Spice Tour

TIPĂREȘTE

N-am bătut juma de glob până-n Zanzibar doar că să mă frec toată ziulica la plajă, mare și piscină, cu ochii pe ceas, pândind când trebuie să semnez condica la micul dejun, prânz sau cină. Așa că hai s-o punem și de ceva excursii. Cum anterior intrasem pe un grup de FB numit “Vacanță în Zanzibar” , ce-mi trece prin cap – ia să fac o “licitație” cu când și unde voiam să merg și să vedem ce iasă. Oho ho… au și început să curgă ofertele, așa că m-am văzut nevoit să aleg. M-am oprit la cea de-a treia oferta – Abdalla Tour – omul mi-a oferit tur privat la un preț bun. Și-am plecat!

Spice Farm

… sau ferma de mirodenii – vă spun cu mâna pe corason că nu trebuie sărită de ajungeți pe insulă. Cultivarea mirodeniilor este una dintre cele două ocupații principale ale localnicilor. Cândva, Zanzibar a fost unul dintre cei mai mari producători de cuișoare din lume. În prezent, continuă să exporte, deși la un nivel mai mic, cuișoare, nucă de cocos și piper. Am traversat insula de la est la vest, uimit și profund răscolit de ce vedeam în stânga și dreapta drumului (asta e un alt capitol pe care-l voi povești mai încolo) și am ajuns în satul cu mirodeni. Abdalla ne-a dat pe mâna altui ghid care ne-a luat grabnic la o plimbare prin junglă.

Ferma asta era un fel de “grădină botanică” împânzită de băștinași și “gură-cască” la ciupeală de un bănuț din buzunarele turiștilor. Ghidul și ajutorul lui ne arătau tot felul de plante, fructe, ierburi și copaci, întrebând mereu dacă știm ce e, de parcă intrasem la un concurs cu cine ghicește mai multe mirodenii. Evident eram bâtă în domeniu și-i dădeam ăstuia niște răspunsuri aiurea că mai avea puțin și se tăvălea pe jos de râs. Nu mă pricepeam la condimente – stau foarte prost cu mirosul. Cu gustu' mai mișc ceva… că m-ajut de limbă. Putea să-mi dea ăsta orice să gust – băgăm infantil în gură sau duceam la nas fără să aleg. Oricum n-avea-n plan să mă omoare, că-i promisesem bacșișul la ieșire…

E totuși interesant de văzut toate condimentele astea, așa cum cresc ele aci la mama lor, să le gusti crude si proaspete și să-ți faci idee oarecum de ce, cum și unde se folosesc. Acum mă si văd „gongoi” prin bucatarie si d-abia aștept să ajung la “Chefi la cuțite” , să le trag covorul de sub picioare: ia zi nea' Scărlătescule, cine a pus prima dată scorțișoară în carnea tocată sau nucșoară în béchamel?

Pe lângă condimente, Zanzibar e și paradisul fructelor. Să gusti din toate minunățiile astea coapte, să le simți gustul și parfumul autentic, să îți dai seama că ce ai văzut în supermarket n-are nicio legătură cu realitatea, asta-i marea revelație. Îmi va fi greu să refac oriunde in Europa gustul de mango, ananas sau papaya stropită cu lime. Reperul meu în materie de fructe va rămâne ever platourile pline de la restaurantul resortului.

Ne-am oprit să căscăm ochii la un localnic ce se cățărase într-un cocos cu mâinile goale, până sus la frunze si nuci, de mă durea gâtu' uitându-mă după el. Mi-e greu să descriu gustul nucii de cocos proaspătă, cea tare sau cea moale, dar știu că în zilele acelea am ronțăit la cocos pentru toată viața. Erau peste tot, și mai mici și mai mari, cu desfăcutul era mai greu. Apelam la localnici, care cu o superioritate naivă te serveau mereu cu zâmbetul pe buze. Îi mai atingeam uneori și cu câte-un mărunțiș.

Cred că am degustat peste douăzeci de fructe și semințe, pe unele le mai întâlnisem și-n Lidl sau Kaufland, dar cele mai multe le degustam pentru prima dată. Pe majoritatea le-am uitat cum se numesc, însă unul nu-l pot uită oricât m-aș scobi prin creiere. Ghidul nostru, aproape crăcănat de ras, ne-a adus într-un loc unde ne-a pregătit pentru momentul de maximă intensitate… degustarea de durian.

Durianul este un fruct pe care ori îl iubești, ori îl urăști. Miroase execrabil, un amestec de hoit, picioare nespălate și gaz, chiar și în aer liber și fără să fie tăiat, pur și simplu duhnește. Dar, dacă reușești să respiri pe gură în timp ce îl gusti, descoperi o pulpă moale și cremoasă, similară cu cea mai fină cremă de vanilie. Am încercat, nu mi-a ieșit și am pus punct experienței. Mi-am dat seama că pot să trăiesc și fără această legătură dintre mine și “regele fructelor” .

Cât timp am “pus botu” la degustările aproape obligatori ce fac parte din turul fermei, ajutorul de ghid a împletit din frunze de palmier niște coronițe și ni le-a pus pe cap – eram declarați regele și regina junglei. Emoționat și atins în orgoliu, i-am dat de-o bere pentru osteneală și am pășit mândru până la ieșirea din pădure. Aci isi așteptau masinile o mulțime încoronată de regi și regine, așa că mi-am scos “coroana” și am băgat-o în rucsac…

Hakuna Matata!

Așa cum am mai spus această "fermă de condimente" se află în mijlocul unui sat, în partea central vestică a insulei. Face parte din excursile uzuale ale oricărui operator local.

E interesant prin prisma unuia care are habar de ceva "chestii" de prin bucătărie. Dacă vrei să te faci bucătar... e un prim pas.

---

VIZUALIZĂRI: 3285 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI