Mireasa din Zanzibar

TIPĂREȘTE

După cele văzute la Biserica Anglicană, am deja mari îndoieli că Zanzibarul va putea să intre în albumul meu de plăceri, așa cum mi-l imaginasem cândva, alături de Macchu Pichiu, Cascada Niagara, Taj Mahal, Statuia lui Isus din Rio, sau balenele și eschimoșii din Groenlanda și Alaska. Chiar dacă străzile Orașului de Piatră au un aspect grandios și binevoitor, de istorie veche, sculptată, am pe moment impresia că orizontul fuge departe, agățat de un cer aproape imaculat.

În timp ce ne strecurăm prin niște străduțe întortochiate, ca într-un labirint antic, Ahmen se oprește în fața unei clădiri impunătoare, având o fațadă albă, cu un amestec de filigran arab și un implant masiv de secesion european. Este Dispensarul Ishmalim, folosit drept spital de aproape un secol... urmează o clădire cu aspect colonial, cu un art deco târziu și cu ferestre mari, potrivite pentru Institutul de Limbi Străine pe care îl adăpostește. Pe o altă clădire monumentală, de data asta un amestec de gotic german și art deco portughez scrie cu litere mari Curtea de Justiție... Vine apoi Palatul Sultanului Said cel Mare, cu uși ferecate despre care Ameh îmi spune că au un sistem de închidere unic, cu o singură balama aflată în partea de sus din dreapta, având un mecanism de închidere greu de înlăturat și cu țepi ieșite în exteriorul ușii, în stil indian. Interiorul, la care au acces și turiștii, vorbește de la sine despre imaginația Sultanului, care, în același palat, include camera tronului, dormitoarele, sala de ceremonii dar și nelipsitul harem, care dispare odată cu stăpânul lui. Scările, la fel ca și covoarele de un roșu dragon, mesele joase și rotunde, la rândul lor, par de o opulență rară, cu sculpturi miniaturiale și cu motive florale islamice.

Printre parcuri și spații verzi, ce aduc cu grădinile luxuriante, ajungem la o clădire spectaculoasă, cu aer colonial britanic. Ați ghicit, este chiar clădirea Consulatului Britanic, neobișnuit de înaltă, suplă și impunătoare.

Cam tot ce am văzut până acum, îmi spune Ahmen, este trecut în patrimoniul UNESCO. Nu se întâmplă la fel și în cazul unei clădiri masive, cu arhitectură islamică solidă, dar cu pereții deteriorați, ferestre întunecate de ani și cu senzația generală de abandon... Dragii mei, am ajuns la Palatul temutului Tippu-Tip, primul terorist și negustor de sclavi din Zanzibar. O plachetă prăfuită ne dă detalii despre acest trist personaj al istoriei.

Pe numele lui adevărat de Muhammed Bin Hamid și născut într-o familie de nobili, Tippu-Tip a deținut câteva demnități publice pe timpul ocupației germane și engleze, dar cel mai bine s-ar fi înțeles cu portughezii. Pe placa memorială scrie că s-a întâlnit și cu cei doi exploratori englezi, Stanley și Livingstone. De la contrabanda cu fildeș, a trecut la culturile de usturoi, ca apoi să fie implicat în comerțul cu sclavi, după care și-a localizat toată averea în Zanzibar. După unele referințe, și după declarațiile fiului său mai mare, omul ar fi murit de malarie. Din câte îmi spune Ahmen, Tippu-Tip, care obișnuia să terorizeze strada cu gloanțele unei mitraliere cumpărată de la portughezi, este departe de a fi un erou național în Zanzibar.

Ne strecurăm în zona Pieţei de Peşte pe care o traversăm printre nişte tarabe pline cu scrumbii, homar, stridii, macrou, caracatiţe, raci şi creveţi, dintre care câţiva peşti deja stricaţi ne fac să iuţim pasul pe străduţele pline de tablouri, suveniruri, ceramică, rochii înflorate, mărgele din scoici, bijuterii, straie de prinţi şi regine, uleiuri, statuete tribale, alifii miraculoase şi măşti mortuare. La un moment dat, mă izbeşte asemănarea dintre măştile mortuare şi bietul vânzător, care seamănă leit cu operele sale.

În fugă, văd cum, atunci când vrei să cumperi ceva, proprietarii de magazine se uită la tine, te evaluează ca pe o marfă, după care îţi fixează preţul. Pentru ei, toţi turiştii europeni trebuie să aibă acces nelimitat la euro, fapt ce îngreunează negocierea. Mă tocmesc minute în șir pentru un tablou cu un șir de femei cărând apă pe capete, pe o arșiță dogorâtoare, cu un colorit și cu o expresie a mișcărilor desăvârșită. Până la urmă pictorul tinerel se dovedește a fi un mânuitor al vorbei la fel de bun ca cel al șevaletului.

-Doar nu ați străbătut atâta drum ca să nu vă luați ce vă place...

În sfârşit, vom avea o întâlnire cu o mireasă în plin centrul Orașului de Piatră din Zanzibar, mireasă pe care deja o văd, cu ochii minții... La un magazin de ierburi, se recomandă, pe o placă, amestecurile magice pe care fetele din Zanzibar le folosesc când fac pregătirea pentru noaptea nunţii. Cu o săptămână înainte, viitoarea mireasă va trebui să facă zilnic un tratament al pielii, numit Singa. Se pregăteşte un buchet de flori de iasomie, ylang-ylang, o plantă aromată folosită la prepararea parfumului şi frunze de trandafiri. Apoi, tot buchetul se trece printr-un blender iar esenţele se întind pe patul fetei zilnic, timp în care ea va bea mult ceai de ierburi sălbatice. Într-o săptămână, pielea ei va deveni moale, mătăsoasă şi aromată.

După câteva minute, trecem prin Piaţa Centrală, la fel de colorată şi plină de nerv ca și cea din Ad Es Salaam, doar că atunci când fac un instantaneu cu un tânăr ce vindea un soi de papaya, acesta se repede în urma noastră, făcând mare scandal şi cerându-ne zece euro drept răsplată. Nu ştiu ce i-a spus Ahmen, ghidul meu mic de statură dar foarte energic, că omul a tăcut mâlc şi a făcut cale întoarsă.

Trecem deja în zona restaurantelor unde mirosul de peşte prăjit în mirodenii, mă invită la o masă tradiţională şi o bere rece de Zanzibar. Când intrăm în toaletă să ne spălăm pe mâini, văd că scrie, cu litere de-o şchioapă, KINGS la domni, iar la doamne QUEENS, o titulatură nemaiîntâlnită prin lume. Un domn în vârsta, cu accent londonez, mă întreabă la ieșire unde este toaleta pentru bărbați.

-Doriți să spuneți pentru regi! îi arăt eu inscripția cu litere de o șchioapă, după care omul zâmbește încântat.

În aşteptarea ospătarului, Ahmen îmi spune că toate ţările din Africa ar fi sigure, mai puţin Mali, Nigeria, Etiopia şi Yemen.

Pe fondul sonor se aude melodia Mama, cântată într-o notă dramatică de Fred Mercury, a cărui casă memorială este doar la câteva minute de mers, pe o stradă centrală. Dar melodia asta are ceva sfâșietor, mai ales când o asculți pe nepregătite.

---

VIZUALIZĂRI: 2127 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI