Parfum de Provence

TIPĂREȘTE

Programul din fiecare zi era cam acelasi, mic dejun si apoi plecam in tara vecina, adica in Franta, pentru a cunoaste putin din secretele frumoasei “ doamne”. Provence. Pana la un punct, drumul era acelasi, apoi lasam drumul principal si ne pierdeam prin cate un sat cocotat pe stanci, alteori ajungeam in vreun oras al zonei.

Provence, este regiunea aflata in sud estul Frantei, cuprinsa intre Marea Mediterana, Valea Ronului, Italia si Muntii Alpi. Regiunea include Riviera Franceza cu Coasta de Azur si principalele orase, Nice, Cannes, Marsillia, dar si St. Tropez sau Avignion.

Chiar daca este independent, tot aici se afla si Principatul Monaco.

Provance, e un loc de vis cu mirosuri de plante aromatice, cu munti ce-si oglindesc varfurile in apa turcoaz a marii Mediterane, cu cantec de cicade si caldura binefacatoare a soarelui.

Daca ajungi in Provence te vei indragosti cu siguranta de acest loc.

Prima localitate iesita in cale, dupa ce am trecut granita, a fost La Turbie. La Turbie, este un oras de pe vremea romanilor, cu cladiri medievale, cu stradute inguste, pietruite si cu un obiectiv ce merita atentie, Trofeul lui Augustus, construit pentru a marca victoria impotriva triburilor locale. Initial, Trofeul era format dintr-un turn inalt de 49 de metri inconjurat de coloane dorice si o statuie uriasa a imparatului. In timp, monumentul a fost abandonat, apoi distrus devenind sursa de piatra pentru constructiile din zona si la un moment dat reconstruit partial. Desi nu este refacut in intregime este impresionant si vizibil din orice colt al localitatii.

Am facut si noi o scurta pauza si patrunzand printre cladirile de piatra, pe strazile inguste, am ajuns langa Trofeu, dar aici dezamagire caci era inchis si a trebuit sa ne uitam prin gard precum “fetita cu chibrituri”.

Chiar daca nu am putut vedea de aproape monumentul, plimbarea prin sat ne-a recompensat.

Am lasat La Turbie pe seama imparatului Augustus si ne-am indreptat pasii spre un Principat din vremurile noastre, Monaco.

Monaco, este un stat-oras, un teritoriu independent si cu un cartier celebru, Monte Carlo-locul de joaca al bogatilor.

Principatul este condus de familia Grimaldi din 1297, cu scurte perioade de intrerupere. In prezent seful statului este printul Albert al –II-lea.

Plimbarea noastra in micul stat a inceput cu un moment de relaxare in superba gradina japoneza, amenajata in 1969 si a fost un dar al ministrului agriculturii japonez. De darului ministrului japonez ne-am bucurat si noi plimbandu-ne printre plantele exotice si lacurile cu pestisori colorati. Din parc am pornit catre cea mai celebra cladire a orasului, Cazinoul din Monte Carlo.

Cazinoul, opera a unui architect francez, a fost construit la sugestia printesei Caroline intr-un moment in care situatia financiara a familiei era la un pas de faliment.

Cazinoul se putea vizta, dar tinuta noastra nu era potrivita cu regulile impuse asa ca ne-am multumit cu cativa pasi facuti in hol si cu admirarea cladirii din exterior.

Dupa ceva timp petrecut in zona cazinoului, zona care-ti ofera un adevarat spectacol, masini luxoase, femei frumoase si elgante, barbati eleganti si probabil cu bani, ne-am indreptat catre port.

Portul din Monaco este casa a numeroase yachturi si vapoare de croaziera. Si in acel moment se revarsa spre chei o mare de turisti dispusi sa “ cuceresca” orasul. Am lasat locul noilor veniti si am urcat pe un versant al dealului unde se afla Palatul Princiar. Acesta a fost construit in 1191 de catre genovezi si este in proprietatea familiei Grimaldi din 1297, anul in care acestia au preluat puterea asupra teritoriului.

Odata ajunsi sus patrunzi in alta lume. Jos, in fata cazinoului si zona portului e agitatie, lumea pare a avea cu totul alte preucupari, pe cand aici e o lume linistita cu oameni care pasesc cu grija sa nu deranjeze, sa nu tulbure linistea celor ce –si duc traiul aici.

Palatul Princiar, la momentul la care eram acolo, se pregatea de nunta. In acel an, la cateva zile dupa ce am trecut pe acolo, avea loc nunta Printului de Monaco cu cea care a devenit Printesa Charlene.

Am lasat printii cu treaba lor si am intrat in catedrala. Biserica, construita in 1875 cu hramul de Sf. Nicolae, este construita din piatra ce se albeste sub actiunea stropilor de ploaie. Acest lucru l-am citit si nu pot sa va spun daca e adevarat pentru ca era soare si cald si nici un nor pe cer.

In biserica odihnesc Printul Rainer si Printesa Grace Kelly.

Vis-a vis de catedrala se afla o alta cladire impresionanta, Palatul de Justitie.

Ar mai fi fost multe de vazut, poate colectia de masini al printului Rainer sau muzeul de papusi, galeriile de arta, dar noi aveam un alt plan.

Eze.

In apropiere de Monaco, cocotat pe o stanca, la o altitudine de aproximativ 400de metri, se afla un satuc deosebit de pitoresc si care, se spune, ca ar fi locuit din anul 2000 I. H.

Construit in intregime din piatra, Eze, isi are numele de la o zeita, zeita Isis sau poate din cuvantul latinesc”avizio”, care inseamna panorama. Cu un nume dat dupa o zeita sau dupa un cuvant latinesc, Eze este un loc in care, daca ai fost o data iti doresti sa revii, iar noi am revenit dupa doar 2-3 zile. Nu puteam pleca fara sa-l mai vedem.

Cu strazi inguste din piatra ce se catara pe stanca pana spre varf, satul este ca o bijuterie. Cladiri vechi din piatra cu usi mici, cu flori ce curg pe ziduri si dau culoare zonei, par a fi dintr-o poveste. Dupa fiecare colt gasesti ceva care te surprinde, o statuie, o fantana, un cactus ce tocmai isi inchisese floarea sau poate un magazin cu suveniruri sau o galerie de arta.

In Eze, vei putea sa te si cazezi si daca esti pretentios ai la dispozitie si doua hoteluri de 5 stele, Chateau Eza si Chevre D’Or. Noi, ne-am multumit doar cu plimbarea pe minunatele stradute si am umblat pana au inceput sa protesteze picioarele din dotare, dar nu inainte de a ajunge si in varful dealului, acolo unde este amenajata Gradina Botanica, cu numeroase specii de plante mediteraniene.

De aici vederea asupra marii si asupra Eze- sur-Mer este magnifica! Nu sunt capabila sa va redau in cuvinte cat de frumos este sa umbli fara harta si fara GPS prin labirintul de strazi pietruite, sa tragi cu nesat, in piept, aerul parfumat si apoi asezat peun colt de treapta sa te gandesti unde vei pleca mai departe. Pentru asta cred ca sunt fotografiile….

---

VIZUALIZĂRI: 2006 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI