu duş şi o mulţime de vase cu flori. Aici se aştepta pentru cazare sau pentru sosirea autocarului la plecare.

Camera noastră era la etajul al doilea al vilei, o cameră spaţioasă şi curată. Din holul de la intrare în dreapta era baia cu duşul, nu existau prosoape şi nici alte produse de toaletă (eram deja la curent cu aceste lucruri), lângă chiuvetă se afla găleata cu mopul şi mătura, deci autogospodărire. În cameră erau trei paturi, deşi eram două persoane (se vedea că al treilea pat a fost pus ulterior, deoarece camera era de două paturi, având doar două veioze), dulapul pentru haine, o măsuţă de toaletă cu o oglindă mare deasupra, noptierele de lângă paturi cu veioze pe perete, televizorul care a stat închis pe toată perioada sejurului nostru şi aer condiţionat contra cost (n-a fost cazul, în unele seri, când bătea vântul, era chiar răcoare).

Din cameră intram în bucătăria destul de spaţioasă, cu frigider, plită electrică, dulap cu vase pentru orice ai fi vrut să găteşti. Ieşirea pe terasă se făcea şi din bucătărie şi din cameră. Uşile şi fereastra erau prevăzute cu jaluzele glisante din lemn şi plase contra ţânţarilor.

Terasa era foarte spaţioasă, pe două laturi, cu măsuţă şi scaune de plastic. Priveliştea de pe terasă era superbă: în faţă se vedea o parte din Olimp, iar în dreapta zăream un petec de mare. Singurul inconvenient era că, vilele fiind foarte aproape una de alta, nu te prea puteai bucura de o minimă intimitate, în plus se auzeau toate discuţiile din jur, chiar şi de pe terasele vilelor de peste drum.

Îndată ce am terminat cu despachetatul şi ne-am răcorit puţin după obositorul drum cu autocarul, ne-am dus jos la terasa de la intrare, unde aveam întâlnire cu ghida pentru prezentarea opţionalelor. Se pare că cei mai mulţi nu erau interesaţi, sau erau deja prea obosiţi, că am fost doar noi la această întâlnire. Cunoşteam deja majoritatea excursiilor care urmau a ne fi prezentate, din informaţiile de pe site. Ne-am înscris doar la excursia de pe muntele Olimp, pentru celelalte urmând să mai studiem oferta locală.

Deşi aşternuturile răcoroase ne cam făceau cu ochiul, n-am rezistat şi am pornit-o în prima incursiune prin staţiune. Prima oprire: la mare, nu se putea altfel, trebuia măcar să atingem nisipul fin şi să ne înmuiem picioarele în apele Egeei, aşa ca de bun venit!

Plaja – considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase din Grecia, clasificată în standardele turistice cu blue flag, imensă ca lăţime, între 50 m şi 80-100 m înspre Platamonas, (am aflat din documentarea făcută înainte de plecare), relativ curată, zona de umbrele şi sezlonguri era pe malul mării. Pe plajă există duşuri şi cabine de schimb. Deşi era ora siestei, pe plajă se aflau destui turişti, dar care stăteau mai mult sub umbrele.

Apoi am pornit-o pe faleză, să ne familiarizăm cu staţiunea. În faţa noastră se înalţă măreţ Olimpul zeilor, iar mai aproape, se desluşeşte cetatea Platamonas, pe care aveam s-o vizităm mai târziu. Terasele se înşiruie una lângă alta, de-a lungul plajei, cu meniuri afişate la vedere, unele în limba română, iar chelnerii te îmbie zâmbitori să încerci savuroasele bucate tradiţionale sau internaţionale. Pe strada paralelă cu cea a teraselor, o mulţime de magazine şi buticuri cu de toate pentru toţi, de la obiecte de plajă la blănuri şi produse electronice, de la bijuterii la încălţăminte şi îmbrăcăminte pentru toate gusturile...

Nei Pori este o staţiune liniştită, aerisită, pentru toate gusturile. Este foarte potrivită pentru a-ţi încărca bateriile. Am întâlnit aici în special familii cu copii, unguri, polonezi, sârbi, dar şi mulţi greci şi bineînţeles, români. Străzile sunt foarte largi, cu multe spaţii verzi, cu două parcuri de distracţii, biserica, aflată în centrul staţiunii, peste tot tufe de leandri, palmieri, măslini, flori, ai senzaţia că timpul s-a oprit, nimic nu te stresează, nimeni nu se ceartă, nu ţipă, totul este de un calm desăvârşit. Muzica grecească se aude în surdină, de la taverne şi terase, fără să-ţi agreseze auzul. Am rămas plăcut impresionaţi de primul contact cu această superbă staţiune, urmând să o descoperim mai în amănunt în zilele următoare.

Am revenit la vilă pe înserat, când soarele se apropia de asfinţit, pe crestele Olimpului.

---

VIZUALIZĂRI: 5667 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI