Villa Doris – o alternativă de buget pentru Dubrovnik

TIPĂREȘTE

În Croația am poposit pentru prima oară în anul 2012, cu ocazia unui mini-concediu de 5 zile, apărut cam pe nepusă masă. Nu știam mai nimic despre obiectivele „de primă mână”, ca să zic așa, ale țării și nici despre croați în general, exceptând desigur faptul că sunt posesorii uneia dintre cele mai frumoase zone de coastă ale Europei, renumita Coastă Dalmată. Celebritatea ei e de bun simț să fi ajuns, măcar tangențial la urechile iubitorilor de turism, indiferent dacă au călcat sau nu vreodată pe pământ croat. Așa că Dalmația și în mod inevitabil Dubrovnik au fost cele spre care ne-am concentrat căutările în materie de cazare și posibile trasee și atracții prin zonă. Și dacă tot am ales o capodoperă “man-made”, izvorâtă dintr-un pur talent omenesc, ne-am simțit datori să îi dăm și naturii ce-i al ei. Și ce poate avea Croația mai frumos în materie de peisaje naturale decât fantasticele Lacuri Plitvice, o explozie senzorială năucitoare, spre a cărei plămădire ai senzația că întreg Universul a concurat. Dar despre Plitvice, cu altă ocazie.

La alegerea cazării nu am avut multe opțiuni, însă în același timp am beneficiat de avantajul unor reduceri de ultim moment, probabil din dorința proprietarilor de a-și ocupa cu orice preț camerele (mai ales că era și mijloc de săptămână, când șansele de a primi turiști sunt mai slabe), așa încât am putut să ne bucurăm în Croația de cele mai ieftine cazări din câte îmi amintesc eu, mult mai ieftine decat cele din Grecia, de exemplu, făcute cu multe luni înainte și chiar decât cele din Polonia sau Slovacia, în zone de mai puțin interes turistic. Așadar, într-o după-amiază călduroasă de marți am pus totul pe hârtie, costuri, distanțe, atracții, am încropit un itinerariu și am făcut rezervările: 2 nopți în Slunj (o localitate în apropiere de Plitvice) și 3 nopți în Štikovica, un sat de pe riviera Dubrovnik-ului. Ne-am făcut rapid “bocceluța”, iar a doua zi înainte de răsărit am luat drumul spre vama Moravița.

Deși inițial ne-am dorit o cazare în Dubrovnik, din cauza prețurilor prea mari pentru bugetul stabilit, am fost neviți să ne reorientăm spre micile localități din împrejurimile orașului, care pe lângă avantajul financiar, mai au și alte atuuri: plaje puțin populate, aer curat, o atmosferă generală relaxantă, specifică zonelor rurale și lipsa problemei parcărilor.

Villa Doris este situată în Štikovica, un sătuc pitoresc situat în golful Zaton, la 6 km distanță de Dubrovnik. Proprietatea, o mică afacere de familie, este compusă din două corpuri: corpul principal - o clădire tradițională dalmată recent renovată, cu câteva camere/studiouri, și corpul secundar – o căsuță parter de formă cubică, construită în totalitate din piatră, simplă însă cu un farmec aparte, amplasată pe o terasă cu vedere la mare, ce adăpostește un singur apartament.

Unele camere oferă o panoramă amplă asupra Adriaticii, iar altele au vedere spre grădina terasată a proprietății sau spre parcarea privată de dimensiuni considerabile, amenajată simplist în lateralul vilei pe un strat de pietiș și despărțită de șosea printr-o panglică cu rol de barieră.

Gradinița este mică dar foarte îngrijită, în fiecare dimineață îi vedeam pe proprietari cu furtunul într-o mână și cu coșulețul plin de legume proaspete în cealaltă. În ciuda spațiului redus și destul de greu de valorificat din cauza așezării în pantă, au putut să amenajeze la marginea terasei aferente căsuței-apartament și un grătar dotat cu toate cele necesare (cărbuni și diverse ustensile de întors cărnuri), așa încât oricine are chef să se afume, e liber s-o facă. Într-una din seri chiar am fost martorii unui adevărat festin culinar ce s-a prelungit până târziu în noapte, fapt ce ne-a obligat să închidem la un moment dat geamul la dormitor.

Plaja se află la mai puțin de 100 de metri de vilă, la capătul unui drum îngust ce șerpuiește la vale printre câteva pensiuni și case ale localnicilor, puteți merge lejer direct în șlapi și costum de baie, nimeni nu se va uita ca la urs.

Important de menționat că proprietarii (destul de simpatici și buni vorbitori de engleză), oferă transport gratuit, în fiecare zi la plajele din apropiere, în Dubrovnik, la supermarketuri sau la alte obiective din zonă.

Despre transportul public nu pot da detalii, știu că există o bună conexiune între Stikovica, Dubrovnik și alte sate din apropiere, dar nu știu nici prețul biletelor și nici unde se află stația. Nu poate fi departe, dar pentru ca șoseaua principală nu trece prin interiorul satului, iar noi ne-am plimbat de fiecare data doar pe straduțele mici, aproape pietonale, nu aveam cum s-o vedem.

Mai menționez că pe Booking Villa Doris are calificativul „Foarte bine”, cu nota 8.2/10 din 30 de opinii exprimate.

Aceasta e denumirea sub care e listată pe Booking căsuța careia i-am spus generic Corpul 2 și pe care am numit-o cu mare drag „acasă” pe durata celor 3 zile petrecute în Stikovica. Am plătit pentru ea în jur de 100 euro pentru 3 nopti, 3 persoane, cu parcare inclusă, dar nu mai pot spune cu certitudine prețul la cent și nici nu știu câtă relevanță ar avea, atâta timp cât am luat-o la mare reducere. Important e că în acest moment căsuța e listată pe Booking la 70 euro/ noapte pentru aceeași perioadă și, având în vedere între ce sume se învârt cazările similare în apropiere de Dubrovnik, aș zice că și la acest preț rămâne competitivă datorită aspectului mai deosebit, care-i conferă o anumită personalitate față de alte apartamente care oferă facilități asemănătoare.

Căsuța e așezată în partea superioară a proprietății (ei spun etajul I, dar în realitate nu există etaje decât în vila principală), cert e că trebuie urcate câteva seturi de trepte de la nivelul străzii, pe lângă vilă, prin grădină, pâna la nivelul terasei pe care a fost construită. Terasa pare a fi, într-adevar cam la același nivel cu apartamentele de la etajul I al clădirii, chiar mai sus cu câteva trepte.

Apartamentul are 28 mp și este împărțit în 3 încăperi: zona de relaxare împreună cu chicineta, dormitorul și baia, toate zugrăvite în alb și cu pardosea din gresie.

Zona de relaxare cuprinde o canapea extensibilă, un dulap încăpător cu multe uși și sertare, un birou pe care este așezat televizorul LCD de dimensiuni considerabile, cu conexiune prin satelit (ne-a ajutat să fim la curent cu noutățile de-acasa, dupa cum poate ați remarcat în poze :), dar și festivitatea de încheiere a Olimpiadei de la Londra), 2 scaune și o măsuță. Unitatea de climă este amplasată cam neinspirat, deasupra canapelei, așa încât poate fi deranjant să dormi cu aerul condiționat pornit. Norocul e că la mărimea camerei, nu e nevoie să funcționeze mai mult de 30 de minute înainte de culcare, pentru a avea o temperatură confortabilă până dimineața. Casa fiind din piatră, e oricum destul de răcoroasă. Mobilierul este din PAL, deloc pretențios, însă bine închegat, nu avea zgârieturi, ciobituri sau alte defecte. Arăta și chiar mirosea a nou și judecând după calitatea și trăinicia acestui tip de mobilă, tind să cred că în 2012 era într-adevăr aproape nou. Zona de relaxare are vedere atât la terasa privată cât și la parcarea proprietății.

Chicineta: mică, dar curată și bine utilată, cu plită electrică, frigider, cuptor cu microunde, fierbător, sandwichmaker, pahare, căni, tacâmuri, farfurii, câteva oale, în fine, cam tot ce trebuie. Nu am folosit-o mai deloc (exceptând fierbătorul pentru cafea și câteva farfurii pentru fructele cumpărate din zonă, pe care le savuram seara pe terasă), dar părea bine închegată și mobilierul îl completa perfect pe cel din zona de relaxare, ca stil și culoare, creând vizual o bună continuitate.

Dormitorul: destul de mic și el, mobilat cu un pat dublu, un dulap încăpător, o comodă și 2 noptiere. Vederea spre terasa privată, așternuturi impecabile, perini confortabile, totul curat, nimic de reproșat.

Baia: cam înghesuită, dar funcțională și la fel de curată, utilată cu duș, chiuvetă și wc și dotată cu toate articolele necesare, inclusiv uscător de păr (îl găsiți într-un sertar în zona de relaxare).

Terasa privată din fața căsuței reprezintă punctul forte al apartamentului, fiind mobilată așa încât să poți petrece ore în șir în tihnă, privind de la înăltime și simțind briza mării, așezat pe băncuța din piatră încastrată în peretele casei sau pe unul din scăunele de plastic din jurul mesei. Desigur, dacă cineva se trezește să folosească grătarul despre care vă ziceam, nu veți avea decât doua opțiuni: ori ieșiți la plimbare, ori vă alăturați festinului :) Până la urmă, grătarul e totuși pe terasa voastră :))

Deși suprafața de 28 de metri pătrați nu înseamnă foarte mult pentru un apartament (am impresia că în suprafață e cuprinsă și terasa), spațiul era utilizat la maxim și nu am avut nevoie de mai mult, având în vedere că toată ziua eram pe drumuri, la plimbare prin Dubrovnik sau la plajă. Totuși, impresia generală este a unui apartament puțin cam aglomerat.

Ca mai toatele plajele croate, plaja din Štikovica nu are strop de nisip, doar pietricele de dimensiune medie. Se vede că a fost și „îmbunătățită” pentru a deveni o plajă cât de cât atractivă, cantități mari de pietre mici și mijlocii fiind ulterior aduse și depuse câțiva metri în larg pentru a crea o platformă, după care apa se adâncește bine și încep să apară bolovanii. Nici statul pe prosop nu e prea confortabil însă la asta s-au gândit și patronii restaurantului de pe plajă, care închiriază șezlonguri și/sau umbrele la prețuri rezonabile. Apa e limpede, dar pe alocuri, zonele cu pietre mari adăpostesc arici de mare, așa încât e recomandabil să aveti papuci de baie, pentru a evita orice neplăceri.

În imediata apropiere sunt două restaurante, unul fix pe plajă (cel cu șezongurile) care servește mâncare cu specific pescăresc și pizzeria Arka, situata puțin mai în spate, pe drumul spre plaja. Restaurantul nu m-a impresionat, din cauza lui am rămas cu falsa impresie că pastele cu fructe de mare sunt îngrozitoare (efectiv nu le-am putut mânca, le-am lăsat în farfurie), noroc că mi-am făcut curaj și le-am mai dat o șansă în Mykonos, dupa care nu m-am mai putut opri :)). Acesta e motivul, strict personal, pentru care nu vă pot recomanda restaurantul. Pizzeria Arka însă e altceva, mâncarea este gustoasă și ceva mai ieftină, iar panorama de pe terasa de la etaj este splendidă.

Per ansamblu, Villa Doris ofera o cazare de buget, însă curată, utilată corect și într-un cadru natural spectaculos. Nu am nici cel mai mic motiv de nemulțumire legat de condițiile generale de ședere și nici referitor la proprietari, cu care am avut doar scurte reprize de interacțiune, dimineața sau seara, când ne întâlneam prin grădină. Vila are un farmec aparte, o poziționare foarte bună, într-o zonă liniștită, aproape de plajă și de restaurante și, în același timp, la distanță mică de Dubrovnik.

Totuși, aș reveni la Villa Doris? Depinde. Dacă aș avea de gând să rămân doar 1-2 zile, strict pentru vizitarea Dubrovnikului, aș prefera o cazare în orașul vechi pentru atmosfera lui deosebită, evident la un cost rezonabil. În schimb, pentru un concediu mai lung, mi se par mult mai potrivite micile așezări de pe rivieră, pentru aerul curat, stilul de viață mai puțin alert și plajele mai liniștite. În acest caz Villa Doris ar fi cu certitudine prima pe lista opțiunilor, nu pentru că m-ar fi dat pe spate cu ceva, ci pentru că pur și simplu nu i-am găsit niciun cusur.

Vă las în compania pozelor (da, de data asta s-a întâmplat să fac o grămadă de poze cu cazarea, ce argument mai bun că într-adevăr mi s-a parut interesantă? :))) și vă doresc o săptămâna frumoasă și Sărbători Fericite!

---

VIZUALIZĂRI: 3503 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI